ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 934/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 934/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Reclamanta SC D.P. SRL București prin cererea

introdusă inițial pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 5 ianuarie 2009, a

chemat în judecată pârâtele SC L.P. SRL prin administrator judiciar SP R.S. SRL

și  SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, solicitând ca prin hotărârea judecătorească

ce se va pronunța să se dispună: rezoluțiunea antecontractului de

vânzare-cumpărare, încheiat la data de 16 martie 2006, între pârâta SC L.P. SRL,

în calitate de promitentă vânzătoare și reclamantă, în calitate de promitentă

cumpărătoare; repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării

promitentei vânzătoare, în solidar cu pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, la

restituirea avansului în sumă de 33.220 Ron, actualizată la momentul plății;

obligarea pârâtei SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, la despăgubiri în sumă de

100.000 Ron, reprezentând profitul nerealizat, aferent avansului în sumă de

33.220 Ron, de la data încasării în tranșe a acestuia și până la momentul

remiterii integrale, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, în fapt, între ea și pârâta SC L.P. SRL s-a perfectat o

promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul situat în Mărăcineni,

satul Potoceni, județul Buzău, proprietatea promitentei vânzătoare, dobândit de

aceasta conform contractului de vânzare -cumpărare, din 5 septembrie 2005 de

BNP M.T., drept de proprietate întabulat în CF a localității Potoceni,

intabulare realizată conform Încheierii de CF din 6 septembrie 2005. Imobilul

ce a format obiectul tranzacției a fost descris în detaliu în Capitolul II

„Obligațiile părților” din convenție. Reclamanta a arătat că în cuprinsul

promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, denumită „antecontract de vânzare

-cumpărare”, au fost prevăzute clauze exprese vizând drepturile și obligațiile

părților, prețul, modalitățile de plată, transferul dreptului de proprietate,

întreaga convenție fiind afectată de modalități, iar în cuprinsul capitolului

II s-a prevăzut o mențiune expresă referitoare la grevarea dreptului de

proprietate al promitentei vânzătoare cu o ipotecă de rang I, fapt rezultat din

contractul de garanție din 6 septembrie 2005, în favoarea SC B.C.C. SA, sucursala

Buzău.

În fapt, inițiativa

cumpărării imobilului a aparținut pârâtei SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, care,

în vederea materializării tranzacției, a oferit reclamantei posibilitatea

contractării unui credit într-un cuantum echivalent cu creanța datorată de

promitenta vânzătoare, în considerarea căreia a fost perfectat contractul de

garanție menționat. Negocierile legate de tranzacție s-au purtat de către părți

la sediul pârâtei SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, și s-au stabilit clauze legate

de plata prețului în 4 tranșe, dintre care numai 3 cu bilete la ordin scadente

la date certe, respectiv 24 august 2006, 1 septembrie 2006 și 4 septembrie

2006, nefiind stabilită cu certitudine data plății ultimei tranșe din preț.

În cauză pârâta SC L.P.

SRL nu și-a îndeplinit obligația de garanție pentru evicțiune, fiind vorba

despre o evicțiune totală, întrucât valorile pentru care s-au instituit

garanțiile depășesc cu mult prețul imobilului stabilit prin contract și că este

certă reaua credință a pârâtei SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, care, prin

introducerea la plată și încasarea biletelor la ordin scadente la 1 septembrie

2006 și 4 septembrie 2006, a concurat alături de pârâta SC L.P. SRL la

încălcarea obligației de garanție pentru evicțiune. Față de această situație,

este întemeiată cererea de rezoluțiune a antecontractului de vânzare -

cumpărare, de repunere a părților în situația anterioară și de obligare a

ambelor pârâte, în solidar, la restituirea avansului.

În virtutea aplicării

prevederilor art. 998 C. civ. pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, este

răspunzătoare, de cauzarea prejudiciului în cuantum de 100.000 Ron, reprezentând

beneficiul nerealizat de reclamantă ca urmare a faptului că avansul, în sumă de

33.220 Ron, nu a fost rulat în cadrul activităților comerciale desfășurate după

momentul încasării nelegale a acestei sume. Se impune deci obligarea acestei

pârâte la despăgubiri în sumă de 100.000 Ron, reprezentând profitul nerealizat

aferent avansului în sumă de 33.220 Ron, de la data încasării în tranșe a

acestuia și până la momentul remiterii lui.

