ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3450/2011

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 208 din 2 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu a condamnat, în baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pe inculpatul G.N., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În baza art. 240 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale. În baza art. 33 lit. b), art. 34, lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen.

a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul G.N. la plata parțială a cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 5.000 lei, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. În considerente instanța a reținut că la 6 octombrie 2008, martorul S.L. în calitate de administrator la benzinăria Petrom situată în Sibiu, a depus la Poliția Municipiului Sibiu o sesizare prin care solicita identificarea șoferului autoturismului marca Audi cu nr. , care în timpul unei manevre a lovit stâlpul de la pompa nr. 6 și a părăsit locul accidentului. în final se solicită identificarea pentru recuperarea prejudiciului produs.

Sesizarea respectivă i-a fost repartizată pentru soluționare inculpatului L.M. care a efectuat demersurile necesare de identificare a proprietarului autoturismului implicat în coliziune și întrucât acesta figura înscris pe numele fostului proprietar, inculpatul l-a contactat pe acesta care i-a comunicat numele actualului proprietar, respectiv tatăl martorului P.I.B. În continuare inculpatul L.M. a luat legătura telefonic cu tatăl martorului P.I.B. căruia i-a relatat cele întâmplate, precum și că sesizarea respectivă poate fi soluționată pe cale amiabilă dacă se achită prejudiciul, lăsându-i nr. său de telefon pentru a fi contactat de P.B.I. După această discuție, P.B.I. a fost sunat de tatăl său care i-a comunicat cele întâmplate și i-a transmis și nr. de telefon al inculpatului L.M.

pentru a-l contacta. Ulterior, P.B.I. I-a sunat pe inculpatul L.M., însă din eroare a format un alt nr. de telefon la care a răspuns inculpatul G.N., căruia martorul i-a relatat cele întâmplate. Inculpatul Grigore s-a prezentat ca fiind inspector Grigore de la Poliția Udriște și la întrebarea martorului P.B.I. cum a ajuns sesizarea de la Sibiu la București, acesta i-a răspuns că unul dintre asociații benzinăriei are domiciliul în București, și a formulat plângerea la sediul Poliției unde își desfășoară activitatea, comunicându-i că se află la sediul Poliției, fiind de serviciu. Ulterior martorul P. a sunat pe nr. de telefon pe care i I-a indicat inculpatul G., ocazie cu care inculpatul i-a reproșat martorului că fapta sa este foarte gravă întrucât a părăsit locul accidentului, și atunci martorul s-a justificat spunând că este la prima abatere și I-a întrebat „cât să vă dau 3-4 milioane". La oferta acestuia inculpatul G.N.

i-a replicat că este vorba de o treabă serioasă și că este necesară suma de 500 de Euro, iar la întrebarea martorului asupra modului de achitare a banilor inculpatul i-a spus că urma să-i comunice un nr. de cont. Inculpatul G.N. I-a avertizat, de asemenea, pe martorul P. că dacă a doua zi banii nu sunt depuși în cont va înainta dosarul superiorilor săi. A doua zi dimineața tatăl martorului, fiind prezent și martorul P.B. a vorbit telefonic cu inculpatul L.M., care i-a confirmat că situația se poate rezolva pe cale amiabilă, însă cu condiția ca autorul accidentului, respectiv P.B. să se prezinte la sediul poliției. Derutat de faptul că a purtat discuții telefonice cu cei doi lucrători de poliție care i-au comunicat un mod diferit de soluționare a incidentului, martorul P.B.I.

a devenit suspicios și din acest motiv a sesizat D.N.A. Î ntre timp, martorul P.B.I. continua să primească mesaje, de la inculpatul Grigore prin care acesta îi cererea să-i predea suma de 500 Euro. Inițial inculpatul i-a solicitat martorului P. să se întâlnească în municipiul București pentru a-i preda banii, însă martorul la sugestia celor de la D.N.A. i-a cerut acestuia să se întâlnească în municipiul Sibiu, însă inculpatul a refuzat stabilind apoi de comun acord să se întâlnească în municipiul Pitești.

Inculpatul i-a comunicat martorului locul unde urmau să se întâlnească, respectiv în incinta magazinului Flanco, unde inculpatul I-a asigurat că este mai bine să se rezolve în acest mod problema și apoi când martorul i-a data banii acesta i-a cerut să meargă mai întâi să-i schimbe la un magazin, justificând că „nu poți să știi". Martorul a plecat spre un magazin pentru a efectua schimbul solicitat de inculpat, însă nu a schimbat banii cu care a revenit la masa unde se afla inculpatul și i-a pus pe masă. Imediat martorul a plecat întrucât s-au prezentat lucrătorii de poliție, care l-au reținut pe inculpat. S-a reținut că fapta inculpatului, care s-a folosit fără drept de o calitate oficială, prezentându-se în mod repetat în discuțiile purtate telefonic cu martorul P.B.I.

ca fiind lucrător de poliție constituie infracțiunea de uzurpare de calități oficiale. De asemenea, fapta inculpatului de a pretinde suma de 500 de Euro, prin inducerea în eroare a martorului P.B.I. căruia i-a promis că în virtutea calității pe care o are nu va da curs unei plângeri penale, deși inculpatul nu avea calitatea și atribuțiile pe care și le atribuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. Împotriva sentinței penale sus-arătate inculpatul G.N. a declarat apel peste termen. Prin decizia penală nr. 36/A din 1 martie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul G.N. a declarat recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri, temeiul art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen., pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii. Recursul inculpatului nu este fondat. Examinând actele și probele dosarului, raportat la criticile de recurs formulate de inculpat, Înalta Curte constată că acestea nu sunt întemeiate pentru următoarele motive: Din actele dosarului, se constată că la judecata cauzei în fond și apel, inculpatul a fost citat la adresele indicate în rechizitoriu, din municipiul Suceava, la reședința indicată de acesta în declarația olografă dată la urmărirea penală (fila 144) din București, sector 3, la adresa indicată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, din București, sector 2, București, precum și prin afișare la Consiliul local Sibiu.

Citarea inculpatului la o altă adresă se impunea doar în situația în care ar fi indicat și încunoștințat instanța despre schimbarea adresei. Or, așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul, aflat în stare de libertate, a fost citat la toate adresele indicate sau rezultate în urma verificărilor efectuate în Serviciul de Evidență al M.I.R.A., prin afișare la ușa Consiliului local, precum și cu mandate de aducere la aceste adrese. De altfel, de la adresele indicate de inculpat, chiar și în declarația de recurs (București, sector 2,), dovada de îndeplinire a procedurii de citare a revenit cu mențiunea "destinatar necunoscut". Totodată, a rezultat că inculpatul a fost pus în urmărire prin dispoziția I.G.P.R.

nr. 170732 din 22 aprilie 2010, sustrăgându-se procesului penal. Față de cele arătate, se constată că instanțele au dat dovadă de rol activ și au dispus citarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 177 C. proc. pen., criticile inculpatului nefiind întemeiate. Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat G.N. împotriva deciziei penale nr. 36/A din 1 martie 2011 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.N. împotriva deciziei penale nr. 36/A din 1 martie 2011 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2011.