ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3230/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3230/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul H.A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Pensii și Casa Județeană de Pensii Brașov a solicitat anularea dispozițiilor din Proiectul legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, referitoare la diminuarea pensiilor cu 15%, obligarea pârâților la plata de daune morale în cuantum de 3.000.000 RON și suspendarea executării dispozițiilor anterior menționate până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că dreptul său la pensie este un drept de proprietate care nu poate fi încălcat prin reducerea cu 15% dorită de Guvern și, că daunele morale se cuvin pentru nerespectarea voinței, a dreptului la pensie, a proprietății private.
Cu privire la cererea de suspendare au fost invocate dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Pârâtele Casa Națională de Pensii și Casa Județeană de Pensii Brașov au formulat întâmpinări în cauză, care nu au mai fost analizate, întrucât la termenul de judecată din data de 27 iulie 2010 instanța a luat act de renunțarea la judecata cu aceste două părți. Pârâtul Guvernul României a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității cererii, având în vedere că în materia contenciosului administrativ suspendarea actului administrativ nu poate fi solicitată pe calea ordonanței președințiale în condițiile art. 581 C. proc. civ.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare, întrucât în cauză, dispoziția contestată este cuprinsă într-o lege, respectiv în Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar, exceptată de la controlul judecătoresc reglementat de Legea nr. 554/2004. Totodată, s-a invocat faptul că prin Deciziile Curții Constituționale nr. 872, 873 și 874 din 25 iunie 2010, dispozițiile din Proiectul legii privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar, referitoare la diminuarea pensiilor cu 15%, au fost declarate neconstituționale.
Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 145/F din 17 septembrie 2010 a respins ca inadmisibil capătul de cerere formulat și precizat de reclamant, având ca obiect anularea dispozițiilor din Proiectul legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, referitoare la diminuarea pensiilor cu 15%. De asemenea, a respins capătul de cerere având ca obiect acordarea de daune morale în cuantum de 3.000.000 RON și a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării dispozițiilor din Proiectul legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, referitoare la diminuarea pensiilor cu 15%.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că obiectul cauzei îl reprezintă niște dispoziții cuprinse într-un proiect de lege, declarate neconstituționale ca urmare a controlului a priori de constituționalitate a legii, neincluse în varianta în care a fost publicată legea. Aceste dispoziții nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care nici cererea de suspendare în condițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 nu este admisibilă. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul H.A., care a reiterat motivele invocate în fața instanței de fond. În plus, recurentul a solicitat instanței să dispună obligarea tuturor celor ce se fac vinovați de modul în care i-a fost diminuată pensia la plata de daune morale.
De asemenea, a cerut completarea judecății cu cele două capete nejudecate și aplicarea dispozițiilor art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004. Recursul este nefondat. În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul H.A. a solicitat instanței ca pe calea ordonanței președințiale să anuleze Proiectul legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, referitoare la diminuarea pensiilor cu 15%, obligarea pârâților la plata de daune morale și suspendarea executării dispozițiilor menționate până la pronunțarea instanței de fond. Potrivit art. 581 alin. (1) C. proc. civ., instanța va putea să acorde măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Textul stabilește două din condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, anume urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale. De asemenea, prin măsura luată nu trebuie să se prejudece fondul. În speță, reclamantul nu este în situația pierderii unui drept și nici în situația unei pagube iminente, deoarece dreptul la pensie nu este afectat, plata acestuia făcându-se în condițiile prevăzute de lege. De altfel, dispozițiile cuprinse în proiectul de lege contestat de reclamant au fost declarate neconstituționale prin Deciziile Curții Constituționale nr. 872, 873 și 874 din 25 iunie 2010 ca urmare a controlului a priori de constituționalitate a legii, nefiind incluse în varianta în care legea a fost publicată.
Pe de altă parte, proiectul de lege contestat de reclamant nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ, așa încât, suspendarea solicitată de reclamant în condițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă. Nici critica din recurs privitoare la obligarea pârâtului la plata de daune morale nu poate fi primită, întrucât așa cum corect a reținut instanța de fond, nefiind admisibil capătul principal de cerere, nu se poate susține că reclamantul a suferit un prejudiciu, la care să fie obligat pârâtul să-l repare. Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E: Respinge recursul declarat de H.A. împotriva Sentinței civile nr. 145/F din 17 septembrie 2010 a curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.