ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.01.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 205/2011

HOTĂRÂRE
18.01.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 205/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 4273 din 02 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal:

A

admis excepția lipsei calității procesuale de exercițiu a pârâtei D.A.D.N. și a

respins acțiunea față de această pârâtă;

A

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. în

privința capătului de cerere privind emiterea de despăgubiri și a respins acest

capăt de cerere cu privire la parata;

A

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C.C.S.D. în privința

capătului de cerere privind emiterea titlului de plata și de conversie și a

respins acest capăt de cerere cu privire la pârâtă;

A

admis excepția prematurității introducerii capătului de cerere privind emiterea

titlului de plată și conversie și a respins acest capăt de cerere;

A

admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții N.N. și S.M., în

contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. în sensul că obligă la emiterea deciziei

conținând titlul de despăgubire și,

A

obligat pârâta C.C.S.D. către reclamantul N.N. la plata sumei de 150 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond, analizând cu prioritate

excepțiile invocate de pârâte prin întâmpinare, a constatat că sunt întemeiate,

pentru următoarele considerente:

Referitor la excepția lipsei calității procesuale de

exercițiu a pârâtei D.A.D.N.

,

s-a reținut că

această pârâtă efectuează doar acte materiale de predare a sumelor cuvenite

persoanelor îndreptățite, neavând atribuții în ceea ce privește actul juridic

de plată, fiind o structură fără personalitate juridică în cadrul A.N.R.P., iar

atribuția acordării despăgubirilor în numerar persoanelor îndreptățite cărora

li s-au emis titluri de plată revine A.N.R.P., în calitate de entitate cu

personalitate juridică în virtutea atribuțiilor stabilite în sarcina acesteia

prin H.G. nr. 1068/2007.

Referitor

la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. în privința

peticului 1, s-a reținut că, potrivit procedurii reglementate de Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, nu pârâta A.N.R.P a fost învestită cu emiterea deciziei

conținând titlul de despăgubire, inclusiv efectuarea evaluării, ci pârâta C.C.S.D.,

astfel că nu există identitate în privința acestui capăt de cerere, între

pârâta A.N.R.P. și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.

Referitor

la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.C.S.D. În privința

capătului de cerere privind emiterea titlului de plată și de conversie, s-a

reținut că potrivit procedurii reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

nu pârâta C.C.S.D. a fost învestită cu emiterea acestor titluri, ci pârâta

Referitor

la excepția prematurității introducerii capătului de cerere privind obligarea

pârâtului la emiterea titlului de plată și de conversie, s-a reținut că

procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005

cuprinde mai multe etape, emiterea titlurilor în discuție fiind ultima dintre

acestea, iar nașterea dreptului de a solicita obligarea pârâtei A.N.R.P. la

emiterea titlurilor este condiționat de emiterea deciziei conținând titlul de

despăgubire, care în cauză, în mod cert nu a fost realizată.

Pe

fondul

petitului 1 din

cerere, prima instanță a constatat că prezenta acțiune este întemeiată, în

parte, reținând că, deși dosarul reclamanților referitor la acordarea de măsuri

reparatorii a fost înregistrat de cel puțin trei ani la pârâta C.C.S.D., a fost

încălcată, în mod evident, litera și spiritul Legii nr. 247/2005.

Chiar

raportat la înaintarea dosarului către pârât, în 2008, aserțiune nedovedită

însă de către pârât, s-a constatat că termenul scurs de la acel moment este

unul nerezonabil.

Nici

împrejurarea că dosarul ar fi fost trimis incomplet, nefiind vorba despre un

refuz nejustificat de soluționare, nu a fost primită.

S-a

constatat, pe de-o parte, faptul că pârâta nu a dovedit că ar fi solicitat

completarea dosarului, înaintea introducerii acțiunii, nedepunând la dosar,

vreo dovadă în acest sens, astfel cum îi incumba obligația prevăzută de art.

