ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 205/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 205/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
sentința nr. 4273 din 02 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal:
A
admis excepția lipsei calității procesuale de exercițiu a pârâtei D.A.D.N. și a
respins acțiunea față de această pârâtă;
A
admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. în
privința capătului de cerere privind emiterea de despăgubiri și a respins acest
capăt de cerere cu privire la parata;
A
admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C.C.S.D. în privința
capătului de cerere privind emiterea titlului de plata și de conversie și a
respins acest capăt de cerere cu privire la pârâtă;
A
admis excepția prematurității introducerii capătului de cerere privind emiterea
titlului de plată și conversie și a respins acest capăt de cerere;
A
admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții N.N. și S.M., în
contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. în sensul că obligă la emiterea deciziei
conținând titlul de despăgubire și,
A
obligat pârâta C.C.S.D. către reclamantul N.N. la plata sumei de 150 lei cu
titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța de fond, analizând cu prioritate
excepțiile invocate de pârâte prin întâmpinare, a constatat că sunt întemeiate,
pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale de
exercițiu a pârâtei D.A.D.N.
,
s-a reținut că
această pârâtă efectuează doar acte materiale de predare a sumelor cuvenite
persoanelor îndreptățite, neavând atribuții în ceea ce privește actul juridic
de plată, fiind o structură fără personalitate juridică în cadrul A.N.R.P., iar
atribuția acordării despăgubirilor în numerar persoanelor îndreptățite cărora
li s-au emis titluri de plată revine A.N.R.P., în calitate de entitate cu
personalitate juridică în virtutea atribuțiilor stabilite în sarcina acesteia
prin H.G. nr. 1068/2007.
Referitor
la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. în privința
peticului 1, s-a reținut că, potrivit procedurii reglementate de Titlul VII din
Legea nr. 247/2005, nu pârâta A.N.R.P a fost învestită cu emiterea deciziei
conținând titlul de despăgubire, inclusiv efectuarea evaluării, ci pârâta C.C.S.D.,
astfel că nu există identitate în privința acestui capăt de cerere, între
pârâta A.N.R.P. și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.
Referitor
la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.C.S.D. În privința
capătului de cerere privind emiterea titlului de plată și de conversie, s-a
reținut că potrivit procedurii reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,
nu pârâta C.C.S.D. a fost învestită cu emiterea acestor titluri, ci pârâta
A.N.R.P.
Referitor
la excepția prematurității introducerii capătului de cerere privind obligarea
pârâtului la emiterea titlului de plată și de conversie, s-a reținut că
procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005
cuprinde mai multe etape, emiterea titlurilor în discuție fiind ultima dintre
acestea, iar nașterea dreptului de a solicita obligarea pârâtei A.N.R.P. la
emiterea titlurilor este condiționat de emiterea deciziei conținând titlul de
despăgubire, care în cauză, în mod cert nu a fost realizată.
Pe
fondul
petitului 1 din
cerere, prima instanță a constatat că prezenta acțiune este întemeiată, în
parte, reținând că, deși dosarul reclamanților referitor la acordarea de măsuri
reparatorii a fost înregistrat de cel puțin trei ani la pârâta C.C.S.D., a fost
încălcată, în mod evident, litera și spiritul Legii nr. 247/2005.
Chiar
raportat la înaintarea dosarului către pârât, în 2008, aserțiune nedovedită
însă de către pârât, s-a constatat că termenul scurs de la acel moment este
unul nerezonabil.
Nici
împrejurarea că dosarul ar fi fost trimis incomplet, nefiind vorba despre un
refuz nejustificat de soluționare, nu a fost primită.
S-a
constatat, pe de-o parte, faptul că pârâta nu a dovedit că ar fi solicitat
completarea dosarului, înaintea introducerii acțiunii, nedepunând la dosar,
vreo dovadă în acest sens, astfel cum îi incumba obligația prevăzută de art.
1169 C. civ. și art. 129 alin. (1) C. proc. civ., pe de altă parte, activitățile
menționate în adresa invocată de pârâta C.C.S.D. puteau fi efectuate ,anterior,
într-un timp foarte scurt și cu toate acestea, pârâtul nu a desemnat evaluator
și nu a emis decizia conținând titlul de despăgubire în termenul legal de 30
zile, conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată și
completată sau măcar în vreun alt termen rezonabil, până la pronunțarea
hotărârii prezente.
Prin
urmare, în raport de cele constatate, prima instanță a apreciat ca fiind
incidente în cauză prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004,
modificată și completată, referitoare la existența unui refuz nejustificat de
soluționare, în sensul dispozițiilor menționate.
Totodată,
conform art. 274-276 C. proc. civ., instanța a obligat pârâta C.C.S.D. către
reclamantul N.N., la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,
reprezentând taxa de timbru, timbrul judiciar și onorariu avocat, reduse în mod
corespunzător.
Împotriva
acestei sentințe a formulat recurs pârâta C.C.S.D. criticând sentința pentru netemeinicie
și nelegalitate în esență pentru următoarele motive:
- Arată
recurenta că în mod greșit instanța de fond a reținut existența unui refuz
nejustificat din partea Comisiei Centrale de a desemna un evaluator în vederea efectuării
raportului de evaluare și de a emite decizia conținând titlul de despăgubire în
favoarea reclamanților.
Recurenta
precizează că în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII
din Legea nr. 247/2005 etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost
parcursă în privința reclamanților, cu mențiunea că sub aspectul legalității
respingerii cererii de restituire în natură a imobilului s-a constatat lipsa înscrisurilor
privind construcția demolată și a fost înaintată Primăriei Municipiului
București adresa nr. 26577/CC din 16 noiembrie 2009.
