ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 809/2012

Deliberând asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 29 martie 2011, reclamantul I.G. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a M.A.N. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei 47149 din 31 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei, în baza Legii nr. 119/2010, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1309 din 30 mai 2011, Tribunalul Dâmbovița a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 9641 din 03 noiembrie 2011, și-a declinat la rândul său competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița, apreciind că, în raport de prevederile Legii nr. 263/2010, aceasta este instanța competentă teritorial în soluționarea litigiului. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția civilă, pentru următoarele considerente: Cererea formulată de reclamant are ca obiect anularea deciziei nr. 47149 din 31 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii a M.A.N. privind recalcularea pensiei, în baza Legii nr. 119/2010.

Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că: „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”. Prin urmare, în conformitate cu acest text de lege, contestațiile împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de Pensii a M.A.N., a M.A.I. și S.R.I. erau de competența instanței de la sediul pârâtului. Prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a ) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.

La data sesizării instanței, 29 martie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora,,(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială îți are domiciliul sau sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială îți are domiciliul sau sediul pârâtul”. Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Prin urmare, întrucât la data sesizării instanței în prezentul litigiu erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei în primă instanță urmează a fi stabilită în raport cu aceste dispoziții legale, în favoarea Tribunalului Dâmbovița în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul I.G. în contradictoriu cu intimatul M.A.N. în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 februarie 2012.