1169 C. civ. și art. 129 alin. (1) C. proc. civ., pe de altă parte, activitățile

menționate în adresa invocată de pârâta C.C.S.D. puteau fi efectuate ,anterior,

într-un timp foarte scurt și cu toate acestea, pârâtul nu a desemnat evaluator

și nu a emis decizia conținând titlul de despăgubire în termenul legal de 30

zile, conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată și

completată sau măcar în vreun alt termen rezonabil, până la pronunțarea

hotărârii prezente.

Prin

urmare, în raport de cele constatate, prima instanță a apreciat ca fiind

incidente în cauză prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată, referitoare la existența unui refuz nejustificat de

soluționare, în sensul dispozițiilor menționate.

Totodată,

conform art. 274-276 C. proc. civ., instanța a obligat pârâta C.C.S.D. către

reclamantul N.N., la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,

reprezentând taxa de timbru, timbrul judiciar și onorariu avocat, reduse în mod

corespunzător.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs pârâta C.C.S.D. criticând sentința pentru netemeinicie

și nelegalitate în esență pentru următoarele motive:

- Arată

recurenta că în mod greșit instanța de fond a reținut existența unui refuz

nejustificat din partea Comisiei Centrale de a desemna un evaluator în vederea efectuării

raportului de evaluare și de a emite decizia conținând titlul de despăgubire în

favoarea reclamanților.

Recurenta

precizează că în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII

din Legea nr. 247/2005 etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost

parcursă în privința reclamanților, cu mențiunea că sub aspectul legalității

respingerii cererii de restituire în natură a imobilului s-a constatat lipsa înscrisurilor

privind construcția demolată și a fost înaintată Primăriei Municipiului

București adresa nr. 26577/CC din 16 noiembrie 2009.

În

privința etapei evaluării, arată recurenta că această etapă este condiționată

de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin

Decizia nr. 2185 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D.

Se

mai arată de recurentă că dosarul privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanților

face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei înainte

de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 – deci urmează a se respecta ordinea

de înregistrare a dosarelor .

- În fine

a mai arătat recurenta că în mod greșit instanța de fond a acordat cheltuieli

de judecată, deși prin acțiunea introductivă reclamantul nu a solicitat aceste

cheltuieli iar această cerere nu a fost ulterior comunicată recurentului pentru

respectarea principiului contradictorialității.

Împotriva

acestei sentințe au formulat recurs și reclamanții N.N. și S.M. - criticând

sentința pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele motive:

- Instanța de

fond în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale de exercițiu a

- În mod greșit s-a

admis de instanța de fond excepția lipsei calității procesual pasive a A.N.R.P.

pentru capătul unu de cerere;

- Se arată de către

recurenți că admiterea excepției prematurității este de asemenea netemeinică și

nelegală.

Înalta Curte de Casație

și Justiție analizând cererile de recurs, prin prisma motivelor invocate și

conform art. 304

1

fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În ceea ce privește

recursul pârâtei Comisia Centrală se constată că dosarul reclamanților privind

acordarea despăgubirilor în conformitate cu Legea nr. 247/2005 a fost

înregistrat de cel puțin 3 ani la Secretariatul Comisiei, iar recurenta nu a efectuat nici un demers decât după introducerea

acțiunii la 29 iulie 2009, când prin adresa nr. 26577/CC din 16 noiembrie 2009

– Comisia a solicitat Primăriei Municipiului București înscrisuri doveditoare privind

descrierea construcției demolate.

În mod corect a reținut

instanța de fond că există astfel un refuz nejustificat al recurentei în

soluționarea dosarului, recurenta – pârâtă Comisia nu a invocat vreun motiv

întemeiat.

Este vorba de

nerespectarea unui termen rezonabil de către autoritățile statului în

soluționarea cererilor de despăgubire conform legilor de reparație în așa fel

încât să fie asigurate drepturi concrete privind despăgubirile și nu teoretice

și iluzorii, în acest sens fiind și jurisprudența CEDO (art. 6).

Or, recurenta invocă în

continuare și prin cererea de recurs, imposibilități de accelerare a procedurii

administrative care nu sunt compatibile cu respectarea dispozițiilor privind protecția

proprietății asupra unui bun (art. 1 din Protocolul 1 la CEDO).

