ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1567/2012

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dâmbovița la data de 31 martie 2011, contestatorul SINDICATUL

CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE, în numele și

pentru membrul său S.G., a solicitat anularea hotărârii comisiei de soluționare

a contestației și deciziei nr. 124080 din 27 decembrie 2010 de recalculare a

pensiei de serviciu, menținerea deciziei de stabilire a pensiei în temeiul

Legii nr. 164/2001 și a cuantumului acesteia, plătit în luna decembrie 2010,

obligarea pârâtului la plata diferenței dintre pensia plătită în luna decembrie

2010 și cea plătită în continuare, cu dobânda legală și actualizare cu indicele

de inflație, precum și plata cheltuielilor de judecată.

In subsidiar, s-a contestat cuantumul

rezultat în urma recalculării prin încălcarea dispozițiilor legale.

Prin sentința civilă nr. 1310 din 30

mai 2011, pronunțată în dosarul nr. 2107/120/2011, Tribunalul Dâmbovița, secția

civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, pe care a invocat-o din

oficiu în baza dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2011 raportat

la dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 119/2010, "Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare,

încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea

prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare."

Art. 156 din Legea nr. 19/2000,

prevede că: "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul."

Raportat la normele legale precitate,

Tribunalul Dâmbovița a apreciat că deși, în principiu competența teritorială

este relativă, în speță sunt incidente dispozițiile legii speciale (art. 156

din Legii nr. 19/2000), în cadrul cărora, legiuitorul a prevăzut norme

derogatorii, făcând distincție între acțiunile introduse împotriva

C.N.P.A.S./case teritoriale de pensii și cele formulate împotriva altor pârâți,

în acest ultim caz, competența revenind în mod exclusiv, instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul pârâtul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, sub nr. 49577/3/2011, la data de 16 iunie 2011 și a fost soluționată

prin sentința civilă nr. 10527 din 23 noiembrie 2011, în sensul admiterii

excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București, declinării

competenței în favoarea Tribunalului Dâmbovița, constatării ivirii conflictului

negativ de competență și înaintării cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție

în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție,

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, a reținut următoarele:

Art. 154 alin. (1) din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data

sesizării Tribunalului Dâmbovița, reglementează din punct de vedere teritorial

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, stabilind

competența de soluționare în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se

află domiciliul sau reședința reclamantului.

Totodată, potrivit art. 156 din

același act normativ, prevederile legale referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură

civila și cu cele ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1) C. proc. civ.

prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării

în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar

procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal

investite vor continua să fie judecate de acele instanțe.

Aliniatul (2) al articolului mai sus

menționat, statuează că dispozițiile Codului de procedură civilă constituie

procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile

prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții

potrivnice.

Având în vedere dispozițiile legale

precitate, Tribunalul București a declinat competența în favoarea Tribunalului

Dâmbovița, reținând că sunt incidente pentru stabilirea competenței teritoriale

normele de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv

legea nouă, Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la data de 23

decembrie 2010 și a modificat norma de competență reglementată prin art. 156

din Legea nr. 19/2000, pe care a abrogat-o.

In raport de dispozițiile art. 20 - 22

C. proc. civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus

înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului și pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările

dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea

cererii de chemare în judecată, înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența

soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru următoarele

considerente:

Decizia de recalculare a pensiei nr.

124080 a cărei anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza

Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind îndreptată la instanța de la

domiciliul reclamantului pensionar la data de 03 martie 2011, după intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Potrivit art. 156 din Legea nr.

19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul"

La data de 01 ianuarie 2011, conform

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată.

Art. 154 din Legea nr. 263/2010

prevede că: (1) "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul."

Prin urmare, odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor privind deciziile

emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale a fost modificată, revenind instanțelor de la domiciliul

reclamantului.

Art. 7 din Legea nr. 119/2010 dispune

că: „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și

contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută

de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare".

Având în vedere că, decizia de pensie

ce se contestă a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, în baza Legii nr.

119/2010, contestația împotriva acesteia fiind îndreptată la instanța de la

domiciliul reclamantului, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și

abrogării Legii nr. 19/2000, se pune problema, în contextul în care Legea nr. 119/2010

face trimitere la Legea nr. 19/2000, deja abrogată, dacă o lege abrogată mai

poate impune competența teritorială la domiciliul pârâtului.

Conform art. 725 C. proc. civ.,

normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 10/2000 și Legea

nr. 119/2010 sunt legi speciale ce cuprind norme de procedură referitoare la

competență, astfel că, atunci când o lege specială (L nr. 19/2000), cuprinzând

și norme de competență, este înlocuită de o altă lege (L nr. 263/2010) și

există și o altă lege specială (L nr. 119/2010), care face trimitere la normele

de competență din legea abrogată, se aplică legea nouă, competența fiind

stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Art. 156 din Legea nr. 263/2010

dispune că: "Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură

civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, iar art. 727 C. proc. civ. prevede:

"Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate

sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când

este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc."

Deși Legea nr. 119/2010 nu face

trimitere la dispozițiile Codului de procedură civilă, acestea constituind

norma generală în materie de procedură civilă, înalta Curte apreciază că, prin

analogie, în cazul în care o normă specială trimite la o normă de competență

dintr-o lege specială abrogată, competența fiind o normă de procedură, textul

trebuie interpretat ca făcând trimitere la norma specială de procedură din noua

lege care a înlocuit vechea prevedere.

Astfel fiind, Înalta Curte, în raport

de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

va stabili competența de soluționare a litigiului dintre contestatorul,

SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE, în

numele și pentru membrul său S.G. și intimata CASA DE PENSII a MINISTERULUI

ADMINISTRAȚIEI și INTERNELOR, având ca obiect anulare decizie de recalculare

pensie, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului

Dâmbovița, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

20 martie 2012.