ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 646/2012

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 2019/120/2011 din data de 28 martie 2011, contestatorul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere în numele și pentru membrul B.G. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale, solicitând anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 058773 din 27 august 2008 și plata diferențelor, precum și dobânda legală calculată de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei nr. 058773 din 27 august 2008, iar în subsidiar a contestat cuantumul pensiei stabilite în urma recalculării.

Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1303 din 30 mai 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița a reținut că intimatul Ministerul Apărării Naționale nu este una din entitățile menționate în art. 156 teza I din Legea nr. 19/2000, chiar dacă a avut atribuții de recalculare a pensiilor de serviciu și de soluționare a contestațiilor, nu poate fi asimilat unei case de pensii, astfel că cererea de chemare în judecată trebuia introdusă la instanța sediului intimatului. Reglementarea din Legea nr. 19/2000 a fost menținută și prin art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii.

Această lege a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2011, ulterior datei emiterii deciziei contestate, astfel că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 132 alin. (2), conform cărora casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate la alin. (1) – M.A.N., M.A.I. și S.R.I. Prin sentința civilă nr. 10394 din 21 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a VIII-a, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

S-a constatat că decizia de recalculare a fost emisă de către M.A.P.N. - Direcția Financiar Contabilă, însă potrivit art. 132 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 casele de pensii sectoriale se înființează în subordinea M.A.N., M.A.I. și S.R.I., după caz, ca structuri cu personalitate juridică și conform art. 132 alin. (2) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate la alin. (1). Dispozițiile art. 132 și art. 135 din Legea nr. 263/2010, care reglementează organizarea și funcționarea caselor sectoriale de pensii, au intrat în vigoare la data de 23 decembrie 2010, înainte de emiterea deciziei de recalculare contestate (nr. 14351 din 31 decembrie 2010). Ca atare, chiar dacă decizia de pensionare a fost emisă de M.A.P.N.

- Direcția Financiar Contabilă, succesoarea de drept a acestei structuri este Casa de Pensii a M.A.P.N. începând cu data de 23 decembrie 2010, iar deciziilor de pensionare li se aplică Legea nr. 263/2010. A reținut că s-a formulat contestație la data de 28 martie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, la data de 01 ianuarie 2011, iar potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ. normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 fiind legi speciale cu privire la normele de procedură raportat la Codul de procedură civilă.

Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile Codului de procedură, dar acesta reprezintă legea generală în materie de procedură astfel că prin analogie se poate interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competența fiind o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege, care a înlocuit vechea prevedere. Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dâmbovița, în considerarea argumentelor ce succed: Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de Ministerul Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 28 martie 2011. În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la momentul introducerii acțiunii și nu la momentul emiterii deciziei de recalculare a pensiei. La data sesizării instanței, respectiv 28 martie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, care abrogase Legea nr. 19/2000, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". Trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor la Legea nr. 19/2000 nu poate ultraactiva dispozițiile acesteia din urmă în lipsa unor prevederi exprese, atât timp cât la data sesizării instanței era abrogată prin Legea nr. 263/2010, care o înlocuia astfel. În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Dâmbovița, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 februarie 2012.