Comisia recurentă nu

poate invoca Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2009 privind condiționarea

soluționării dosarelor, de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor,

fără a fi în culpă pentru managementul defectuos în derularea și epuizarea eficientă

a procedurii administrative prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Nu poate fi un argument

solid înlocuirea deciziei Comisiei nr. 2 din 28 februarie 2006 care prevedea

selectarea aleatorie a dosarelor și a evaluatorului, cu Decizia nr. 2815 din 16

septembrie 2009 conform practicii judecătorești având în vedere că și această

din urmă modalitate de soluționare a dosarelor de despăgubire nu este eficientă

și aduce atingere dreptului titularului de a folosi bunul.

- În ceea ce privește cheltuielile

de judecată acordate de către instanța de fond în favoarea recurenților, se

constată că în mod corect s-a făcut aplicarea art. 274 C. proc. civ. ,

reclamanții aveau posibilitatea să solicite cheltuieli de judecată și la

momentul punerii de concluzii, iar pârâta - recurentă avea posibilitatea să se

prezinte și să se apere în contradictoriu – lucru pe care nu l-a făcut.

Referitor la recursul reclamanților,

N.N. și S.M., se constată că nu este fondat.

Astfel, în mod corect

instanța de fond a admis excepția lipsei capacității de exercițiu a D.A.D.N. - fiind

vorba de un serviciu fără personalitate juridică care efectuează doar acte

materiale de predare a sumelor care se cuvin persoanelor îndreptățite.

În acest sens, în

conformitate cu art. 18

2

lit. a) Titlul VII din Legea nr. 247/2005

„Direcția pentru acordarea de despăgubiri în numerar, în baza opțiunii

titularului de despăgubire, în sensul acordării de despăgubire în numerar, și

după reținerea titlului de despăgubire în original, și va transfera acestuia

despăgubirea în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței

disponibilităților financiare.

- Excepția lipsei

calității procesuale pasive a A.N.R.P. – în ceea ce privește obligarea acesteia

la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este de asemenea corect

soluționată de instanța de fond având în vedere că potrivit art. 13 alin. (1) din

titlul VII din Legea nr. 247/2007 atribuția emiterii acestei decizii revine

Comisiei Centrale.

- Totodată se reține ca

fiind corect admisă excepția prematurității capătului de cerere priind emiterea

titlului de plată și conversie în raport de dispozițiile art. 18 alin. (1) din O.U.G.

nr. 81/2007 potrivit cărora, după emiterea titlului de despăgubire de către

Comisia Centrală, A.N.R.P. va emite pe baza acestora și a opțiunilor

persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau titlu de plată.

Față de cele arătate mai

sus,constatând că nu există în cauză motive care să atragă modificarea sau

casarea sentinței recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.

Respinge recursurile declarate de

pârâta C.C.S.D., N.N. și S.M. împotriva sentinței nr. 4273 din 02 decembrie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

ianuarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2297/2012
ției, așa cum a fost stabilită prin Raportul de evaluare. În aceste condiții, a susținut instituția pârâtă, în următoarea ședință a Comisiei Centrale urmează să se dispună emiterea unei decizii de completare care să conțină valoarea corectă
ÎCCJ 2012-06-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2875/2012
cu aceasta ca atare, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.C.S.D., în privința capătului de cerere vizând obligarea sa la emiterea titlului de plată și a titlului de conversie și a pârâtei A.N.R.P., în ceea ce priv
ÎCCJ 2011-10-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4814/2011
procedura administrativă specială prevăzută de Legea nr. 247/2005, în condițiile în care s-a considerat necesară completarea documentației existente la dosar. Pârâta A.N.R.P., prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității sale proce
ÎCCJ 2011-10-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4737/2011
ărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 289 din 19 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității, prematurității acțiunii și lipsei calității procesua
ÎCCJ 2013-01-30
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 457/2013
Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV – a civilă, la data de 10 noiembrie 2010, reclama
Sursă