ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1232/2012

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 24953/245/2010 pe rolul Judecătoriei Iași petenta M.A.D. a formulat plângere, în contradictoriu cu intimații Prefectul Județului Iași, Comisia Locală de Fond Funciar Iași și Comisia Județeană de Fond Funciar Iași împotriva ordinului nr. 362/2010, solicitând restituirea în natură a suprafeței de 2520 mp situată în Iași, iar în subsidiar, despăgubirea prin echivalent. Prin sentința nr. 17244 din 20 octombrie 2011, Judecătoria Iași, secția civilă, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene Iași de Fond Funciar și a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceasta.

Plângerea petentei a fost respinsă ca nefondată. Din probele administrate în cauză, instanța a constatat că nu sunt întocmite, cumulativ, condițiile de admisibilitate ale cererii de reconstituire, conform dispozițiilor art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările ulterioare, întreaga suprafață de teren fiind ocupată de construcții și de investiții, nefiind posibilă restituirea. În ceea ce privește acordarea de despăgubiri, prin atribuirea unor suprafețe echivalente ori în bani, instanța a reținut că dispozițiile anterior precizate nu prevăd aceasta posibilitate, neputând fi aplicate, prin similitudine prevederile art. 24 alin. (2) din același act normativ, care se referă la terenurile din fostele zone cooperativizate.

Pentru acordarea de despăgubiri, ar fi existat posibilitatea formulării unei cereri în baza Legii nr. 10/2001, dacă erau îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute în cuprinsul acesteia. S-a mai reținut că după rămânerea cauzei în pronunțare, petenta a formulat o cerere de repunere pe rol, pentru noi lămuriri cu privire la fondul pricinii. Instanța a considerat că probatoriul administrat a fost complet, cercetarea judecătorească fiind încheiată, nemainecesitând alte lămuriri suplimentare, nemaipunându-se repunerea pe rol a cauzei, existând posibilitatea, pentru petentă, de a depune la dosar concluzii scrise, în termenul de amânare a pronunțării.

Față de situația de fapt și de drept reținută, instanța a respins cererea de repunere pe rol, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene Iași de Fond Funciar și a respins, pentru acest motiv, plângerea formulată în contradictoriu cu aceasta, iar pe fond, va respinge plângerea, ca nefondată. Împotriva sentinței a declarat recurs petenta M.A.D., care a invocat în esență următoarele critici: - Instanța de fond nu a avut în vedere suprafața reală a terenului și nici prevederile art. 11 alin. (2) 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, conform cu care terenurile preluate abuziv de către stat, fără niciun titlu revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente.

- În soluționarea cauzei trebuiau a fi avute în vedere dispozițiile art. 16 și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, precum și jurisprudența CEDO și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului ce fac parte din dreptul intern conform prevederilor Constituției României. Intimații nu au depus întâmpinare. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că obiectul căii de atac în constituie o sentință pronunțată de Judecătoria Iași în temeiul Legii nr. 18/1991 republicată. Potrivit art. 282 1 alin. (2) C. proc. civ. – hotărârile instanțelor judecătorești prin care se soluționează plângerile împotriva hotărârilor autorităților publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 republicată – împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, dispoziții ce se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului [art. 54 alin. (1)]. Cum, Legea nr. 18/1991 republicată, prin art. 52 alin. (1) prevede că – „în sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia județeană este autoritate publică cu activitate administrativ jurisdicțională” – adică o autoritate ce desfășoară o activitate de natura celei menționate de dispozițiile art. 282 1 alin. (2) C. proc.

civ., rezultă că hotărârile judecătorești în discuție sunt supuse numai căii de atac a recursului. În atare situație, în care sentința pronunțată de Judecătoria Iași a fost dată în soluționarea unei plângeri împotriva ordinului nr. 362/2010 emis de prefect urmează ca instanța să admită ca fondată excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului să decline competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Iași, instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Declină competența de soluționare a recursului declarat de M.A.D. împotriva sentinței civile nr. 17244/2011 din 20 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Iași, secția civilă, în favoarea Tribunalului Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2012.