ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 324/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul S.V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul a furnizat informații care se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acestea au încălcat dreptul de exprimare, libertatea opiniilor și dreptul la viață privată.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1641 din 13 aprilie2010, a admis acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat existența calității pârâtului S.V. de colaborator al Securității. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că în speță sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității. În concret, curtea de apel a arătat faptul că pârâtul a furnizat mai multe note informative care, deși nu conțin un denunț privind săvârșirea unei fapte penale, cuprind informații referitoare la activitatea cu caracter religios a cultului „Martorii lui Iehova”, în condițiile în care era de notorietate atitudinea ostilă a autorităților comuniste față de respectivul cult.

În opinia judecătorului fondului cauzei, prin furnizarea informațiilor anterior arătate, pârâtul a vizat încălcarea dreptului la libertatea gândirii, dreptului la libertatea de exprimare, precum și a dreptului la libertatea de întrunire. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S.V., care a solicitat casarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, mai precis, a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate: Prima instanță a concluzionat în mod greșit în sensul că „este nerelevant să se verifice dacă s-au produs consecințe concrete ca urmare a informațiilor”, deoarece calitatea de colaborator al Securității putea fi stabilită dacă informațiile vizau îngrădirea drepturilor persoanelor. Or, în prezenta cauză, informările furnizate nu au avut în vedere nicio îngrădire de drepturi. În concepția recurentului, activitatea ostilă a autorităților comuniste față de cultul „Martorii lui Iehova” nu se încadrează în textul legal anterior indicat. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată. Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, recurentul-pârât a fost supus verificărilor sub aspectul posibilei calități de colaborator sau lucrător al Securității, urmare a cererii nr. P 320/07 din 25 ianuarie 2007 adresată intimatului-reclamant de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste.

După finalizarea acestor verificări, intimatul-reclamant a întocmit nota de constatare nr. S/DI/I/3036 din 27 octombrie 2008 (filele 11-26 dosar fond), în baza căreia a sesizat instanța de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatarea calității recurentului-pârât de colaborator al Securității, acțiune la care a atașat înscrisurile doveditoare. Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că în speță sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securității. 1) Persoana să fi furnizat organelor de Securitate „informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității”.

2) Informațiile furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Pe aspectul îndeplinirii acestor condiții, instanța de control judiciar reține faptul că, într-adevăr, recurentul a fost recrutat în calitate de colaborator al Securității de către Serviciul Municipal de Securitate Turda „pentru încadrarea informativă a locului său de muncă, Fabrica de ciment Turda. Ulterior, intimatul-pârât a fost instruit să furnizeze informații despre adepții cultului „Martorii lui Iehova”. Intimatul-pârât a semnat „angajamentul” având numele conspirativ de colaborator „V.”. Din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că, într-adevăr, în perioada 1975-1989, intimatul-pârât a furnizat informații prin care a denunțat activități și atitudini potrivnice regimului comunist, care au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Mai precis, partea în discuție a prezentat informații în legătură cu persoane care au aderat la cultul religios „Martorii lui Iehova”, care nu era agreat de către sistemul comunist, motiv pentru care aceste persoane erau supuse unei urmăriri informative. În plus, este de reținut faptul că, pentru activitatea desfășurată, intimatul-pârât a fost plătit cu diferite sume de bani și a fost „ajutat cu probleme personale”. De asemenea, în dovedirea eficienței activității de colaborator al Securității desfășurată de intimatul-pârât pot fi avute în vedere și evaluările făcute de ofițerii angajați în această instituție. În opinia Înaltei Curți, în mod corect prima instanță a reținut faptul că, în speță, este îndeplinită și cea de-a doua condiție impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Într-adevăr, informațiile furnizate de intimatul-pârât au condus la îngrădirea dreptului la libera circulație, prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, dreptului la viață privată, reglementat de art. 17 din Pactul anterior individualizat și dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul aflat în discuție. Pe de altă parte, instanța de control judiciar apreciază că, pentru corecta soluționare a cauzei, este relevant faptul că informațiile furnizate de intimatul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.V. împotriva sentinței nr. 1641 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2011.