ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2727/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.I.C. a solicitat , în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare , în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, suspendare a executării Ordonanței CNVM nr. 13/2013, prin care reclamantul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 114.747 RON pentru săvârșirea unor contravenții sancționate de Legea nr. 297/2004 . 1.2.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1433 din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantul C.I.C . 1.3.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 1433 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul C.I.C., solicitând modificarea acesteia în sensul suspendării executării Ordonanței CNVM nr. 13/2013 până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești privind cererea de anulare a actului . În motivarea recursului declarat se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente: - judecătorul fondului nu a cercetat aparența de nelegalitate invocată în cererea de suspendare, fiind suficiente indicii cu privire la existența cazului bine justificat întrucât: a. Ordonanța CNVM nr. 13 din 18 ianuarie 2013 este nelegală întrucât reprezintă o aplicare a regimului juridic al abuzului de piață în afara piețelor reglementate; b. Tranzacția încheiată în data de 10 mai 2012 între P.C.

Orăștie în calitatea de vânzător și F.A. în calitate de cumpărător nu a reprezentat o manipulare a piețelor de capital; c. Tranzacția încheiată în data de 10 mai 2012 între P.C. Orăștie în calitatea de vânzător și F.A. în calitate de cumpărător nu a reprezentat o tranzacționare în baza informațiilor privilegiate; - instanța de fond a refuzat să analizeze îndeplinirea condiției existenței unei pagube iminente create prin actul administrativ atacat, încălcând dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., condiție, în speță, îndeplinită. 1.4. Apărările intimatei Prin întâmpinarea formulată, intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, susținând, în esență, că în mod corect a respins instanța de fond cererea de suspendare ca neîntemeiată, având în vedere că în cauză nu au fost dovedite aparența de nelegalitate a actului administrativ emis, nici cazul bine justificat și nici prejudiciul iminent.

A mai arătat că argumentele invocate de către reclamantul-recurent în fundamentarea cazului bine justificat antamează fondul cauzei, aspect inadmisibil într-o cerere de suspendare în contencios administrativ, că actul administrativ a cărui suspendare se solicită îndeplinește toate condițiile pentru încheierea sa valabilă, fiind în vigoare și bucurându-se de prezumția de legalitate, fără ca recurentul să aducă vreo dovadă în sensul existenței cazului bine justificat. În fine, intimata a mai susținut că reclamantul-recurent nu a făcut nici dovada pagubei iminente, simpla menționare a unei sancțiuni cu amendă și a cuantumului acesteia neputând conduce, de facto, la această constatare și că în mod corect a apreciat instanța de fond că reclamantul nu a dovedit impactul grav sub aspect economic pe care plata sumei reținute l-ar produce asupra patrimoniului acestuia.

2. Procedura de soluționare a recursului 2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 19 noiembrie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ. Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 18 februarie 2014, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a admis în principiu recursul reclamantului C.I.C., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc.

civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului. 2.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentului – reclamant, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., reține că nu subzistă în cauză motive legale de casare a hotărârii recurate, în considerarea celor în continuare arătate. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin. (1) sus-menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională. Îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului. Or, în speță, motivele invocate de recurentul-reclamant, privind eronata aplicare a regimului juridic al abuzului de piață, inexistența manipulării pieței de capital și calificarea tranzacției încheiate în data de 10 mai 2012 între P.C.

Orăștie și F.A., nu au caracterul unor indicii temeinice de natură să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, ci, așa cum a apreciat și instanța de fond, necesită o analiză riguroasă a dispozițiilor legale incidente raportat la situația de fapt dedusă judecății. Este evident că, în măsura în care instanța investită cu luarea unei măsuri vremelnice, cum este cea de suspendare a executării actului administrativ contestat, ar proceda la analiza aspectelor susținute de reclamant, o astfel de analiză ar determina practic prejudecarea fondului cauzei, ceea ce excede limitelor stabilite de lege pentru cererile întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Câtă vreme nu pot fi reținute aspecte de natură a fundamenta existența cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, nu este necesar a se proceda la examinarea îndeplinirii condiției privind paguba iminentă, întrucât suspendarea executării unui act administrativ necesită îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În fine, se mai are în vedere faptul că recurentul-reclamant a solicitat suspendare a executării Ordonanței CNVM nr. 13/2013 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea de anulare a acestui act administrativ, iar prin sentința civilă nr. 3473 din 11 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată atât cererea formulată de reclamantul C.I.C.

având ca obiect anularea Ordonanței CNVM nr. 13/2013, cât și cererea având ca obiect suspendarea acesteia. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din noul C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.I.C. împotriva sentinței civile nr. 1433 din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 iunie 2014.