Pârâta SC B.C.C. SA,

sucursala Buzău, a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția

lipsei calității sale procesuale pasive, excepția insuficientei timbrări a

acțiunii, dar și excepția inadmisibilității acțiunii formulate, motivată de

faptul că SC L.P. SRL se află în procedura insolvenței, având calitatea de debitor

în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 5089/114/2007 al Tribunalului

Buzău.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pârâta SC B.C.C. SA,

sucursala Buzău, a precizat că ea nu a fost parte și nu a semnat antencontractul

de vânzare - cumpărare a cărei rezoluțiune se solicită, iar faptul că imobilul

ce face obiectul acestui antecontract este ipotecat în favoarea băncii nu îi

conferă acesteia calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește

excepția netimbrării acțiunii, pârâta a arătat că reclamanta nu a timbrat

acțiunea, acest aspect atrăgând anularea cererii.

Cum cererea a fost

promovată pe calea dreptului comun, iar pârâta SC L.P. SRL se află în

insolvență, se impune respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât pretențiile

deduse judecății nu pot fi realizate decât prin procedura specială de înscriere

la masa credală în temeiul Legii nr. 85/2006.

În ceea ce privește

fondul cauzei, pârâta a arătat că rezoluțiunea antecontractului de vânzare -

cumpărare încheiat la data de 16 martie 2006 între SC D.P. SRL și SC L.P. SRL,

cerută conform prevederilor art. 1021 C. civ., nu privește SC B.C.C. SA,

sucursala Buzău, deoarece aceasta nu este parte în convenție; plățile efectuate

în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare nu au fost făcute în

beneficiul SC B.C.C. SA, ci în contul bancar al vânzătorului, beneficiarul

fiind acesta din urmă. Între prejudiciul creat reclamantei ca urmare a

neîncheierii contractului de vânzare-cumpărare și presupusa faptă a instituției

bancare nu există niciun raport de cauzalitate, astfel că nu există nicio

situație de natură să atragă răspunderea civilă delictuală a pârâtei SC B.C.C.

SA, sucursala Buzău.

Judecătoria Buzău

prin Sentința civilă nr. 740 din 2 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 34/200/2009

a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția

comercială.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că promisiunea bilaterală de vânzare -

cumpărare a cărei rezoluțiune se solicită, are ca obiect mai multe construcții

și suprafața de 3.812 mp teren aferent, imobile care fac parte din fondul de

comerț al promitentei vânzătoare SC L.P. SRL, în schimbul prețului de 350.000

Ron.

Prin urmare, natura

juridică comercială a litigiului de față este evidentă. În plus, pretențiile

materiale ale reclamantei de la pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, depășesc

suma de 100.000 Ron, așa încât competența de soluționare a cauzei este reglementată

de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

La Tribunalul Buzău,

după declinarea de competență, cauza a fost înregistrată sub nr. 755/114/2009.

La termenul de

judecată din 6 martie 2009, verbal, reclamanta a precizat că înțelege să-și modifice

temeiul de drept și să schimbe obiectul acțiunii din rezoluțiunea

antecontractului de vânzare - cumpărare în constatarea nulității absolute a

acestuia, păstrând aceiași motivare, achitând taxele de timbru aferente.

Prin Încheierea din 3

aprilie 2009 instanța a dispus suspendarea cursului judecății, în temeiul art. 36

din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, dar și a dispozițiilor art.

243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., constatând că prin sentința nr. 236 din 10

aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. 5089/114/2007 s-a

deschis procedura falimentului împotriva debitorului SC L.P. SRL, iar

antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat între părți privește un bun din

patrimoniul acestei societăți.

Reclamanta SC D.P.

SRL, la data de 8 aprilie 2009, a solicitat repunerea pe rol a cauzei,

precizând că solicită continuarea judecării cauzei numai în contradictoriu cu

pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, iar obiectul cererii îl constituie numai

obligarea acestei pârâte la restituirea avansului în sumă de 33.220 Ron,

actualizată la momentul plății și la plata de despăgubiri în sumă de 100.000

Ron, reprezentând profitul nerealizat, aferent avansului în sumă de 33.220 Ron,

de la data încasării în tranșe a acestuia și până la momentul remiterii

integrale, urmare a pagubei cauzate reclamantei prin implicarea ei, în modalitatea

expusă în cuprinsul cererii introductive, în perfectarea promisiunii bilaterale

de vânzare - cumpărare încheiată cu pârâta SC L.P. SRL, în baza art. 998 C.

civ.

