ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3276/2012

A supra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 30 martie 2011, contestatorul Ș.V., prin Sindicatul cadrelor militare în rezervă și în retragere a chemat în judecată intimatul Ministerul Administrației și Internelor, contestând recalcularea pensiei și solicitând plata diferențelor actualizate, inclusiv dobânda legală. Prin sentința civilă nr. 1311 din 30 mai 2011, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000. În cauză s-a reținut că nu se aplică Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii cu motivarea că aceasta a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, ulterior emiterii deciziei contestate.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, iar prin sentința civilă nr. 1026 din 3 februarie 2012 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Această instanță a făcut aplicarea Legii nr. 263/2010, reținând că prezintă relevanță data sesizării instanței și nu cea a emiterii deciziei contestate. Astfel, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de Casele teritoriale de pensii sau de Casele de pensii sectoriale (fostele Case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010, cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului pensionar la data de 30 martie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru argumentele ce succed: Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o Casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 30 martie 2011. Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”. Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv, începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume, 30 martie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a Caselor teritoriale de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de Casele de pensii sectoriale, care sunt fostele Case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei Case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul acestuia, ce se află în raza teritorială a Tribunalului Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2012.