ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7825/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la 21 martie 2001

pe rolul Curții Supreme de Justiție, secția civilă reclamanta R.G. a declarat

recurs împotriva Deciziei nr. 59/A din 12 februarie 2001 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La termenul din 07

noiembrie 2001, judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

La 15 decembrie 2005,

constatând că nu s-a finalizat procedura specială prevăzută de Legea nr.

10/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a menținut măsura suspendării.

Ulterior, la 19

aprilie 2010 și la 19 septembrie 2011 Înalta Curte a solicitat, prin adrese

scrise, tuturor părților din dosar, să comunice stadiul soluționării

notificării în raport de care s-a dispus măsura suspendării procesului. Niciuna

din părți nu a trimis instanței vreun răspuns la adresele primite.

La 14 septembrie 2011

cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea verificării stadiului

soluționării notificării, precum și a îndeplinirii condițiilor perimării.

În temeiul art. 129

alin. (1) teza I C. proc. civ., părțile au obligația ca, în condițiile legii,

să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă

a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în

vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Așa cum rezultă din

actele și lucrările dosarului, de la momentul suspendării și până în prezent,

pe o perioadă de aproape zece ani, niciuna din părți nu a săvârșit acte de procedură

pentru continuarea judecății și, în mod abuziv, sub aspect procesual, nu au

răspuns solicitărilor instanței. Așa fiind, Înalta Curte a constatat că s-au

împlinit cerințele perimării, respectiv rămânerea pricinii în nelucrare în tot

timpul prevăzut de lege, culpa părților pentru rămânerea în nelucrare,

inexistența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de

perimare, ori a vreunei cauze de stingere a procesului prevăzută de o normă

specială.

Drept urmare, în

temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va

constata perimarea căii de atac, cu consecința rămânerii irevocabile a

hotărârii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta R.G. împotriva Deciziei nr. 59/A din 12

februarie 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2011.