ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra excepției inadmisibilității căii de atac, invocată din oficiu, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 577 din 24 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2011, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice cu privire la inculpata A., din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen.. s-a dispus schimbarea încadrării juridice, cu privire la inculpata A., din infracțiunile prev. de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 290 C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen.. s-a dispus schimbarea încadrării juridice, cu privire la inculpatul B., din infracțiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen.. s-a dispus schimbarea încadrării juridice, cu privire la inculpatul B., din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen.

În temeiul art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 290 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 26 C. pen., rap. la art. 27 alin. (1), (2), (4) lit. b) și c) din Legea nr. 365/2002, art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 27 alin. (1), (2), (4) lit. b) și c) din Legea nr. 365/2002 a fost stabilită pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), c) C. pen. constând în: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a desfășura o activitate într-o unitate bancară - pe o perioadă de 3 ani, începând de la data executării pedepsei principale, sau considerării ca executată.

În temeiul art. 33-34 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), c) C. pen. constând în: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a desfășura o activitate într-o unitate bancară - pe o perioadă de 3 ani, începând de la data executării pedepsei rezultante, sau considerării ca executată.

În temeiul art. 71 C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), c) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.. a fost achitată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 26 C. pen., rap. la art. 290 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 27 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002, art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33-34 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen.. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dispus deducerea duratei reținerii de 24 ore, din data de 27.07.2011, pentru ambii inculpați.

În temeiul art. 348 C. proc. pen.. s-a dispus anularea fișei specimenelor de semnături nr. 12/10.01.2007.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen.. au fost obligați inculpații A. și B. în solidar, iar inculpata A. în solidar cu partea responsabilă civilmente C. cu Sediul Central în Sibiu, la plata către partea civilă D. a sumei de 222.500 RON reprezentând daune materiale și a dobânzii legale aferente până la data plății efective, și a sumei de 20.000 RON daune morale.

Au fost respinse celelalte pretenții formulate de partea civilă, ca neîntemeiate.

În temeiul art. 191 alin. (1), (2), (3) C. proc. pen.. au fost obligați inculpații A., B. și partea responsabil civilmente C. la plata sumei de 5000 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A. și B., precum și partea responsabilă civilmente C. S.A criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 1395 din data de 28 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2011, au fost admise apelurile declarate de inculpații A., B. și partea responsabilă civilmente C. împotriva sentinței penale nr. 577 din 24 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2011.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată, pe latură penală și pe latură civilă și rejudecând,

În baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. a fost achitată inculpata A. pentru complicitate la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în forma continuată prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 27 alin. (1), (2), (4) lit. b) și c) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969.

În baza art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic în forma continuată.

În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fraudă informatică în forma continuată.

În baza art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. de la 1969 au fost contopite pedepsele stabilite mai sus, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și c) C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a desfășura o activitate într-o unitate bancară.

În baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. a fost achitat inculpatul B. pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 27 alin. (1), (2) și (4) lit. b) și c) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969.

În baza art. 26 C. pen. de la 1969, art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic în forma continuată.

În baza art. 26 C. pen. de la 1969, art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fraudă informatică în forma continuată.

În baza art. 26 C. pen. de la 1969, art. 290 C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. de la 1969 au fost contopite pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen. de la 1969.

În baza art. 88 C. pen. de la 1969 s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată fiecăruia dintre inculpați durata reținerii de 24 ore, din data de 27.07.2011.

A fost respinsă cererea părții civile D. privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral, ca nefondată.

A fost înlăturată dispoziția de obligare, în solidar, a inculpaților A., B., precum și a părții responsabile civilmente C. la plata către partea civilă D. a sumei de 20.000 RON cu titlu de daune morale.

S-a constatat că partea responsabilă civilmente C. a reparat integral prejudiciul material în valoare de 222.500 RON actualizat cu dobânda legală, în total suma de 267.669 RON, cauzat părții civile prin infracțiune.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs în casație inculpații B. și A., invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. și susținând că, în mod greșit, au fost condamnați pentru infracțiunile prev. de art. 290 C. pen. de la 1969 și art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 și prev. de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003.

Prin decizia penală nr. 539/RC din data de 09 decembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, au fost respinse, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații B. și A., împotriva deciziei penale nr. 1395 din data de 28 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2011.

Împotriva deciziei penale nr. 1395 din data de 28 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2011, condamnații B. și A. au formulat contestație în anulare.

Prin decizia penală nr. 1508 din data de 07 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă contestația în anulare formulată de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 1395 din data de 28 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2011, ca inadmisibilă și au fost obligați contestatorii la plata a câte 100 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut, în esență, că, potrivit art. 431 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este determinată de îndeplinirea următoarelor condiții:

- cererea să fie făcută în termenul prevăzut de lege, în speță fiind aplicabile prevederile art. 428 alin. (2) C. proc. pen.. ("contestația în anulare pentru motivul prevăzut la art. 426 lit. b) poate fi introdusă oricând");

- motivul pe care se sprijină contestația să fie dintre cele prevăzute la art. 426 (condiție îndeplinită întrucât s-a invocat temeiul prev. de art. 426 lit. b) - "când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal");

- în sprijinul contestației să se invoce dovezi care sunt la dosar.

