ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5632/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 27 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare provizorie a executării Ordonanței CNVM nr. 418 din 21 septembrie 2010, astfel cum a fost formulată de reclamantul C.V., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că plata unei amenzi nu îndeplinește asemenea cerințe. De altfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 condiția existenței unui caz bine justificat și condiția produceri unei pagube iminente, trebuie îndeplinite cumulativ și oricum, așa cum s-a argumentat în cauză nu există un caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ atacat.

Împotriva Încheierii din 27 iunie 2011 reclamantul C.V. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. S-a motivat recursul prin aceea că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 cât și dispozițiile Recomandării nr. R(89)8 din 1989 a Consiliului de Miniștri al Europei cu privire la protecția juridică provizorie în materia contenciosului administrativ. Recursul este nefondat și va fi respins.

Examinând actele dosarului și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin Încheierea recurată Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare a executării Ordonanței CNVM nr. 418/2010 și a fixat termen pentru continuarea judecății la data de 30 octombrie 2011. Cererea s-a fondat pe dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât menținerea executării până la judecarea irevocabilă a pricinii poate conduce la o pagubă iminentă pentru persoanele protejate prin lege. Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului se poate dispune de către instanța competentă în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, în condițiile Legii nr. 554/2004.

Rezultă fără dubiu că prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o facultate a instanței de judecată, doctrina și practica în materie statuând în această situație îndeplinirea a două condiții obligatorii pe care partea care solicită suspendarea executării actului administrativ trebuie să le îndeplinească - cazul bine justificat și paguba iminentă. Din argumentele prezentate de recurent, rezultă că în ceea ce privește cazul bine justificat nu există argumente solide și relevante din care să rezulte o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate a Ordonanței CNVM în litigiu. Paguba iminentă nici ea nu a fost dovedită, întrucât ea implică producerea unor urmări greu de recuperat, ceea ce în speță nu există, întrucât plata unei amenzi nu îndeplinește aceste cerințe prevăzute de lege.

În speță nu s-a făcut dovada acestei pagube iminente, simpla susținere a recurentului în sensul că nu datorează suma, iar executarea silită ar perturba grav activitatea economică a societății, nefiind argumente pertinente pentru ca instanța de fond să admită cererea de suspendare. Conform Recomandării R(89)8 din septembrie 1989 a Consiliului de Miniștri, reclamantul trebuie să facă dovada că actul în discuție produce „daune grave, dificil de reparat". Desigur, conform acestei Recomandări pentru protecția jurisdicțională provizorie în materia contenciosului administrativ este de dorit să li se asigure persoanelor această protecție, însă măsurile de protecție se pot acorda în situația în care executarea actului este de natură să producă pagube dificil de reparat.

Or, recurentul nu a făcut dovada existenței cazului bine justificat și nici a pagubei iminente, pentru ca în speță să opereze prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a Recomandării R(89)8 din 1989 a Consiliului de Miniștri al Consiliului Europei. Față de toate aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că încheierea atacată este legală, motiv pentru care va respinge recursul declarat de C.V. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de C.V. împotriva încheierii din 27 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.