ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3987/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3987/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 147 din

9 august 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, a fost

respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de

inculpatul P.V.T.

Prin aceeași

hotărâre inculpatul P.V.T., a fost condamnat la:

- 5 (cinci) ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

dispozițiilor art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (parte vătămată S.S.I.);

- 3 (trei) ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (parte vătămată M.M.).

În temeiul

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite mai sus

și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, care va fi

executată în regim de detenție.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) C.

pen. în condițiile și pe durata stabilite prin art. 71 C. pen.

În temeiul

art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul

P.V.T. la plata daunelor materiale, după cum urmează:

- la 40.000 RON

către partea civilă S.S.I.;

- la 1.700 RON

către partea civilă M.M.

A fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În motivarea acestei

hotărâri instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 577/P/2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului

P.V.T. pentru

săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență prevăzute de art. 257

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., în concurs real.

Prin rechizitoriu

s-a reținut că, în cursul anului 2008, numitul M.M., o persoană în vârstă de 42

de ani, din Municipiul Petroșani, a urmat cursurile unei școli de conducători auto,

după care a susținut de mai multe ori examenul de obținere a unui permis de conducere,

fără a reuși să-l promoveze.

Prin luna septembrie

2008, acesta se afla la un atelier de reparații auto deținut de martorul I.V., când

l-a cunoscut pe inculpatul P.V.T., o persoană fără ocupație din aceeași localitate,

în vârstă de 35 ani. Din discuțiile circumstanțiale purtate cu această ocazie, aflând

că numitul M.M. dorea să obțină permis de conducere, inculpatul s-a oferit să-l

ajute, pretinzând că are multiple cunoștințe în mediul lucrătorilor de poliție și,

în plus, cunoștea un procuror general din Deva pe nume D., care putea să rezolve

orice problemă. Când susnumitul s-a arătat neîncrezător în spusele sale, inculpatul,

pentru a-i risipi suspiciunile a scos din buzunar o sumă mare de bani, susținând

că are un înalt grad de prosperitate și afirmând că nu avea nevoie de banii acestuia.

Gestul său atingându-și scopul, i-a solicitat numitului M.M., în prezența martorului

I.V., suma de 1.000 RON pentru a-i da acelui procuror general ce urma să intervină

în favoarea sa pentru a obține permisul de conducere. Apoi s-au îndepărtat împreună

cu scopul ca susnumitul să ia suma de bani acasă și dosarul cu actele necesare înscrierii

la examenul pentru permisul de conducere.

După ce a primit

banii și dosarul, inculpatul a mai pretins încă 700 RON, bani pe care numitul M.M.

trebuia să-i scoată de la un bancomat. De aceea s-au deplasat cu mașina inculpatului

în centrul orașului unde, de la un bancomat, susnumitul a scos suma de bani pe care

i-a înmânat-o inculpatului. Întrucât M.M. continua să fie suspicios, inculpatul

a purtat o convorbire cu telefonul pe opțiunea „difuzor" cu un pretins polițist

pe nume „P.", care ar locui în Petroșani și căruia trebuia să-i predea banii.

De aceea, s-au deplasat în zona menționată, unde numitul M.M. și-a manifestat intenția

de a asista la înmânarea banilor presupusului lucrător de poliție, însă inculpatul

l-a convins că nu este posibil întrucât lucra în condiții de maximă discreție. Inculpatul

a coborât din autoturism, având asupra sa banii și dosarul cu documente, a pătruns

în scara unui bloc din apropiere, de unde a revenit după circa 10 minute, susținând

că bunurile fuseseră remise presupusului lucrător de poliție.

La despărțire,

inculpatul i-a comunicat lui M.M. că la momentul potrivit îl va contacta telefonic.

După trecerea a două - trei săptămâni, văzând că inculpatul nu l-a contactat, acesta

a încercat să intre în legătură cu el însă nu a reușit decât după mai mult timp,

când acesta i-a dat asigurări care nu s-au materializat nici până în prezent.

Numitul M.M. s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.700 RON, bani nerecuperați de la inculpat.

