ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1232/2012

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 24953/245/2010 pe rolul Judecătoriei Iași petenta M.A.D. a

formulat plângere, în contradictoriu cu intimații Prefectul Județului Iași,

Comisia Locală de Fond Funciar Iași și Comisia Județeană de Fond Funciar Iași

împotriva ordinului nr. 362/2010, solicitând restituirea în natură a suprafeței

de 2520 mp situată în Iași, iar în subsidiar, despăgubirea prin echivalent.

Prin sentința nr. 17244

din 20 octombrie 2011, Judecătoria Iași, secția civilă, a respins cererea de

repunere pe rol a cauzei, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

Comisiei Județene Iași de Fond Funciar și a respins cererea formulată în

contradictoriu cu aceasta.

Plângerea petentei a

fost respinsă ca nefondată.

Din

probele administrate în cauză, instanța a constatat că nu sunt întocmite,

cumulativ, condițiile de admisibilitate ale cererii de reconstituire, conform

dispozițiilor art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 republicată cu

modificările ulterioare, întreaga suprafață de teren fiind ocupată de

construcții și de investiții, nefiind posibilă restituirea.

În

ceea ce privește acordarea de despăgubiri, prin atribuirea unor suprafețe

echivalente ori în bani, instanța a reținut că dispozițiile anterior precizate

nu prevăd aceasta posibilitate, neputând fi aplicate, prin similitudine

prevederile art. 24 alin. (2) din același act normativ, care se referă la

terenurile din fostele zone cooperativizate.

Pentru

acordarea de despăgubiri, ar fi existat posibilitatea formulării unei cereri în

baza Legii nr. 10/2001, dacă erau îndeplinite condițiile de admisibilitate

prevăzute în cuprinsul acesteia.

S-a

mai reținut că după rămânerea cauzei în pronunțare, petenta a formulat o cerere

de repunere pe rol, pentru noi lămuriri cu privire la fondul pricinii.

Instanța

a considerat că probatoriul administrat a fost complet, cercetarea

judecătorească fiind încheiată, nemainecesitând alte lămuriri suplimentare,

nemaipunându-se repunerea pe rol a cauzei, existând posibilitatea, pentru

petentă, de a depune la dosar concluzii scrise, în termenul de amânare a

pronunțării.

Față

de situația de fapt și de drept reținută, instanța a respins cererea de

repunere pe rol, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei

Județene Iași de Fond Funciar și a respins, pentru acest motiv, plângerea

formulată în contradictoriu cu aceasta, iar pe fond, va respinge plângerea, ca

nefondată.

Împotriva

sentinței a declarat recurs petenta M.A.D., care a invocat în esență

următoarele critici:

-

Instanța de fond nu a avut în vedere suprafața reală a terenului și nici prevederile

art. 11 alin. (2)

1

din Legea nr. 18/1991 republicată, conform cu

care terenurile preluate abuziv de către stat, fără niciun titlu revin de drept

proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe

vechile amplasamente.

-

În soluționarea cauzei trebuiau a fi avute în vedere dispozițiile art. 16 și

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, precum și jurisprudența CEDO și

dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului ce fac parte din dreptul

intern conform prevederilor Constituției României.

Intimații

nu au depus întâmpinare.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că obiectul căii de atac

în constituie o sentință pronunțată de

Judecătoria

Iași în temeiul Legii

nr. 18/1991 republicată.

Potrivit

art. 282

1

alin. (2) C. proc. civ. – hotărârile instanțelor

judecătorești prin care se soluționează plângerile împotriva hotărârilor

autorităților publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu

astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit

art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 republicată – împotriva hotărârii

comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază

teritorială este situat terenul, dispoziții ce se aplică și în cazul în care

plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act

administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului

sau propunerile de atribuire a terenului [art. 54 alin. (1)].

Cum,

Legea nr. 18/1991 republicată, prin art. 52 alin. (1) prevede că – „în sensul

prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate

administrativă, iar comisia județeană este autoritate publică cu activitate

administrativ jurisdicțională” – adică o autoritate ce desfășoară o activitate

de natura celei menționate de dispozițiile art. 282

1

alin. (2) C.

proc. civ., rezultă că hotărârile judecătorești în discuție sunt supuse numai

căii de atac a recursului.

În

atare situație, în care sentința pronunțată de

Judecătoria

Iași a fost dată în soluționarea unei plângeri împotriva ordinului

nr. 362/2010

emis de prefect urmează ca instanța să admită ca fondată excepția necompetenței

materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului să

decline competența de soluționare a cauzei la Tribunalul

Iași, instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

a II-a civilă.

Declină

competența de soluționare a recursului declarat de M.A.D. împotriva sentinței

civile nr. 17244/2011 din 20 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Iași, secția

civilă, în favoarea Tribunalului Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 martie 2012.