ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2727/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare

în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.I.C. a solicitat

,

în contradictoriu cu

pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare

, în temeiul dispozițiilor

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, suspendare

a executării

Ordonanței CNVM nr. 13/2013,

prin care reclamantul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 114.747 RON pentru

săvârșirea unor contravenții sancționate de Legea nr. 297/2004

.

1.2. Soluția instanței

de fond

Prin sentința civilă

nr. 1433 din 23 aprilie 2013, Curtea

de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins

ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată

de reclamantul C.I.C

.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile

nr. 1433 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, a formulat recurs reclamantul C.I.C., solicitând modificarea acesteia

în sensul suspendării executării Ordonanței CNVM nr. 13/2013 până la pronunțarea

unei hotărâri judecătorești privind cererea de anulare a actului

.

În motivarea recursului

declarat se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală pentru următoarele

considerente:

- judecătorul fondului

nu a cercetat aparența de nelegalitate invocată în cererea de suspendare, fiind

suficiente indicii cu privire la existența cazului bine justificat întrucât:

a.

Ordonanța CNVM nr. 13 din 18 ianuarie 2013 este nelegală întrucât

reprezintă o aplicare a regimului juridic al abuzului de piață în afara piețelor

reglementate;

b. Tranzacția încheiată în data de 10 mai 2012 între P.C. Orăștie

în calitatea de vânzător și F.A. în calitate de cumpărător nu a reprezentat o manipulare

a piețelor de capital;

c. Tranzacția încheiată în data de 10 mai 2012 între P.C. Orăștie

în calitatea de vânzător și F.A. în calitate de cumpărător nu a reprezentat o tranzacționare

în baza informațiilor privilegiate;

- instanța de fond a refuzat să analizeze îndeplinirea condiției

existenței unei pagube iminente create prin actul administrativ atacat, încălcând

dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., condiție, în speță, îndeplinită.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată,

intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat respingerea recursului

ca neîntemeiat, susținând, în esență, că în mod corect a respins instanța de fond

cererea de suspendare ca neîntemeiată, având în vedere că în cauză nu au fost dovedite

aparența de nelegalitate a actului administrativ emis, nici cazul bine justificat

și nici prejudiciul iminent.

A mai arătat că argumentele

invocate de către reclamantul-recurent în fundamentarea cazului bine justificat

antamează fondul cauzei, aspect inadmisibil într-o cerere de suspendare în contencios

administrativ, că actul administrativ a cărui suspendare se solicită îndeplinește

toate condițiile pentru încheierea sa valabilă, fiind în vigoare și bucurându-se

de prezumția de legalitate, fără ca recurentul să aducă vreo dovadă în sensul existenței

cazului bine justificat.

În fine, intimata a mai

susținut că reclamantul-recurent nu a făcut nici dovada pagubei iminente, simpla

menționare a unei sancțiuni cu amendă și a cuantumului acesteia neputând conduce,

de facto, la această constatare și că în mod corect a apreciat instanța de fond

că reclamantul nu a dovedit impactul grav sub aspect economic pe care plata sumei

reținute l-ar produce asupra patrimoniului acestuia.

a recursului

2.1 Cu privire la examinarea

recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză,

în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat

în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință

din data de 19 noiembrie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 493

alin. (4) noul C. proc. civ.

Intimata Autoritatea de

Supraveghere Financiară a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului

întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 18

februarie 2014, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului

întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate

și pe cale de consecință a admis în principiu recursul reclamantului C.I.C.,

în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen pentru

judecata pe fond a recursului.

2.2 Cu privire la fondul

recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând

hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile

recurentului – reclamant, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488

alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., reține că nu subzistă în cauză motive legale

de casare a hotărârii recurate, în considerarea celor în continuare arătate.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate

să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ

unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, pentru a admite

o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă

generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze

îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin. (1) sus-menționat,

suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Îndeplinirea condițiilor

cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului,

care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor

de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare

a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube

în cazul particular supus evaluării.

Cazul bine justificat

este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare

legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra

legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra

legalității actului administrativ trebuie să rezulte în urma unei cercetări sumare

a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe

calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea

fondului litigiului.

Or, în speță, motivele

invocate de recurentul-reclamant, privind eronata

aplicare a regimului juridic al abuzului de piață, inexistența

manipulării pieței de capital și calificarea tranzacției încheiate în data de 10

mai 2012 între P.C. Orăștie și F.A.,

nu au caracterul unor indicii temeinice de natură

să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, ci, așa cum a apreciat

și instanța de fond, necesită o analiză riguroasă a dispozițiilor legale incidente

raportat la situația de fapt dedusă judecății.

Este evident că, în măsura

în care instanța investită cu luarea unei măsuri vremelnice, cum este cea de suspendare

a executării actului administrativ contestat, ar proceda la analiza aspectelor susținute

de reclamant, o astfel de analiză ar determina practic prejudecarea fondului cauzei,

ceea ce excede limitelor stabilite de lege pentru cererile întemeiate pe dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Câtă vreme nu pot fi reținute

aspecte de natură a fundamenta existența cazului bine justificat, în accepțiunea

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, nu este necesar a se proceda la

examinarea îndeplinirii condiției privind paguba iminentă, întrucât suspendarea

executării unui act administrativ necesită îndeplinirea cumulativă a celor două

condiții cerute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În fine, se mai are în

vedere faptul că recurentul-reclamant a solicitat suspendare

a executării

Ordonanței CNVM nr. 13/2013 până la pronunțarea

instanței de fond cu privire la cererea de anulare a acestui act administrativ,

iar prin sentința civilă nr. 3473 din 11 noiembrie 2013, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată

atât cererea formulată de reclamantul C.I.C. având ca obiect anularea Ordonanței

CNVM nr. 13/2013, cât și cererea având ca obiect suspendarea acesteia.

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din noul C. proc. civ., recursul va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul C.I.C. împotriva sentinței civile nr. 1433 din 23 aprilie 2013 a

Curții

de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2014.