ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1844/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, reclamanta L.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii, Familiei și

Egalității de Șanse obligarea acestora la a-i plăti în continuare indemnizația

bănească acordată prin Decretul 410/1985.

În motivarea

acțiunii s-a susținut că prin art. 13 din Decretul 410/1985, i-a fost acordată

o indemnizație bănească de 400 lei/lună, cu începere de la 01 ianuarie 1986,

pentru nașterea a 5 copii din care 4 în viață.

Totodată

potrivit art. 20 din același decret, indemnizația i-a fost acordată "pe

tot timpul vieții, indiferent de natura și nivelul veniturilor, ori de alte

alocații sau ajutoare, pe care le primesc".

Din luna mai

1990 plata acestei indemnizații a încetat în mod nelegal.

A mai arătat

reclamanta, că ulterior ca urmare a demersurilor efectuate i s-a comunicat că

indemnizația nu a mai fost achitată deoarece art. 18-27 din Decretul 410/1985

au fost abrogate prin dispozițiile art. 32 alin. (2) din Legea 67/1995.

S-a susținut

că adoptarea sau abrogarea unor legi sunt prerogative ale statului, însă în

cauza dedusă judecății măsura dispusă prin Legea 67/1995 a încălcat Constituția

în vigoare, prin aceea că i-au fost anulate drepturi pe care statul român i le

acordase anterior "pentru tot restul vieții".

Pârâții au

formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii.

Reclamanta L.A.

a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (2)

din Legea 67/1995, privind ajutorul social.

In motivarea

excepției, s-a arătat că este neconstituțională abrogarea acestui drept care se

acorda mamelor cu mai mulți copii. In acest sens, s-a arătat că o atare

dispoziție este retroactivă și de natură a încălca dreptul de proprietate

privată al persoanei.

Prin

încheierea din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de

sesizare a Curții Constituționale, formulată de L.A., a sesizat Curtea

Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 67/1995 privind ajutorul social

și a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției.

Prin Decizia

nr. 232 din 15 februarie 2011, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Legea

nr. 67/1995 privind ajutorul social, excepția invocată de L.A.

Împotriva

încheierii din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs, în

termenul legal, reclamanta L.A., susținând că încheierea atacată este nelegală

și netemeinică, apreciind că în mod eronat s-a dispus suspendarea judecării

cauzei cu ocazia admiterii cererii sale de sesizare a Curții Constituționale cu

soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin.

(2) din Legea nr. 67/1995 privind ajutorul social.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În primul rând

trebuie precizat faptul că recurenta nu a formulat critici care să poată fi

încadrate în vreunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304

C. proc. civ..

Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs

invocate, Curtea constată că din economia prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992,

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în vigoare la

momentul pronunțării hotărârii, reiese următoarele: „(1) Curtea Constituțională

decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de

arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a

unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are

legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi

obiectul acestuia.

(2)

Excepția poate

fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de

judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de

procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3)

Nu pot face

obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o

decizie anterioară a Curții Constituționale.

Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța

în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o

încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței

asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția

a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și

susținerile părților, precum și dovezile necesare.

(4)

Pe perioada

soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei

se

suspendă.

(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară

prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere

motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. încheierea poate fi

atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore

de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".

Pe cale de consecință, din interpretarea textului, rezultă că

instanța de fond în mod corect a procedat la suspendarea judecării cauzei pe

perioada soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32

alin. (2) din Legea nr. 67/1995 privind ajutorul social, invocată de L.A.

Pentru considerentele arătate, instanța urmează a respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de L.A. împotriva încheierii din

30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2011.