Instanța, prin Încheierea

din 8 mai 2009 a admis cererea reclamantei și a dispus repunerea pe rol a

cauzei.

La solicitarea

reclamantei, instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize

contabile, având ca obiectiv stabilirea profitului nerealizat de reclamantă, ca

urmare a indisponibilizării sumei de 33.220 Ron. Raportul de expertiză

contabilă judiciară a fost întocmit de expertul contabil B.M., care a

concluzionat că profitul nerealizat ca urmare a indisponibilizării sumei de

33.220 Ron este de 11.499,15 Ron.

Prin sentința nr. 242

din 26 martie 2010 Tribunalul Buzău a respins excepția lipsei calității sale

procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta SC

B.C.C. SA, sucursala Buzău, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC D.P.

SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, astfel cum

aceasta a fost precizată la data de 7 aprilie 2009.

Prima instanță pentru

a pronunța această sentință, a reținut că la data de 16 martie 2006, între

reclamanta SC D.P. SRL, în calitate de cumpărătoare, și SC L.P. SRL, în

calitate de vânzătoare, s-a încheiat un antecontract de vânzare - cumpărare,

având ca obiect imobilul situat în comuna Mărăcineni, satul Potoceni, județul

Buzău, înscris în CF a localității Potoceni. În cuprinsul acestui antecontract

părțile au precizat că imobilul ce face obiectul vânzării - cumpărării este

grevat de ipoteca de rang I din 6 septembrie 2005 în favoarea SC B.C.C. SA,

sucursala Buzău, și că transferul dreptului de proprietate asupra imobilului

menționat se va realiza la data achitării integrale de către cumpărător a

prețului stipulat în contract, dată la care banca va elibera adresa de radiere

a ipotecii.

Prețul vânzării a

fost stabilit la suma de 350.000 Ron, exclusiv TVA, sumă ce urma să fie

achitată în contul SC L.P. SRL, după cum urmează: în avans, suma de 52.500 Ron,

astfel: rata nr. 1 cu BO în sumă de 10.000 Ron, emis la data de 16 martie 2006,

scadent la 24 august 2006; rata nr. 2 cu BO în sumă de 22.500 Ron, emis la data

de 16 martie 2006, scadent la 1 septembrie 2006 și rata nr. 3 cu BO în sumă de

20.000 Ron, emis la data de 16 martie 2006, scadent la 4 septembrie 2006;

diferența de 297.500 Ron cu BO emis la data de 16 martie 2006, scadent la data

încheierii contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică, dar nu mai

târziu de 31 octombrie 2006.

Părțile au stabilit,

ca sancțiune, că dacă vânzătorul revine asupra vânzării, este obligat să

restituie cumpărătorului suma plătită ca avans, iar în situația în care

cumpărătorul se răzgândește sau nu respectă termenele de plată, vânzătorul este

de acord ca părțile să fie repuse în situația anterioară și să-i restituie

acestuia avansul primit.

La data de 13 martie

2006, anterior încheierii acestui antecontract, părțile contractante au obținut

acordul SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, pentru înstrăinarea prin vânzare,

respectiv pentru achiziționarea prin cumpărare a imobilului proprietatea SC

L.P. SRL, acest acord fiind condiționat de următoarele: prețul de cumpărare al

imobilului nu va fi mai mic decât suma de 303.966,67 Ron, reprezentând credit

curent și dobânzi restante în sold la data de 28 februarie 2006, la care se vor

adăuga dobânzile și comisioanele ce se vor înregistra până la data achitării

integrale a obligațiilor față de bancă ce decurg din Contractul de credit din

31 august 2005; plata se va efectua de către cumpărător prin virament în

contul, deschis la SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, iar radierea interdicției de

înstrăinare înscrise în CF se va acorda de către SC B.C.C. SA Buzău numai după

achitarea integrală a obligațiilor SC L.P. SRL ce decurg din contractul de

credit din 31 august 2005.

