ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.02.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 646/2012

HOTĂRÂRE
03.02.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 646/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra conflictului de competență

constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 2019/120/2011 din data de

28 martie 2011, contestatorul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în

Rezervă și în Retragere în numele și pentru membrul B.G. a chemat în judecată

Ministerul Apărării Naționale, solicitând anularea deciziei de pensie din 31

decembrie 2010, menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 058773

din 27 august 2008 și plata diferențelor, precum și dobânda legală calculată de

la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei nr. 058773

din 27 august 2008, iar în subsidiar a contestat cuantumul pensiei stabilite în

urma recalculării.

Tribunalul Dâmbovița, secția

civilă, prin sentința civilă nr. 1303 din 30 mai 2011, a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Dâmbovița a reținut că intimatul Ministerul

Apărării Naționale nu este una din entitățile menționate în art. 156 teza I din

Legea nr. 19/2000, chiar dacă a avut atribuții de recalculare a pensiilor de

serviciu și de soluționare a contestațiilor, nu poate fi asimilat unei case de

pensii, astfel că cererea de chemare în judecată trebuia introdusă la instanța

sediului intimatului.

Reglementarea

din Legea nr. 19/2000 a fost menținută și prin art. 154 alin. (2)

din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de

pensii. Această lege a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2011, ulterior datei

emiterii deciziei contestate, astfel că nu sunt incidente nici dispozițiile art.

132 alin. (2), conform cărora casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1)

sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu

pensiile din instituțiile menționate la alin. (1) – M.A.N., M.A.I. și S.R.I.

Prin sentința civilă nr.

10394 din 21 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a VIII-a, Conflicte

de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția necompetenței teritoriale. A

declinat competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița. A constatat ivit conflictul

negativ de competență și a trimis cauza înaltei Curți de Casație și Justiție în

vederea soluționării conflictului.

S-a constatat că

decizia de recalculare a fost emisă de către M.A.P.N. - Direcția Financiar

Contabilă, însă potrivit art. 132 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 casele de

pensii sectoriale se înființează în subordinea M.A.N., M.A.I. și S.R.I., după

caz, ca structuri cu personalitate juridică și conform art. 132 alin. (2) sunt

succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile

din instituțiile menționate la alin. (1).

Dispozițiile art. 132

și art. 135 din Legea nr. 263/2010, care reglementează organizarea și

funcționarea caselor sectoriale de pensii, au intrat în vigoare la data de 23

decembrie 2010, înainte de emiterea deciziei de recalculare contestate (nr. 14351

din 31 decembrie 2010).

Ca atare, chiar dacă

decizia de pensionare a fost emisă de M.A.P.N. - Direcția Financiar Contabilă,

succesoarea de drept a acestei structuri este Casa de Pensii a M.A.P.N.

începând cu data de 23 decembrie 2010, iar deciziilor de pensionare li se

aplică Legea nr. 263/2010.

A reținut că s-a

formulat contestație la data de 28 martie 2011, după intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, la data de 01

ianuarie 2011, iar potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ. normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010

fiind legi speciale cu privire la normele de procedură raportat la Codul de

procedură civilă.

Legea nr. 119/2010 nu face

trimitere la dispozițiile Codului de procedură, dar acesta reprezintă legea

generală în materie de procedură astfel că prin analogie se poate interpreta că

și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată,

competența fiind o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că

face trimitere la norma specială de procedură din noua lege, care a înlocuit

vechea prevedere.

Regulatorul de competență

urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dâmbovița, în considerarea

argumentelor ce succed:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de Ministerul Apărării Naționale.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 28 martie 2011.

În stabilirea instanței

competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie avute în vedere

dispozițiile legale în vigoare la momentul introducerii acțiunii și nu la

momentul emiterii deciziei de recalculare a pensiei.

La data sesizării

instanței, respectiv 28 martie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din

Legea nr. 263/2010, care abrogase Legea nr. 19/2000, conform cărora „(1)

Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau

împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul".

Trimiterea din art. 7 al

Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor la

Legea nr. 19/2000 nu poate ultraactiva dispozițiile acesteia din urmă în lipsa

unor prevederi exprese, atât timp cât la data sesizării instanței era abrogată

prin Legea nr. 263/2010, care o înlocuia astfel.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are

domiciliul

în județul Dâmbovița, competența soluționării acțiunii formulată de

acesta

revine Tribunalului Dâmbovița.

Stabilește competența de soluționare în favoarea

Tribunalului Dâmbovița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 februarie

2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-11
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3276/2012
A supra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 30 martie 2011, contestatorul Ș.V., prin Sindicatul cadrelor militare în rezervă și în retragere
ÎCCJ 2012-01-27
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 498/2012
la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Dâmbovița. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține ur
ÎCCJ 2013-10-22
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4693/2013
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 14 februarie 2011, contestatorul B.D., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retrager
ÎCCJ 2013-10-18
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4618/2013
Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, la 4 martie 2011, contestatorii S.I.A., R.M., B.A. și T.C.P., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Ret
ÎCCJ 2012-02-22
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1182/2012
aplicabilă este legea nouă, respectiv, Legea nr. 263/2010, potrivit căreia instanța competentă este cea de la domiciliul/sediul reclamantului, în speță, Tribunalul Dâmbovița. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 2
Sursă