ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 354/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta T.M.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Ordinului nr. 2.227 din 15 octombrie 2008, reintegrarea în funcția de procuror D.I.I.C.O.T., plata unei despăgubiri egale cu salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcția ocupată anterior (premiul anual, precum și decontarea chiriei aferentă de la data emiterii ordinului și până la data reintegrării, repararea prejudiciului moral cauzat).

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin ordinul atacat, s-a dispus, începând cu data de 15 octombrie 2008, revocarea sa din funcția de procuror D.I.I.C.O.T - Structura Centrală, cu aceeași dată fiind numită procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, beneficiind de o indemnizație de încadrare brută de 4.731 RON, corespunzătoare coeficientului de multiplicare 13,500 și majorării de 20%, potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006, un spor de vechime în muncă de 20% și un spor pentru condiții deosebite de muncă de 15%, calculate la indemnizație.

Reclamanta a susținut că atât Ordinul Procurorului General nr. 2.227/2008 (care a fost emis în timp ce se afla în concediu medical, raporturile de muncă fiind suspendate), cât și avizul C.S.M adoptat prin Hotărârea nr. 285/2008 și menținut prin Prin întâmpinare, pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a invocat excepțiile necompetenței materiale a instanței, lipsei calității procesuale pasive întrucât nu este emitentul actului administrativ atacat și inadmisibilității acțiunii, având în vedere că ordinul atacat nu are caracterul unui act administrativ emis în regim de putere publică. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, arătând că ordinul în litigiu a fost emis în temeiul și cu respectarea legii.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că actul contestat în prezenta cauză este emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 3600 din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității și acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În privința excepției inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtul Ministerul Public - DIICOT, prima instanță a reținut că nu este întemeiată în condițiile în care reclamanta contestă în prezenta cauză un ordin emis de o autoritate publică centrală, dar și o hotărâre emisă de Consiliul Superior al Magistraturii în exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 304/2004 și nr. 317/2004, indiferent de caracterul intern al ordinelor emise de către Procurorul General. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către Consiliul Superior al Magistraturii, de asemenea, a reținut că este neîntemeiată, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, dar și de cadrul procesual stabilit de către reclamantă, deducându-se judecății și legalitatea și temeinicia avizului favorabil exprimat de acest pârât în cuprinsul Hotărârii CSM, nr. 285/2008.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că prin Ordinul nr. 2.227 din 15 octombrie 2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus revocarea reclamantei din funcția de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în considerarea Hotărârii nr. 285 din 9 octombrie 2008 a CSM, secția pentru procurori prin care s-a avizat favorabil revocarea magistratului din funcția de procuror în cadrul DIICOT - Structura Centrală și a Notei nr. 13440/2008 a Secției de Resurse Umane și Organizare din cadrul PÎCCJ.

Potrivit dispozițiilor art. 75 alin. (10) din Legea nr. 304/2004 modificată și republicată, „procurorii numiți în cadrul DIICOT pot fi revocați prin ordin al Procurorului General al ÎCCJ, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției sau în cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare”. Prima instanță a reținut că în baza notei de serviciu nr. 1932 din 4 septembrie 2008 a procurorului șef al DIICOT s-a dispus în vederea realizării controlului operativ curent, verificarea activității profesionale a reclamantei sub aspectul numărului cauzelor aflate în lucru, a numărului cauzelor soluționate, a ritmicității și continuității în activitatea de instrumentare a acestor cauze și respectării relațiilor de serviciu cu celelalte instituții.

Din referatele întocmite la 9 septembrie 2008, 11 septembrie 2008, 10 septembrie 2008, 16 septembrie 2008 aspectele cuprinse în referatul întocmit de către procurorul șef serviciu la DIICOT - Structura Centrală sunt întemeiate în sensul că un număr relevant de procurori din cadrul aceleași structuri confirmă exercitarea activității de către reclamantă în mod necorespunzător, precum și nerespectarea de către aceasta a relațiilor de serviciu prevăzute de lege cu celelalte instituții. În ceea ce privește exercitarea activității de urmărire penală de către reclamantă se confirmă soluționarea unui număr total redus de dosare de la data numirii în cadrul DIICOT și până la data întocmirii referatului și existența unui număr important de dosare nesoluționate de către aceasta.

Totodată, referirile cuprinse în actele contestate relative la ignorarea principiului subordonării ierarhice și a relațiilor existente în colectivul în care își desfășura activitatea, precum și a celor întreținute cu celelalte structuri de urmărire penală sunt confirmate de probele administrate în cauză, respectiv de declarațiile colegilor de serviciu ai reclamantei. Prima instanță a înlăturat susținerile reclamantei referitoare la faptul că ar fi soluționat într-un termen rezonabil cauzele repartizate, în raport de complexitatea ridicată a acestora, în condițiile în care aceasta nu a produs nicio probă în acest sens.