Reclamanta, din

avansul în sumă de 52.500 Ron, stabilit prin antecontract, a achitat numai suma

de 33.200 Ron, refuzând plățile ulterioare, cu motivarea că a fost indusă în

eroare, întrucât dintr-un extras de carte funciară obținut ulterior a constatat

că imobilul în litigiu era grevat de alte două sarcini: respectiv o somație în

favoarea SC A.S.I. SRL, în valoare de 71.663,34 Ron și penalități în valoare de

3.524,60 Ron și un sechestru asigurător, în favoarea D.G.F.P. Buzău, pentru un

debit, majorări și penalități în sumă de 306.967 Ron.

Reclamanta SC D.P.

SRL a învestit instanța de judecată cu o acțiune în care solicita inițial, în

contradictoriu cu SC L.P. SRL și cu SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, în temeiul art.

1021 C. civ., rezoluțiunea antecontractului de vânzare - cumpărare din 16

martie 2006, repunerea părților în situația anterioară și obligarea ambelor

pârâte, în solidar, la restituirea avansului în sumă de 33.200 Ron, precum și

obligarea pârâtei SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, la plata sumei de 100.000 Ron,

reprezentând profit nerealizat, aferent avansului în sumă de 33.220 Ron,

calculat de la data încasării în tranșe a acestuia și până la momentul

restituirii integrale a avansului.

Reclamanta a

precizat, la data de 7 aprilie 2009, că solicită continuarea judecății numai în

contradictoriu cu pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, și că obiectul cererii

îl constituie obligarea acesteia la restituirea sumei de 33.200 Ron,

actualizată la momentul plății, dar și la plata sumei de 100.000 Ron,

reprezentând profit nerealizat. Pârâta a permis unui funcționar al său, P.M.,

să completeze biletele la ordin și să încaseze suma de 33.200 Ron, deși era în

cunoștință de cauză cu privire la imposibilitatea perfectării în viitor a

contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică.

În raport de această

situație de fapt, văzând dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul

s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond

care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii,

soluționând mai întâi excepția lipsei calității sale procesuale pasive și

excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtă.

Tribunalul a respins

excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția inadmisibilității

acțiunii, invocate de pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, pentru următoarele

considerente:

Cum reclamanta SC

D.P. SRL a solicitat obligarea pârâtei la restituirea avansului, în sumă de

33.200 Ron, dar și la plata sumei de 100.000 Ron, reprezentând profit

nerealizat, în temeiul art. 998 și art. 1000 alin. (3) C. civ., invocând astfel

răspunderea delictuală a pârâtei pentru faptele prepusului său, P.M., în

condițiile în care pârâta nu a contestat faptul că numita P.M. a avut calitatea

de funcționar bancar și a completat biletele la ordin emise de reclamantă

pentru plata avansului, în sumă de 33.200 Ron, este evident că în cauză pârâta

are calitate procesuală pasivă.

Pentru aceleași

considerente, împrejurarea că împotriva SC L.P. SRL s-a deschis procedura

falimentului, prin sentința nr. 236 din 10 aprilie 2008 pronunțată de

Tribunalul Buzău în dosarul nr. 5089/114/2007, este lipsită de relevanță, câtă

vreme acțiunea nu mai are ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare -

cumpărare și repunerea părților în situația anterioară.

Pe fondul cauzei,

examinând întregul material probator administrat în cauză, în contextul

dispozițiilor legale incidente, tribunalul a constatat și reținut că acțiunea

formulată de reclamanta SC D.P. SRL este neîntemeiată, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare:

Avansul în sumă de

33.200 Ron (rotunjit de la 33.168,75 Ron) a fost achitat de către SC D.P. SRL,

cumpărător al imobilului, către SC L.P. SRL, vânzător al imobilului, prin

contul bancar deschis de această din urmă societate la SC B.C.C. SA, sucursala

Buzău, în mod legal, la comanda cumpărătorului și prin introducerea pe circuit

a biletelor la ordin semnate chiar de societatea cumpărătoare, la 24 august

2006, 1 septembrie 2006 și, respectiv, la 5 februarie 2007. Cu niciun mijloc de

probă nu s-a dovedit că antecontractul de vânzare - cumpărare privind imobilul

în litigiu a fost desființat, în prezenta cauză reclamanta renunțând expres la

capătul de cerere privind rezoluțiunea lui sau că biletele la ordin nu aveau

scadență și că au fost introduse la plată în mod abuziv.