În perioada în

care numitul M.M. a avut legături cu inculpatul P.V.T., convins că la un moment

dat că acesta chiar ar putea să aibă relațiile pe care le pretindea, l-a rugat să-l

ajute și pe cumnatul său, numitul S.S.l., să se încadreze ca lucrător de poliție

la Poliția Municipiului Petroșani. Inculpatul manifestându-și disponibilitatea,

a fost pus în contact cu acesta, asigurându-l ca și în precedenta situație că avea

multiple relații în structurile poliției și că îl cunoștea pe procurorul general

de la Deva, care cu certitudine îl va ajuta să se angajeze unde dorea. Pentru acest

serviciu însă, inculpatul i-a pretins suma de 15.000 RON, bani pe care susnumitul

i-a scos de pe cardurile pe care le deținea împreună cu soția sa și i-a înmânat-o

inculpatului. Acesta, conform, „ritualului" prezentat, s-a deplasat cu numitul

S.S.l. în zona I. din Petroșani, unde pretindea că locuiește acel lucrător de poliție

cu numele „P." căruia susținea că îi va da suma de bani care, la rândul său

trebuia să o remită, mai departe, procurorului general. Aici a coborât din autoturism,

a intrat în scara unui bloc din apropiere de unde a revenit după circa 15 minute,

susținând că banii au fost dați și că angajarea era rezolvată cu condiția ca în

perioada următoare să-i fie remise copii ale actelor de identitate, ale actelor

de studii, ale livretului militar, etc.

În cursul lunii

septembrie 2008, inculpatul P.V.T. l-a contactat telefonic pe numitul S.S.l. și,

pretinzând că pentru angajare era nevoie să dețină o uniformă de polițist și datele

referitoare la starea de sănătate, i-a cerut acestuia suma de 5.000 RON. S.S.l.

a împrumutat banii de la părinții săi și i-a dat inculpatului, care i-a spus că

suma era destinată procurorului general și personalului medical.

În perioada următoare,

inculpatul, prin convorbiri telefonice

i-a dat asigurări susnumitului

că procedurile sunt în curs și, în curând, va fi angajat la Poliția Municipiului

Petroșani. Realizând, însă că numitul S.S.l. dădea dovadă de multă naivitate pe

care o putea exploata în propriul folos, în luna decembrie 2009 l-a contactat și

i-a cerut suma de 1.000 euro, susținând că procurorul general, contra acestei sume

de bani, îi va face rost de unde permis de port-armă de la Școala de subofițeri

din Câmpina, act indispensabil la angajarea sa în poliție. Neavând această sumă

de bani, S.S.l. a împrumutat-o de la martora P.E. și i-a înmânat-o inculpatului.

În cursul lunii

martie 2009, inculpatul l-a contactat iarăși, informându-l că permisul de port-armă

fusese obținut, iar când numitul S.S.l. și-a exprimat dorința de a intra în posesia

acestuia, i-a răspuns că documentul se află în posesia pretinsului procuror general.

În plus, susținând că se ajunsese în faza întocmirii actelor de angajare de către

un lucrător de poliție de la Inspectoratul de Poliției Județean Hunedoara, pe nume

C., i-a cerut suma de 500 euro, ce trebuia dată acestuia pentru a urgenta întocmirea

actelor. Neavând această sumă, partea vătămată a împrumutat-o și i-a înmânat-o inculpatului.

După această dată;

pretinzând că au apărut unele dificultăți în angajare, dar că la nivel național

în acea perioadă urmau să se facă angajări în structurile poliției pe bază de concurs,

inculpatul în luna iunie 2009, a cerut părții vătămate suma de 750 euro spunând

că era necesară pentru ca pretinsul lucrător de poliție „C." să-i facă rost

de întrebările pentru concurs. S.S.l. a împrumutat banii de la numitul T.N.I., un

cumnat de-al său, și i-a dat inculpatului. După ce în mijloacele media s-a comunicat

amânarea la o dată nedeterminată a concursului, inculpatul și-a reconsiderat poziția

și l-a contactat din nou, pretinzând suma de 1.000 euro pentru a o da șefului Poliției

Municipiului Vulcan, unde apăruse un post liber de lucrător de poliție. Pentru a

evita eventualele proteste, inculpatul l-a asigurat că urma să lucreze la Poliție

Municipiului Vulcan temporar, până se va elibera un post la Poliția Municipiului

Petroșani, unde susținea că îl cunoștea și are relații la șeful acestei instituții.

Pentru a face rost de această sumă de bani și altele pe care inculpatul le-a pretins

ulterior, numitul S.S.l. a amanetat bijuteriile familiei sau a determinat-o pe soția

sa, martora S.N., să obțină un împrumut de la casele de ajutor reciproc.