În
privința etapei evaluării, arată recurenta că această etapă este condiționată
de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin
Decizia nr. 2185 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D.
Se
mai arată de recurentă că dosarul privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanților
face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei înainte
de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 – deci urmează a se respecta ordinea
de înregistrare a dosarelor .
- În fine
a mai arătat recurenta că în mod greșit instanța de fond a acordat cheltuieli
de judecată, deși prin acțiunea introductivă reclamantul nu a solicitat aceste
cheltuieli iar această cerere nu a fost ulterior comunicată recurentului pentru
respectarea principiului contradictorialității.
Împotriva
acestei sentințe au formulat recurs și reclamanții N.N. și S.M. - criticând
sentința pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele motive:
- Instanța de
fond în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale de exercițiu a
D.A.D.N.;
- În mod greșit s-a
admis de instanța de fond excepția lipsei calității procesual pasive a A.N.R.P.
pentru capătul unu de cerere;
- Se arată de către
recurenți că admiterea excepției prematurității este de asemenea netemeinică și
nelegală.
Înalta Curte de Casație
și Justiție analizând cererile de recurs, prin prisma motivelor invocate și
conform art. 304
1
C. proc. civ. constată că recursurile nu sunt
fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În ceea ce privește
recursul pârâtei Comisia Centrală se constată că dosarul reclamanților privind
acordarea despăgubirilor în conformitate cu Legea nr. 247/2005 a fost
înregistrat de cel puțin 3 ani la Secretariatul Comisiei, iar recurenta nu a efectuat nici un demers decât după introducerea
acțiunii la 29 iulie 2009, când prin adresa nr. 26577/CC din 16 noiembrie 2009
– Comisia a solicitat Primăriei Municipiului București înscrisuri doveditoare privind
descrierea construcției demolate.
În mod corect a reținut
instanța de fond că există astfel un refuz nejustificat al recurentei în
soluționarea dosarului, recurenta – pârâtă Comisia nu a invocat vreun motiv
întemeiat.
Este vorba de
nerespectarea unui termen rezonabil de către autoritățile statului în
soluționarea cererilor de despăgubire conform legilor de reparație în așa fel
încât să fie asigurate drepturi concrete privind despăgubirile și nu teoretice
și iluzorii, în acest sens fiind și jurisprudența CEDO (art. 6).
Or, recurenta invocă în
continuare și prin cererea de recurs, imposibilități de accelerare a procedurii
administrative care nu sunt compatibile cu respectarea dispozițiilor privind protecția
proprietății asupra unui bun (art. 1 din Protocolul 1 la CEDO).
Comisia recurentă nu
poate invoca Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2009 privind condiționarea
soluționării dosarelor, de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor,
fără a fi în culpă pentru managementul defectuos în derularea și epuizarea eficientă
a procedurii administrative prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Nu poate fi un argument
solid înlocuirea deciziei Comisiei nr. 2 din 28 februarie 2006 care prevedea
selectarea aleatorie a dosarelor și a evaluatorului, cu Decizia nr. 2815 din 16
septembrie 2009 conform practicii judecătorești având în vedere că și această
din urmă modalitate de soluționare a dosarelor de despăgubire nu este eficientă
și aduce atingere dreptului titularului de a folosi bunul.
- În ceea ce privește cheltuielile
de judecată acordate de către instanța de fond în favoarea recurenților, se
constată că în mod corect s-a făcut aplicarea art. 274 C. proc. civ. ,
reclamanții aveau posibilitatea să solicite cheltuieli de judecată și la
momentul punerii de concluzii, iar pârâta - recurentă avea posibilitatea să se
prezinte și să se apere în contradictoriu – lucru pe care nu l-a făcut.
Referitor la recursul reclamanților,
N.N. și S.M., se constată că nu este fondat.
Astfel, în mod corect
instanța de fond a admis excepția lipsei capacității de exercițiu a D.A.D.N. - fiind
vorba de un serviciu fără personalitate juridică care efectuează doar acte
materiale de predare a sumelor care se cuvin persoanelor îndreptățite.
În acest sens, în
conformitate cu art. 18
2
lit. a) Titlul VII din Legea nr. 247/2005
„Direcția pentru acordarea de despăgubiri în numerar, în baza opțiunii
titularului de despăgubire, în sensul acordării de despăgubire în numerar, și
după reținerea titlului de despăgubire în original, și va transfera acestuia
despăgubirea în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței
disponibilităților financiare.
- Excepția lipsei
calității procesuale pasive a A.N.R.P. – în ceea ce privește obligarea acesteia
la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este de asemenea corect
soluționată de instanța de fond având în vedere că potrivit art. 13 alin. (1) din
titlul VII din Legea nr. 247/2007 atribuția emiterii acestei decizii revine
Comisiei Centrale.
- Totodată se reține ca
fiind corect admisă excepția prematurității capătului de cerere priind emiterea
titlului de plată și conversie în raport de dispozițiile art. 18 alin. (1) din O.U.G.
nr. 81/2007 potrivit cărora, după emiterea titlului de despăgubire de către
Comisia Centrală, A.N.R.P. va emite pe baza acestora și a opțiunilor
persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau titlu de plată.
Față de cele arătate mai
sus,constatând că nu există în cauză motive care să atragă modificarea sau
casarea sentinței recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de
pârâta C.C.S.D., N.N. și S.M. împotriva sentinței nr. 4273 din 02 decembrie 2009
a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18
ianuarie 2011.