Pentru aceste motive,

Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile

răspunderii civile delictuale a comitentului pentru faptele prepusului,

reglementate de art. 1000 alin. (3) C. civ., cu referire la art. 998, art. 999

din același Cod.

Potrivit

dispozițiilor art. 998 C. civ., ”Orice faptă a omului, care cauzează altuia

prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”,

iar potrivit art. 999 din același Cod, ”Omul este responsabil nu numai pentru

prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin

neglijența sau imprudența sa”.

A rezultat din aceste

dispoziții legale că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a

fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu;

existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită

și prejudiciu; existența vinovăției (vinei) celui care a cauzat prejudiciul,

constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

Art. 1000 alin. (3) C.

civ. cuprinde dispoziția potrivit căreia comitenții răspund „de prejudiciul

cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat”.

A rezultat că, pe

lângă condițiile generale și împreună cu acestea, pentru angajarea răspunderii

comitentului în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ., două condiții speciale se

cer a fi întrunite: a) existența raportului de prepușenie; b) prepușii să fi

săvârșit fapta „în funcțiile ce li s-au încredințat”.

S-a mai reținut că

din probele administrate în cauză a rezultat că plățile efectuate în cauză în

temeiul antecontractului de vânzare - cumpărare nu au fost făcute în beneficiul

SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, ci în contul bancar al vânzătorului SC L.P. SRL,

acesta fiind în fapt beneficiarul sumei de 33.200 Ron, pretinsă de reclamantă,

cu niciun mijloc de probă nefiind dovedită existența vreunui prejudiciu în

patrimoniul reclamantei ca urmare a acestor operațiuni efectuate de unitatea

bancară.

De asemenea, cele

patru bilete la ordin, emise, semnate și ștampilate de către reclamanta SC D.P.

SRL sunt perfect valabile și ele îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 104 –

art. 105¹ din Legea nr. 58/1934.

Curtea de Apel

Ploieșt, secția comercială de contencios administrativ si fiscal, prin decizia nr.

72 din 23 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC

D.P. SRL București împotriva sentinței nr. 242 din 26 martie 2010 pronunțată de

Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, în

contradictoriu cu intimata pârâtă SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, cu sediul în

Buzău.

Primul motiv de apel

invocat de apelanta SC D.P. SRL se referă la faptul că soluționarea cererii de

chemare în judecată s-a făcut cu încălcarea normelor privind competența

materială a instanței.

Motivul de apel este

nefondat având în vedere că sentința prin care s-a stabilit competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău a rămas irevocabilă,

părțile interesate nu au formulat recurs.

Pe de altă parte,

potrivit dispozițiilor art. 181 C. proc. civ., instanța învestită potrivit

dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne

competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în

ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.

Întrucât în cauza de

față s-a modificat obiectul cererii de chemare în judecată pentru a se putea

continua judecarea cauzei în contradictoriu cu Banca, operează de asemenea o

prorogare de competență.

Celelalte motive de

apel sunt, de asemenea, nefondate având în vedere că avansul în sumă de 33.200

Ron (rotunjit de la 33.168,75 Ron) a fost achitat de către SC D.P. SRL,

cumpărător al imobilului, către SC L.P. SRL, vânzător al imobilului, prin

contul bancar deschis de această din urmă societate la SC B.C.C. SA, sucursala

Buzău, în mod legal, la comanda cumpărătorului și prin introducerea pe circuit

a biletelor la ordin semnate chiar de societatea cumpărătoare, la 24 august

2006, 1 septembrie 2006 și, respectiv, la 5 februarie 2007.

Pe de altă parte,

biletele la ordin au fost predate de bună voie de către apelantă tocmai pentru

a se achita avansul conform înțelegerii părților. Oricum toate plățile s-au

efectuat în beneficiul SC L.P. SRL, această societate fiind eventual ținută să

restituie avansul și să răspundă contra evicțiunii, apelanta având

posibilitatea să se înscrie la masa credală și să-și recupereze sumele în

procedura insolvenței.