În perioada următoare,

a pretins și primit de la susnumit diferit sume de bani sau bunuri achiziționate

cu plata în rate pe numele său pentru tot felul de motive inventate. Rudele denunțătorului

au încercat - fără rezultat - să convingă pe partea vătămată că era victima unui

escroc, dar au reușit să-l determine să înregistreze convorbirile telefonice avute

cu acesta și apoi să sesizeze organele de urmărire penală.

În drept, s-a

reținut că faptele inculpatului P.V.T. de a pretinde și primi bani de la partea

vătămată M.M. suma de 1.700 RON, susținând că are relații în rândurile lucrătorilor

de poliție și influență asupra unui procuror general pentru a-l ajuta să obțină

un permis de conducere, iar de la partea vătămată S.S.l. a pretins și primit bani

și bunuri în echivalentul a 10.000 euro, susținând că are influență și relații în

structurile poliției și asupra unui procuror general pentru a-l angaja ca lucrător

de poliție, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de trafic de influență

prev. de art. 257 C. pen., aflate în concurs real.

Poziția inculpatului:

Audiat în cursul

urmăririi penale, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunilor și a admis numai

faptul că, neavând un loc stabil de muncă, în cursul anului 2009 a solicitat părții

vătămate S.S.l. să contracteze credite pentru bunuri pe numele său, pe care să le

remită inculpatului, respectiv un televizor tip plasmă, un LCD și o cameră de luat

vederi, urmând ca inculpatul să achite ratele lunare. Ulterior, a susținut că nu

a reușit să achite ratele. A arătat, de asemenea, că a împrumutat mai multe sume

mici de bani de la aceeași parte vătămată.

În legătură cu

fapta reținută în dauna părții vătămate M.M., a negat orice implicare.

În fața instanței,

inculpatul a fost prezent numai la termenul din 16 mai 2011, când a arătat că nu

este pregătit să facă declarații și că se va prezenta la un termen ulterior, pentru

a fi audiat. Nu s-a mai prezentat la nici unul din termenele acordate in cauză,

astfel că nu a putut fi audiat.

Examinând actele

și lucrările dosarului, instanța a reținut că există probe care demonstrează mai

presus de orice îndoială că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost

trimis în judecată.

În ceea ce privește

fapta săvârșită în dauna părții civile M.M.:

Din declarația

martorului I.V. a rezultat că, în prezența martorului, la atelierul auto la care

acesta lucrează, inculpatul s-a întâlnit cu M.M., iar inculpatul P. a afirmat expres,

în prezența martorului, că poate să-l ajute pe partea civilă M.M. prin intermediul

unor cunoștințe ale sale, polițiști la I.P.J. Hunedoara și procurori în Deva, să

obțină permisul de conducere, în schimbul unei sume de bani.

Din declarația

părții vătămate M.M. a rezultat că acesta a și remis inculpatului suma de bani pretinsă,

respectiv 1.700 RON. Anterior, partea vătămată susținuse examenul pentru permisul

auto, fără a-l promova. Tot la cererea inculpatului, partea vătămată a întocmit

un dosar cu actele necesare emiterii permisului de conducere, pe care l-a predat

inculpatului.

Fapta inculpatului

P.V.T. care, în baza unei rezoluții infracționale unice, în cursul mai multor discuții

cu partea vătămată M.M., a pretins și

primit de

la acesta

suma de 1.700 RON, lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari

publici cu statut special din cadrul I.P.J. Hunedoara, pe care ar putea să-i determine

să emită pe numele părții vătămate și civile un permis de conducere, fără a susține

examenul prevăzut de lege, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În ceea ce privește

fapta săvârșită în dauna părții civile S.S.I.

Inculpatul a admis

primirea unor sume de bani și bunuri cumpărate în rate de la partea vătămată S.S.I.

Din declarațiile martorilor T.N.I., S.T., S.N., P.E., a rezultat că în toamna 2008

- iarnă 2009, între inculpat și partea vătămată S.S.I. au existat multiple discuții,

în cursul cărora inculpatul, în mod repetat, a susținut că prin intermediul cunoștințelor

sale din cadrul I.P.J. Hunedoara, (respectiv un polițist pe nume C.) și din cadrul

conducerii unei unități a Ministerului Public din Deva - (procuror general pe nume

D.), poate „aranja" angajarea părții vătămate și civile ca agent de poliție

la Poliția Municipiului Petroșani, în schimbul sumei de 15.000 RON. Ulterior, sub

pretextul că sunt necesari bani pentru a se falsifica acte de studii din care să

rezulte că partea civilă ar fi urmat cursurile școlii de agenți de poliție din Cămpina,

că acesta ar fi derulat toate demersurile pentru obținerea permisului de armă și

pentru obținerea uniformei de polițist, inculpatul a mai pretins suma de bani, precum

și un televizor cu plasmă, o cameră de luat vederi și un LCD, achiziționate de partea

vătămată în rate.

