ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3276/2012

A

supra conflictului de

competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului

Dâmbovița la data de 30 martie 2011, contestatorul Ș.V., prin Sindicatul cadrelor

militare în rezervă și în retragere a chemat în judecată intimatul Ministerul Administrației

și Internelor, contestând recalcularea pensiei și solicitând plata diferențelor

actualizate, inclusiv dobânda legală.

Prin sentința civilă

nr. 1311 din 30 mai 2011, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția necompetenței teritoriale

invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a contestației în favoarea

Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000.

În cauză s-a reținut că

nu se aplică Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii cu motivarea că

aceasta a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, ulterior emiterii deciziei

contestate.

După declinare, cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, iar prin sentința civilă nr. 1026 din 3 februarie 2012

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Această instanță a făcut

aplicarea Legii nr. 263/2010, reținând că prezintă relevanță data sesizării instanței

și nu cea a emiterii deciziei contestate.

Astfel, la intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor cu

privire la deciziile emise de Casele teritoriale de pensii sau de Casele de pensii

sectoriale (fostele Case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată, în sensul că cererile

în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei suspendare

se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010, cererea de anulare fiind formulată

la instanța de la domiciliul contestatorului pensionar la data de 30 martie 2011,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Înalta Curte, competentă

să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru argumentele ce

succed:

Cererea dedusă judecății

are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza

Legii nr. 119/2010, emisă de o Casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii

a Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost

emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de

30 martie 2011.

Art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost

însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv, începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării

instanței, și anume, 30 martie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde

dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP,

a Caselor teritoriale de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Rezultă că, odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de Casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

Case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța

a fost învestită cu o cerere împotriva unei Case de pensii sectoriale, iar potrivit

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței

de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina

este cea de la domiciliul acestuia, ce se află în raza teritorială a Tribunalului

Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 mai 2012.