Faptul că prin aceste

plăți a fost achitat în parte creditul SC L.P. SRL la SC B.C.C. SA, sucursala

Buzău, nu este de natură a modifica raporturile juridice dintre păți, între

bancă și apelanta SC D.P. SRL neexistând un raport contractual.

Așa fiind, în cauză

nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998

și urm. C. civ.: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între

fapta ilicită și prejudiciu și vinovăție, pentru a fi angajată răspunderea băncii,

prin prepusul său, să acopere avansul achitat de apelantă în beneficiul SC L.P.

SRL.

În acest cadru

procesual, apelanta renunțând la judecata în contradictoriu cu SC L.P. SRL, nu

pot fi analizate clauzele antecontractului de vânzare – cumpărare întrucât

intimata SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, nu este parte la acest contract, astfel

încât clauzele contractuale nu îi sunt opozabile.

Împotriva deciziei

din apel, reclamanta SC D.P. SRL București a declarat recurs, în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru

nelegalitate, solicitând în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei

și sentinței și trimiterea cauzei la Judecătoria Buzău ca instanță competentă

să soluționeze cauza pe fond sau modificarea deciziei, admiterea apelului și

admiterea cererii sale astfel cum a fost formulată și precizată.

În criticile

formulate recurenta reclamantă a susținut în esență următoarele:

Atât hotărârea

instanței de fond cât și decizia Curții de Apel Ploiești au fost pronunțate cu

încălcarea normelor imperative privind necompetența materială a Tribunalului

Prahova de a soluționa cauza pe fond, în raport de obiectul cererii sale

precizate, de valoarea sumelor solicitate prin acțiunea introductivă cât și sub

aspectul cadrului procesual, înțelegând să se judece doar cu pârâta SC B.C.C.

SA, sucursala Buzău, art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În opinia sa, față de

valoarea capătului principal al cererii sale în pretenții – 33.220 Ron,

competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță revenea

Judecătoriei Buzău.

Totodată a susținut

că greșit Tribunalul Buzău la stabilirea competenței sale materiale a indicat

dispozițiile art. 181 C. proc. civ., având în vedere faptul că instanța de fond

a adunat aritmetic valorile ce făceau obiectul celor două capete de cerere, iar

prin acțiunea precizată societatea sa a renunțat la capătul de cerere privind

rezoluțiunea, iar ulterior la constatarea nulității antecontractului de vânzare

– cumpărare.

Recurenta –

reclamantă, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că,

Curtea de Apel Ploiești a pronunțat o hotărârea nelegală, reținând în mod

greșit că nu sunt întrunite elementele răspunderi civile delictuale, privitor

la prejudiciul ce i-a fost cauzat prin încasarea nelegală a sumei de 33.220 Ron,

sumă care reprezintă în fapt prejudiciul cauzat prin îndeplinirea cu rea –

credință a obligațiilor de serviciu de funcționarul băncii, prin însușirea fără

drept a biletelor la ordin de la promitenta vânzătoare, completarea efectivă a

acestora pentru a le da valoare de titlu.

Intimata – pârâtă SC

B.C.C. SA, sucursala Buzău, a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea

recursului ca nefondat.

Recursul reclamantei

este nefondat.

Înalta Curte,

analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor

legale aplicabile în cauză, constată că acestea nu se încadrează în

dispozițiile art. 304 C. proc. civ. care să conducă la casarea sau modificarea

deciziei.

Astfel, motivul de

recurs vizând încălcarea normelor imperative privind competența materială a

instanței care a soluționat cauza pe fond nu poate constitui motiv de

casare/modificare a deciziei recurate, întrucât acest aspect a fost soluționat

în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 740 din 2 februarie 2009 pronunțată de

Judecătoria Buzău, secția comercială civilă, nerecurată de părțile interesate,

care a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Buzău.

Reclamanta SC D.P.