În această modalitate,

inculpatul a obținut de la partea vătămată bani și bunuri până la concurența sumei

de 40.000 RON.

Din declarațiile

martorilor menționați mai sus a rezultat că partea civilă a strâns sumele de bani

pretinse de inculpat prin împrumuturi de la membri ai familiei, respectiv părinți

și cumnați, și de la vecini (martora P.E.).

La dosarul de

urmărire penală au fost depuse trei contracte de împrumut pe numele S.N. și chitanțe

din care a rezultat plata ratelor la credit, precum și un document din care a rezultat

cumpărarea unor bunuri în rate.

La un moment dat,

având suspiciuni cu privire la activitatea inculpatului, partea civilă S.S.I. a

procedat la înregistrarea convorbirilor purtate cu inculpatul, care au fost transcrise

și depuse la dosarul de urmărire penală. Din cuprinsul acestor înregistrări a rezultat

cu certitudine stabilirea unor întâlniri fictive în zona poliției ale inculpatului

cu persoane din cadrul Poliției Municipiului Petroșani sau I.P.J. Hunedoara, ba

chiar inculpatul, pentru a menține în eroare pe partea civilă, susținea că a primit

însărcinări oficiale din partea poliției, respectiv că trebuie „să pună la două

familii, în poștă, două citații”. De menționat și alte discuții în care inculpatul

afirmă că se află în față la poliție și că trebuie să-i mai ducă cuiva, împreună

cu partea civilă, sume de bani, indicând o dată 300 RON, apoi 100 RON, și ulterior

un cartuș de țigări marca K.

Din probele expuse

și analizate mai sus a rezultat, mai presus de orice îndoială, că inculpatul, în

baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, a pretins și primit de

la partea civilă S.S.I. bunuri și bani până la concurența sumei de 40.000 RON, lăsând

să se creadă că are influență asupra unor funcționari publici cu statut special

din cadrul I.P.J. Hunedoara și procurori cu funcții de conducere din cadrul Ministerului

Public, pe care i-ar putea determina să asigure în mod fraudulos angajarea părții

civile, în calitate de agent de poliție, la Poliția Municipiului Petroșani, faptă

ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută

de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

La ultimul termen

de judecată, prin apărător, inculpatul a solicitat, în subsidiar, schimbarea încadrării

juridice a faptelor din două infracțiuni de trafic de influență în două infracțiuni

de înșelăciune, susținând că atâta vreme cât nu s-a dovedit că inculpatul ar fi

avut o influență reală asupra unor persoane din conducerea I.P.J. Hunedoara s-ar

putea lua în discuție, cel mult, comiterea unei infracțiuni de înșelăciune și nu

de trafic de influență.

Cererea de schimbare

a încadrării juridice a faptelor a fost respinsă, încadrarea juridică stabilită

prin actul de sesizare al instanței fiind cea corectă; pentru existența infracțiunii

de trafic de influență nu este necesar ca autorul să exercite efectiv influență

asupra unui funcționar, ci este suficient doar să lase să se creadă că poate exercita

influență asupra vreunui funcționar, cum de altfel expres prevede art. 257 C.

pen.

La individualizarea

pedepselor și a modului de executare, instanța a avut în vedere gravitatea faptelor

săvârșite, durata acestora în timp, împrejurarea că susținând în mod repetat în

fața părților vătămate și a martorilor că un număr mare de lucrători de poliție

cu funcții de conducere și procurori cu funcții de conducere pot fi cu ușurință

corupți pentru a falsifica permise de conducere (în cazul părții vătămate M.M.),

acte de studii la școala de poliție, permise de portarma, etc. (în cazul părții

vătămate S.S.I.), respectiv lăsând să se înțeleagă că recrutarea lucrătorilor de

poliție se face în mod ilegal, inculpatul a determinat formarea convingerii greșite

a tuturor celor cu care a intrat în contact că, la nivelul poliției și Parchetului,

există un nivel ridicat de corupție. O asemenea atitudine se impune a fi sancționată

fără menajamente.

