ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7825/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată la 21 martie 2001 pe rolul Curții Supreme de Justiție, secția civilă reclamanta R.G. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 59/A din 12 februarie 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. La termenul din 07 noiembrie 2001, judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. La 15 decembrie 2005, constatând că nu s-a finalizat procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a menținut măsura suspendării.

Ulterior, la 19 aprilie 2010 și la 19 septembrie 2011 Înalta Curte a solicitat, prin adrese scrise, tuturor părților din dosar, să comunice stadiul soluționării notificării în raport de care s-a dispus măsura suspendării procesului. Niciuna din părți nu a trimis instanței vreun răspuns la adresele primite. La 14 septembrie 2011 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea verificării stadiului soluționării notificării, precum și a îndeplinirii condițiilor perimării. În temeiul art. 129 alin. (1) teza I C. proc. civ., părțile au obligația ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, de la momentul suspendării și până în prezent, pe o perioadă de aproape zece ani, niciuna din părți nu a săvârșit acte de procedură pentru continuarea judecății și, în mod abuziv, sub aspect procesual, nu au răspuns solicitărilor instanței. Așa fiind, Înalta Curte a constatat că s-au împlinit cerințele perimării, respectiv rămânerea pricinii în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, culpa părților pentru rămânerea în nelucrare, inexistența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, ori a vreunei cauze de stingere a procesului prevăzută de o normă specială.

Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimarea căii de atac, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta R.G. împotriva Deciziei nr. 59/A din 12 februarie 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2011.