ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3230/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3230/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul H.A. în contradictoriu cu pârâții
Guvernul României, Casa Națională de Pensii și Casa Județeană de Pensii Brașov
a solicitat anularea dispozițiilor din Proiectul legii privind unele măsuri
necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, referitoare la
diminuarea pensiilor cu 15%, obligarea pârâților la plata de daune morale în
cuantum de 3.000.000 RON și suspendarea executării dispozițiilor anterior
menționate până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că dreptul său la pensie este un drept de
proprietate care nu poate fi încălcat prin reducerea cu 15% dorită de Guvern
și, că daunele morale se cuvin pentru nerespectarea voinței, a dreptului la
pensie, a proprietății private.
Cu privire la cererea
de suspendare au fost invocate dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004,
necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Pârâtele Casa
Națională de Pensii și Casa Județeană de Pensii Brașov au formulat întâmpinări
în cauză, care nu au mai fost analizate, întrucât la termenul de judecată din
data de 27 iulie 2010 instanța a luat act de renunțarea la judecata cu aceste
două părți.
Pârâtul Guvernul
României a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității cererii, având
în vedere că în materia contenciosului administrativ suspendarea actului
administrativ nu poate fi solicitată pe calea ordonanței președințiale în
condițiile art. 581 C. proc. civ. De asemenea, a invocat excepția
inadmisibilității cererii de suspendare, întrucât în cauză, dispoziția
contestată este cuprinsă într-o lege, respectiv în Legea nr. 118/2010 privind
unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar, exceptată de
la controlul judecătoresc reglementat de Legea nr. 554/2004. Totodată, s-a
invocat faptul că prin Deciziile Curții Constituționale nr. 872, 873 și 874 din
25 iunie 2010, dispozițiile din Proiectul legii privind unele măsuri necesare
în vederea stabilirii echilibrului bugetar, referitoare la diminuarea pensiilor
cu 15%, au fost declarate neconstituționale.
Curtea de Apel
Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr.
145/F din 17 septembrie 2010 a respins ca inadmisibil capătul de cerere
formulat și precizat de reclamant, având ca obiect anularea dispozițiilor din
Proiectul legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii
echilibrului bugetar, referitoare la diminuarea pensiilor cu 15%.
De asemenea, a
respins capătul de cerere având ca obiect acordarea de daune morale în cuantum
de 3.000.000 RON și a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a
executării dispozițiilor din Proiectul legii privind unele măsuri necesare în
vederea restabilirii echilibrului bugetar, referitoare la diminuarea pensiilor
cu 15%.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța a reținut, în esență, că obiectul cauzei îl
reprezintă niște dispoziții cuprinse într-un proiect de lege, declarate
neconstituționale ca urmare a controlului a priori de constituționalitate a
legii, neincluse în varianta în care a fost publicată legea.
Aceste dispoziții nu
reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr.
554/2004, motiv pentru care nici cererea de suspendare în condițiile art. 14 și
15 din Legea nr. 554/2004 nu este admisibilă.
Împotriva acestei
sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul
H.A., care a reiterat motivele invocate în fața instanței de fond.
În plus, recurentul a
solicitat instanței să dispună obligarea tuturor celor ce se fac vinovați de
modul în care i-a fost diminuată pensia la plata de daune morale. De asemenea,
a cerut completarea judecății cu cele două capete nejudecate și aplicarea
dispozițiilor art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004.
Recursul este
nefondat.
În fapt, prin
acțiunea introductivă de instanță reclamantul H.A. a solicitat instanței ca pe
calea ordonanței președințiale să anuleze Proiectul legii privind unele măsuri
necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, referitoare la
diminuarea pensiilor cu 15%, obligarea pârâților la plata de daune morale și
suspendarea executării dispozițiilor menționate până la pronunțarea instanței
de fond.
Potrivit art. 581
alin. (1) C. proc. civ., instanța va putea să acorde măsuri vremelnice, în
cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere,
pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și
pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Textul
stabilește două din condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță
președințială, anume urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se
lua pe această cale. De asemenea, prin măsura luată nu trebuie să se prejudece
fondul.
În speță, reclamantul
nu este în situația pierderii unui drept și nici în situația unei pagube
iminente, deoarece dreptul la pensie nu este afectat, plata acestuia făcându-se
în condițiile prevăzute de lege.
De altfel,
dispozițiile cuprinse în proiectul de lege contestat de reclamant au fost
declarate neconstituționale prin Deciziile Curții Constituționale nr. 872, 873
și 874 din 25 iunie 2010 ca urmare a controlului a priori de
constituționalitate a legii, nefiind incluse în varianta în care legea a fost
publicată.
Pe de altă parte,
proiectul de lege contestat de reclamant nu constituie un act administrativ în
sensul art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ, așa încât,
suspendarea solicitată de reclamant în condițiile art. 14 și 15 din Legea nr.
554/2004 este inadmisibilă.
Nici critica din
recurs privitoare la obligarea pârâtului la plata de daune morale nu poate fi
primită, întrucât așa cum corect a reținut instanța de fond, nefiind admisibil
capătul principal de cerere, nu se poate susține că reclamantul a suferit un
prejudiciu, la care să fie obligat pârâtul să-l repare.
Examinând și din
oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și
neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat în cauză va
fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul
declarat de H.A. împotriva Sentinței civile nr. 145/F din 17 septembrie 2010 a
curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 iunie 2011.