SRL București, prin cererea formulată inițial a solicitat instanței să dispună

rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare, încheiat la 16 martie

2006, între pârâta SC L.P. SRL, în calitate de vânzătoare și reclamanta, în

calitatea cumpărătoare, repunerea părților în situația anterioară, în sensul

obligării promitentei vânzătoare, în solidar cu pârâta SC B.C.C. SA, sucursala

Buzău, la restituirea avansului în sumă de 33.220 Ron, actualizată la momentul

plății; obligarea pârâtei SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, la despăgubiri în sumă

de 100.000 Ron, reprezentând profitul nerealizat, aferent avansului în sumă de

33.220 Ron, de la data încasării în tranșe a acestuia și până la momentul

remiterii integrale.

Pe de altă parte,

conform art. 181 C. proc. civ., instanța învestită potrivit dispozițiilor

referitoare la competența după valoarea obiectului cererii, rămâne competentă

să judece chiar dacă, ulterior învestirii sale, intervin modificări în ce

privește cuantumul valorii aceluiași obiect și cum în cauză s-a modificat

ulterior obiectul cererii de chemare în judecată, pentru continuarea judecății

cauzei în contradictoriu cu Banca, a operat o prorogare de competență.

Nefondat este și

motivul de recurs prin care recurenta reclamantă a susținut că decizia

instanței de apel este nelegală, reținându-se în mod greșit că în cauză nu sunt

întrunite elementele răspunderii civile delictuale, privitor la prejudiciul ce

i-a fost cauzat prin încasarea nelegală a sumei de 33.220 Ron, prin

îndeplinirea cu rea credință a obligațiilor de serviciu de funcționarul băncii

prin completarea biletelor la ordin.

Astfel se constată

că, Curtea de Apel Ploiești a reținut în mod corect că avansul în sumă de

33.220 Ron a fost achitat de către SC D.P. SRL București, cumpărător al

imobilului, către SC L.P. SRL, vânzător al imobilului, prin contul bancar

deschis în mod legal la SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, la comanda

cumpărătoarei, prin introducerea pe circuit a biletelor la ordin semnate și

ștampilate chiar de către reprezentantul legal al acesteia, conform înțelegerii

părților, la datele menționate.

Cum toate plățile

s-au efectuat în beneficiul SC L.P. SRL, această societate era ținută să

restituie avansul și să răspundă pentru evicțiune în fața reclamantei.

Avându-se în vedere

că prin aceste plăți a fost achitat în parte creditul SC L.P. SRL către SC

B.C.C. SA, sucursala Buzău, acestă situație, nu este de natură să modifice

raporturile juridice dintre părți, în condițiile în care între Bancă și SC D.P.

SRL nu a existat un raport contractual.

Este inechivoc faptul

că instanța a reținut și statuat corect că nu s-a făcut dovada că

antecontractul de vânzare – cumpărare privind imobilul în litigiu nu a fost

desființat, reclamanta renunțând în mod expres la capătul de cerere privind

rezoluțiunea lui.

În acest cadru

procesual, corect stabilit de instanța de apel și cum recurenta reclamantă a

renunțat la judecată în contradictoriu cu SC L.P. SRL, nu pot fi analizate

clauzele antecontractului de vânzare – cumpărare, avându-se în vedere că SC

B.C.C. SA, sucursala Buzău, nu este parte în acest contract, nefiindu-i opozabile

clauzele contractuale.

Potrivit

dispozițiilor art. 998 C. civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia

prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, iar

potrivit art. 999 C. civ., omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce

a cauzat prin fapta sa, dar și acela ce a cauzat prin neglijența și imprudența

sa.

Art. 1000 alin. (1) C.

civ. prevede că suntem, de asemenea, responsabili și de prejudiciul cauzat prin

fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde, iar aliniatul trei al

aceluiași articol stipulează că răspund comitenții centru prejudiciul cauzat de

prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.

Din aceste dispoziții

legale rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi

întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu; existența

unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și

prejudiciu; existența vinovăției (vinei) celui care a cauzat prejudiciul,

constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

Față de această

situație, instanța de apel a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și urm., pentru

a putea fi angajată răspunderea băncii, prin prepusul său, să acopere avansul

achitat de recurenta reclamantă în beneficiul SC L.P. SRL

Cum instanța de apel

a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 998 și art. 999 C. civ.,

pronunțând o hotărâre legală și temeinică, Înalta Curte urmează să respingă ca

nefondat, recursul reclamantei împotriva acesteia conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC D.P. SRL București împotriva deciziei nr. 72

din 23 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2011.