În continuare, s-a observat că inculpații au invocat, în motivarea admisibilității contestației în anulare, împrejurarea că până la data soluționării în mod definitiv a cauzei în fond, în dosarul nr. x/2011, s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. de la 1969. În acest sens, contestatorii au subliniat că faptele penale reținute în sarcina acestora, în modalitatea autoratului în cazul inculpatei A., respectiv în forma complicității în cazul inculpatului B., au fost comise la data de 10 ianuarie 2007, astfel că termenul prescripției era îndeplinit la data de 10 ianuarie 2012, și se impunea încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Examinând această susținere a contestatorilor în raport de situația de fapt reținută prin hotărârea de condamnare (sentința penală nr. 557 din 24 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 1395 din 28 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova), s-a constatat că data comiterii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este 05.08.2010, dată când a avut loc modificarea fișei specimenelor de semnătură pentru contul titularului D., ceea ce a permis retragerea, în aceeași zi, a mai multor sume din cont, respectiv 100.000 RON la ora 16:16:49, 50.000 RON la ora 16:40:44, 26.500 RON la ora 17:05:31 și 45.000 RON în data de 1.09.2010, ora 12:58:52, totalizând valoarea de 222.500 RON.

S-a observat, totodată, că data de 10.01.2007, reprezintă data completării fișei specimenelor de semnături emise de C. - Sucursala Craiova, Calea x, în acest document nefiind menționat numele inculpatului B. în calitate de împuternicit, prezența acestuia în lista împuterniciților pentru contul clientei D., fiind menționată în sistemul informatic al băncii în data de 05.08.2010, când s-a reținut că inculpata A., a efectuat mențiunile false pentru a permite coinculpatului să retragă sumele de bani în contul respectiv.

Astfel, s-a reținut că, în sentință, faptele inculpaților au fost descrise după cum urmează: "la data de 5 august 2010 A., accesând parola de acces a martorei E., a anulat împuternicirea lui F. și de această dată l-a împuternicit pe B. să aibă acces la conturile părții vătămate D.; în aceeași zi B. a extras de la trei Sucursale ale C. din București suma de 177.500 RON din contul părții vătămate D. fără consimțământul acesteia, iar la data de 1 septembrie 2010, a extras o altă sumă, valorile însumate totalizând suma de 222.500 RON", aceeași situație de fapt fiind reținută și prin decizia contestată în prezenta cauză.

Așadar, curtea de apel a subliniat, în hotărârea atacată, că inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită în calitate de autor, respectiv complice, la data de 05 august 2010, acesta fiind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale.

Totodată, s-a reținut că infracțiunea a constat în modificarea datelor conținute în fișa specimenelor de semnătură, fișă care a fost redactată la 10 ianuarie 2007, cu ocazia constituirii contului de depozit, dar modificarea (această acțiune constituind elementul material al infracțiunii de falsificare a documentului) s-a produs la 5 august 2010.

În ceea ce privește termenul de prescripție a răspunderii penale s-a constatat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 122 C. pen. de la 1969, de la data comiterii faptei penale și până la judecarea cauzei intervenind acte de procedură care au fost comunicate inculpaților (audiere în faza urmăririi penale; prezentarea materialului de urmărire penală cu ocazia trimiterii în judecată; audierea în instanță), ceea ce a produs efectul întreruperii cursului termenului prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 1969, acesta urmând a fi calculat conform dispozițiilor art. 124 C. pen. de la 1969, respectiv 7 ani și 6 luni (termen prevăzut de C. pen. din 1969 anterior modificării prin Legea nr. 63/2012), acest termen nefiind îndeplinit până la soluționarea definitivă a cauzei prin decizia penală nr. 1395 din 28 octombrie 2015 a Curții de Apel Craiova.

Pe cale de consecință s-a reținut că, pentru temeiul de contestație în anulare invocat nu au fost depuse dovezi și nici nu s-a făcut referite la probe existente în dosarul cauzei, sub acest aspect nefiind îndeplinită ultima condiție de admisibilitate prevăzută de art. 431 alin. (2) C. proc. pen., astfel că prezenta contestație în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei penale nr. 1508 din data de 07 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018, au declarat apel contestatorii B. și A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 27 decembrie 2018.

Examinând apelul formulat de contestatorii B. și A., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Astfel, procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

În speța dedusă judecății, contestatorii B. și A. au declarat apel împotriva deciziei 1508 din data de 07 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată împotriva deciziei de condamnare.

Înalta Curte constată, însă, că decizia apelată este definitivă, curtea de apel pronunțându-se doar asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare. În acest sens se observă că, deși art. 432 alin. (4) C. proc. pen.. stabilește că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile a admiterii în principiu, reglementată de art. 431 C. proc. pen... Așadar, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 432 C. proc. pen., întrucât nu a fost depășit momentul procesual al admisibilității în principiu.

De altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele hotărârii prealabile nr. 5 din 04.03.2015 că "În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.:

a) dispozițiile art. 431 din C. proc. pen.. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate;

b) spre deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 din C. proc. pen.. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4) potrivit cărora "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu."

Se constată, așadar, că apelanții contestatori B. și A. au învestit Înalta Curte cu soluționarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorii B. și A. împotriva deciziei penale nr. 1508 din data de 07 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorii B. și A. împotriva deciziei penale nr. 1508 din data de 07 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2019.