ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 324/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a chemat în judecată pe pârâtul S.V., solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate calitatea pârâtului de

colaborator al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul a furnizat

informații care se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, iar acestea au încălcat dreptul de exprimare, libertatea

opiniilor și dreptul la viață privată.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1641 din 13 aprilie2010,

a admis acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității și a constatat existența calității pârâtului S.V. de colaborator al

Securității.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că în speță sunt întrunite

condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a

se putea constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În concret, curtea de apel a

arătat faptul că pârâtul a furnizat mai multe note informative care, deși nu

conțin un denunț privind săvârșirea unei fapte penale, cuprind informații

referitoare la activitatea cu caracter religios a cultului „Martorii lui

Iehova”, în condițiile în care era de notorietate atitudinea ostilă a

autorităților comuniste față de respectivul cult.

În opinia judecătorului fondului

cauzei, prin furnizarea informațiilor anterior arătate, pârâtul a vizat

încălcarea dreptului la libertatea gândirii, dreptului la libertatea de

exprimare, precum și a dreptului la libertatea de întrunire.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul S.V., care a solicitat casarea sa, în sensul

respingerii acțiunii reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei

legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, mai precis, a

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici

de nelegalitate:

Prima instanță a concluzionat în

mod greșit în sensul că „este nerelevant să se verifice dacă s-au produs

consecințe concrete ca urmare a informațiilor”, deoarece calitatea de

colaborator al Securității putea fi stabilită dacă informațiile vizau

îngrădirea drepturilor persoanelor.

Or, în prezenta cauză,

informările furnizate nu au avut în vedere nicio îngrădire de drepturi.

În concepția recurentului,

activitatea ostilă a autorităților comuniste față de cultul „Martorii lui

Iehova” nu se încadrează în textul legal anterior indicat.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Astfel, în temeiul

dispozițiilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008, recurentul-pârât a fost supus verificărilor

sub aspectul posibilei calități de colaborator sau lucrător al Securității,

urmare a cererii nr. P 320/07 din 25 ianuarie 2007 adresată

intimatului-reclamant de către Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste.

După finalizarea

acestor verificări, intimatul-reclamant a întocmit nota de constatare nr.

S/DI/I/3036 din 27 octombrie 2008 (filele 11-26 dosar fond), în baza căreia a

sesizat instanța de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatarea

calității recurentului-pârât de colaborator al Securității, acțiune la care a

atașat înscrisurile doveditoare.

Înalta Curte, în

acord cu prima instanță, apreciază că în speță sunt întrunite condițiile

cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea

constata calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securității.

1) Persoana să fi

furnizat organelor de Securitate „informații, indiferent sub ce formă, precum

și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității”.

2) Informațiile furnizate

să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și

să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pe aspectul

îndeplinirii acestor condiții, instanța de control judiciar reține faptul că,

într-adevăr, recurentul a fost recrutat în calitate de colaborator al

Securității de către Serviciul Municipal de Securitate Turda „pentru încadrarea

informativă a locului său de muncă, Fabrica de ciment Turda.

Ulterior,

intimatul-pârât a fost instruit să furnizeze informații despre adepții cultului

„Martorii lui Iehova”.

Intimatul-pârât a

semnat „angajamentul” având numele conspirativ de colaborator „V.”.

Din materialul

probator administrat în cauză rezultă faptul că, într-adevăr, în perioada

1975-1989, intimatul-pârât a furnizat informații prin care a denunțat

activități și atitudini potrivnice regimului comunist, care au îngrădit

drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Mai precis, partea în discuție a

prezentat informații în legătură cu persoane care au aderat la cultul religios

„Martorii lui Iehova”, care nu era agreat de către sistemul comunist, motiv

pentru care aceste persoane erau supuse unei urmăriri informative.

În plus, este de

reținut faptul că, pentru activitatea desfășurată, intimatul-pârât a fost

plătit cu diferite sume de bani și a fost „ajutat cu probleme personale”.

De asemenea, în

dovedirea eficienței activității de colaborator al Securității desfășurată de

intimatul-pârât pot fi avute în vedere și evaluările făcute de ofițerii

angajați în această instituție.

În opinia Înaltei

Curți, în mod corect prima instanță a reținut faptul că, în speță, este

îndeplinită și cea de-a doua condiție impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008.

Într-adevăr,

informațiile furnizate de intimatul-pârât au condus la îngrădirea dreptului la

libera circulație, prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind

Drepturile Civile și Politice, dreptului la viață privată, reglementat de art.

17 din Pactul anterior individualizat și dreptului la libertatea de exprimare

și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965

coroborat cu art. 19 din Pactul aflat în discuție.

Pe de altă parte,

instanța de control judiciar apreciază că, pentru corecta soluționare a cauzei,

este relevant faptul că informațiile furnizate de intimatul-pârât au vizat

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pentru considerentele

anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.V. împotriva sentinței nr. 1641 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2011.