ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1685/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea reclamantul S.B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 13641 din 23 mai 2008, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1940 – 6 martie 1945.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că s-a născut în Arad la data de 1 aprilie 1943, iar părinții s-au refugiat din localitatea Săcădat, în Arad din motive de

persecuție etnică.

În susținerea acțiunii, reclamantul a

depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și

declarațiile autentificate ale martorilor H.T. și M. din care a rezultat că acesta

împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea Săcădat, în Arad, fiind alungați

din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat

respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 189/CA/2008-PI

din 29 octombrie 2008 Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea, a anulat

hotărârea nr. 13641 din 23 mai 2008 emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de persoană refugiată, în perioada 1 aprilie 1940 -6 martie 1945 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

Pentru a adopta această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada, prin probele

administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, fiind născut în perioada de refugiu a părinților săi.

Împotriva acestei hotărâri pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se susține că

reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, deoarece părinții săi s-au refugiat anterior nașterii sale, iar acesta

s-a născut pe un teritoriu care nu a fost niciodată ocupat de un alt regim.

Se mai arată că nu pot beneficia de prevederile

acestei legi copiii care s-au născut ulterior strămutării părinților, iar intimatul,

la data când părinții acestuia s-au refugiat nu exista ca persoană fizică și

deci nu putea avea un domiciliu de unde să se refugieze.

Examinând cauza și sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr.189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată,

expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din

motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi

compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999

și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la

art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de

probă prevăzut de lege.

Intimatul-reclamant și-a dovedit

calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și a

celei cu martori.

Așadar, înscrisurile și declarațiile martorilor

pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerințele

prevăzute de lege.

Situația creată pentru reclamant și

familie, s-a datorat persecuțiilor etnice, exercitate după Dictatul de la Viena.

Cum în cauză s-a făcut dovada și este de

necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a

părinților săi, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta, începând cu

data nașterii sale a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului

și este îndreptățit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 189/CA/2008-PI din 29 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.