Săvârșirea celor

două infracțiuni de trafic de influență l-au făcut pe inculpat nedemn de a exercita

o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat și de a fi ales în

funcții publice, motiv pentru care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C.

pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În ceea ce privește

acțiunile civile formulate, instanța l-a obligat pe inculpatul P.V.T. la plata sumelor

de 40.000 RON către partea civilă S.S.I. și 1.700 RON către partea civilă M.M.,

cuantumul prejudiciilor reclamate de părții civile, fiind pe deplin dovedite cu

declarații de martori analizate pe larg la expunerea stării de fapt, respectiv cu

cele 4 contracte de credit indicate la analiza probatoriului.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul

P.V.T.

Prin apelul declarat,

Parchetul a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii penale atacate

și procedând la o nouă judecată a cauzei, aplicarea inculpatului și a pedepselor

complementare prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a

II-a

și

b) C. proc. pen. și, în conformitate cu disp. art. 257 alin. (2) C. proc. pen.,

confiscarea sumelor de bani primite de inculpat de la persoanele care i le-au înmânat.

În motivarea apelului

se arată că instanța de fond în mod greșit și fără a ține seama de dispozițiile

art. 257 alin. (2) C. proc. pen. nu a dispus confiscarea sumelor primite de inculpat

și a dispus restituirea acestor sume către părțile civile.

Față de faptele

săvârșite de către inculpat se impunea ca acestuia să i se aplice și pedeapsa complementară

prev. de art. 64 lit. a) Teza

II

și b) C. proc. pen.

Prin apelul declarat

inculpatul P.V.T. a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii penale

atacate și rejudecând, în principal a se dispune schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (1) C. pen., iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea acestuia, atâta timp cât nu s-a făcut dovada

că inculpatul ar fi avut vreo influență asupra unor polițiști.

În subsidiar,

s-a solicitat a se dispune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., achitarea sa pentru infracțiunea de trafic de influență,

în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, câtă

vreme nu s-a făcut dovada mai presus de orice dubiu a vinovăției inculpatului.

Prin decizia penală

nr. 80/A din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și, în baza art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul inculpatului P.V.T.

Pentru a decide

astfel, Curtea de Apel a apreciat că instanța de fond, în urma analizări probatoriului,

a reținut o stare de fapt conformă cu probele existente la dosar iar încadrarea

juridică a faptelor este corectă, stabilindu-se cu certitudine vinovăția inculpatului

cu privire la faptele deduse judecății.

Referitor la cererea

de schimbarea a încadrării juridice data faptelor de trafic de influență în înșelăciune,

faptă prevăzută de art. 215 C. pen., instanța de apel a arătat că obiectul juridic

special a infracțiunii de înșelăciune îl constituie relațiile sociale privind strict

patrimoniul unor persoane, relații care iau naștere și se desfășoară pe baza bunei

credințe a subiecților acestor raporturi, fără a implica însă funcționari reprezentând

instituții de stat.

În cazul infracțiunii

de trafic de influență subiectul pasiv este persoana juridică, iar în subsidiar

funcționarul în a cărui atribuție intră efectuarea unui anume act, nefiind necesar

însă ca cel care cumpără influența să-și exercite pretinsa influență.

În raport de starea

de fapt arătată și dovedită prin probe, instanța de apel a arătat că faptele inculpatului

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență și nu

pe cele ale infracțiunii de înșelăciune, astfel că solicitarea acestuia de schimbare

a încadrării juridice este nefondată și a fost respinsă.

Totodată a fost

respinsă și solicitarea inculpatului apelant de a fi achitat deoarece nu a săvârșit

faptele, toate probele și chiar poziția inculpatului confirmând, în opinia instanței,

că a săvârșit faptele, astfel cum au fost reținute.

Instanța de fond

a făcut o corectă individualizare a pedepsei principale aplicate inculpatului, ținând

seama de toate criteriile generale de individualizare a pedepselor, astfel cum sunt

ele arătate de disp. art. 72 C. pen., precum și de circumstanțele personale ale

inculpatului. S-a ținut seama de nesinceritatea inculpatului, de perioada îndelungată

de timp în care s-a prevalat de pretinsa sa influență asupra unor funcționari, astfel

că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată este legală și temeinică.

