ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5632/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5632/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 27 iunie 2011 Curtea de
Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea
de suspendare provizorie a executării Ordonanței CNVM nr. 418 din 21 septembrie
2010, astfel cum a fost formulată de reclamantul C.V., în contradictoriu cu
pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.
Pentru a pronunța
această încheiere, instanța a reținut că plata unei amenzi nu îndeplinește
asemenea cerințe.
De altfel, potrivit
art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 condiția existenței unui caz bine
justificat și condiția produceri unei pagube iminente, trebuie îndeplinite
cumulativ și oricum, așa cum s-a argumentat în cauză nu există un caz bine
justificat pentru suspendarea actului administrativ atacat.
Împotriva Încheierii
din 27 iunie 2011 reclamantul C.V. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală
și netemeinică întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.
S-a motivat recursul
prin aceea că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 14 și 15
din Legea nr. 554/2004 cât și dispozițiile Recomandării nr. R(89)8 din 1989 a
Consiliului de Miniștri al Europei cu privire la protecția juridică provizorie
în materia contenciosului administrativ.
Recursul este
nefondat și va fi respins.
Examinând actele dosarului
și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Prin Încheierea
recurată Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare a executării
Ordonanței CNVM nr. 418/2010 și a fixat termen pentru continuarea judecății la
data de 30 octombrie 2011.
Cererea s-a fondat pe
dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât menținerea
executării până la judecarea irevocabilă a pricinii poate conduce la o pagubă
iminentă pentru persoanele protejate prin lege.
Conform art. 14 din
Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului se poate dispune de către
instanța competentă în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii
unei pagube iminente, în condițiile Legii nr. 554/2004.
Rezultă fără dubiu că
prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o facultate a
instanței de judecată, doctrina și practica în materie statuând în această
situație îndeplinirea a două condiții obligatorii pe care partea care solicită
suspendarea executării actului administrativ trebuie să le îndeplinească -
cazul bine justificat și paguba iminentă.
Din argumentele
prezentate de recurent, rezultă că în ceea ce privește cazul bine justificat nu
există argumente solide și relevante din care să rezulte o puternică îndoială asupra
prezumției de legalitate a Ordonanței CNVM în litigiu.
Paguba iminentă nici
ea nu a fost dovedită, întrucât ea implică producerea unor urmări greu de
recuperat, ceea ce în speță nu există, întrucât plata unei amenzi nu
îndeplinește aceste cerințe prevăzute de lege.
În speță nu s-a făcut
dovada acestei pagube iminente, simpla susținere a recurentului în sensul că nu
datorează suma, iar executarea silită ar perturba grav activitatea economică a
societății, nefiind argumente pertinente pentru ca instanța de fond să admită
cererea de suspendare.
Conform Recomandării
R(89)8 din septembrie 1989 a Consiliului de Miniștri, reclamantul trebuie să
facă dovada că actul în discuție produce „daune grave, dificil de
reparat". Desigur, conform acestei Recomandări pentru protecția
jurisdicțională provizorie în materia contenciosului administrativ este de
dorit să li se asigure persoanelor această protecție, însă măsurile de
protecție se pot acorda în situația în care executarea actului este de natură
să producă pagube dificil de reparat.
Or, recurentul nu a
făcut dovada existenței cazului bine justificat și nici a pagubei iminente,
pentru ca în speță să opereze prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a
Recomandării R(89)8 din 1989 a Consiliului de Miniștri al Consiliului Europei.
Față de toate aceste
considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că încheierea
atacată este legală, motiv pentru care va respinge recursul declarat de C.V. ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul
declarat de C.V. împotriva încheierii din 27 iunie 2011 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.