Cu toate acestea,

aplicând o pedeapsă mai mare de 2 ani închisoare și ținând seama de gravitatea deosebită

a faptelor, instanța de fond trebuia să-i aplice acestuia și o pedeapsă complementară.

Această faptă se impune cu atât mai mult cu cât, în perioada judecării apelului

inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte, ceea

ce dovedește persistența infracțională a acestuia.

În consecință,

Curtea de Apel a aplicat inculpatului P.V.T. pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, în temeiul

art. 65 C. pen. pentru infracțiunea față de partea vătămată S.S.I. și 1 an față

de partea vătămată M.M.

În baza art. 35

alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele complementare aplicate în cea mai grea de

2 ani, care urmează a fi executată de către inculpat.

Instanța de apel

a apreciat că apelul declarat de Ministerul Public este fondat și sub aspectul greșitei

obligări a inculpatului la plata către părțile vătămate a sumelor de bani solicitate

și primite de la aceștia.

Conform dispozițiilor

exprese ale legii prevăzute în art. 257 alin. (2) C. pen. banii, valorile sau orice

bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, inculpatul va fi obligat

la plata echivalentului lor în bani.

În mod greșit

instanța de fond nu a aplicat aceste dispoziții legale și nu a dispus confiscarea

banilor și bunurilor primite de la părțile vătămate, astfel că în baza art. 257

alin. (2) C. pen., Curtea dispunând confiscarea de la inculpat a sumei de 41.700

RON.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul solicitând casarea ambelor hotărâri penale

pronunțate în cauză și, în rejudecare să se procedeze la redozarea pedepsei.

Examinând recursurile

declarate prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte constată

că, deși apărătorul recurentului inculpat, prin pledoaria făcută în fața instanței

a făcut referiri la nevinovăția inculpatului, solicitând în final aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., criticile se circumscriu cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Instanța reține

că, prin declarația dată în fața instanței de recurs, la termenul de judecată din

data de 4 decembrie 2012, inculpatul K.I. a solicitat ca judecata să aibă loc pe

baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Având în vedere

poziția procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, se constată

că potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., coroborate cu

art.

XI

din O.U.G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat

de inculpat este admisibilă.

Se reține sub

acest aspect că potrivit art.

XI

din O.U.G. nr. 121/2011,

în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător

la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în

vigoare a O.U.G. nr. 121/2010.

Se are în vedere,

totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională

a hotărât că dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. sunt neconstituționale

în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul

în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor

juridice născute sub imperiul vechii legi și care continuă să fie judecată sub noua

lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Așa fiind, se

constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art.

XI

din O.U.G. nr.

121/2011, instanța de recurs urmând a lua act de poziția procesuală a inculpatului

exprimată în declarația dată la termenul de judecată din data de 4 decembrie 2012

și a proceda potrivit dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Având în vedere

probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu precum și criteriile

reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. instanța apreciază că, față de natura

și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și

a celor personale ale inculpatului, aplicarea unei pedepse cu închisoarea ale cărei

limite să fie reduse cu 1/3 ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după

cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea

inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de

drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale. Față de poziția procesuală

a inculpatului se constată că nu mai pot fi primite critici relative la aprecierea

probelor și reținerea stării de fapt.

Pentru considerentele

ce preced, în temeiul art. 385

15

pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursul

declarat de inculpatul K.I. urmează a fi admis, casate decizia recurată și sentința

pronunțată la prima instanță numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen.

Se va face aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și se va reduce cuantumul sancțiunii

aplicate pentru comiterea infracțiunii anterior menționate de la 10 ani la 6 ani

și 8 luni inchisoare.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul P.V.T. împotriva deciziei penale nr. 80/A din 19 iunie 2012

a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează, în parte,

decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 147 din 09 august 2011

a Tribunalului Hunedoara, secția penală, numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei

aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. (parte vătămată

S.S.I.) și, rejudecând:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în pedepsele componente, pe care le repune

în individualitatea lor:

- 5 (cinci) ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (parte vătămată S.S.I.) și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 3 (trei) ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (parte vătămată M.M.).

Reduce pedeapsa

aplicată inculpatului P.V.T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (parte vătămată

S.S.I.) de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și b) C.

pen.

În temeiul

art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., contopește

pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42

C. pen. (parte vătămată M.M.) în pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a

II-a și b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza

a II-a și b) C. pen.

Face aplicarea

dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a) Teza a II-a, b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor recurate. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului

inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

04 decembrie 2012.