Referitor la caracterul nelegal al avizului CSM, secția pentru procurori referitor la solicitarea procurorului general de revocare a reclamantei din funcția de procuror la DIICOT - Structura Centrală, instanța apreciază că acesta a fost întemeiat pe actele aflate la dosarul cauzei din care reiese exercitarea necorespunzătoare a activității profesionale a reclamantei și atitudinea acesteia în relațiile de serviciu. Recursul Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T.M.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență pentru următoarele motive: - Hotărârea pronunțată nu este motivată, nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în conformitate cu prevederile art. 261 C. proc.

civ., motivarea rezumându-se la o singură frază. - Hotărârea este nelegală în ceea ce privește probatoriul administrat în cauză. - Consideră recurenta că i-a fost încălcat dreptul la informație. Astfel arată aceasta, ordinul și înscrisurile care au stat la baza emiterii acestuia, nu au fost motivate, rezumându-se la preluarea unor pasaje din documentația depusă și enumerarea unor texte de lege din care însă nu rezultă concret în ce constau aspectele de exercitare necorespunzătoare a activității precum și modul în care s-a încălcat principiul nesubordonării ierarhice. În acest sens, se arată că instanța de fond a ignorat practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție dar și jurisprudența comunitară care a statuat că „amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis și de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită fiind echivalentă cu lipsa motivării”.

- Arată de asemenea recurenta că i-au fost încălcate dreptul la muncă, reglementat de art. 41 din Constituție, nefiind consultată în ceea ce privește stabilirea locului de muncă și au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție care garantează egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări și art. 24 din Constituție care garantează dreptul la apărare. În acest context, se arată de către recurentă că nu a existat un control al activității desfășurate de aceasta și chiar dacă ar fi existat ipotetic, acesta nu a fost urmat de prezentarea rezultatelor, de posibilitatea de a combate concluziile, de a fi audiat, de a administra probe în apărare.

- În ceea ce privește netemeinicia ordinului de revocare, se arată că din referatele întocmite de procurorii ierarhici superiori și de cei care își desfășoară activitatea în cadrul serviciului de combatere a Criminalității economice - financiare, rezultă indicii cu privire la încercările de imixtiune în activitatea de urmărire penală, exercitarea cu rea-credință a funcției specifice, a atitudinii nedemne, care constituie abateri disciplinare și încălcări ale Codului deontologic. Referitor la soluționarea unui număr redus de cauze, imputarea soluțiilor adoptate și considerarea dosarelor soluționate ca fiind cu o complexitate puțin ridicată, se arată de recurentă că nu constituie o exercitare necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.

Arată recurenta că a depus diligențe pentru soluționarea într-un termen rezonabil a cauzelor, că soluțiile adoptate nu au fost infirmate iar dosarele instrumentate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt considerate complexe și deosebit de complexe. - Despre al doilea motiv invocat privind nerespectarea principiului subordonării ierarhice, arată recurenta, acesta nu este susținut de conținutul referatelor, cum nici atitudinea nedemnă în raport cu colegii de serviciu, organele de poliție nu sunt susținute cu probe. În drept cererea de recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 1 C. proc. civ. art. 299 - 316 C. proc. civ. Apărările intimaților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Se arată că sentința recurată cuprinde motivele de fapt și de drept pe baza cărora judecătorul fondului și-a format convingerea. Consideră intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție că probele administrate au fost suficiente pentru a edifica instanța asupra împrejurărilor concrete care au determinat revocarea recurentei din funcția de procuror DIICOT, permițând astfel exercitarea controlului de legalitate. Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată. Intimatul-pârât DIICOT a arătat pe larg care este situația de fapt și de drept la care s-a raportat instanța de fond și a concluzionat că instanța de fond a expus motivele pe care se sprijină hotărârea pronunțată, iar soluția dată litigiului este în deplină concordanță cu întreg probatoriul administrat în cauză.

Considerentele și soluția instanței de recurs Argumente de fapt și de drept relevante Curtea de Apel București a fost învestită cu soluționarea cererii reclamantei T.M.D. privind anularea Ordinului nr. 2.227 din 15 octombrie 2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, restabilirea situației anterioare, în sensul reintegrării în funcția de procuror DIICOT, reclamanta solicitând plata unor despăgubiri materiale salariale și daune morale. Prin Ordinul nr. 2.227 din 15 octombrie 2008 - Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a revocat din funcția de procuror DIICOT pe reclamanta T.M.D.. Primul motiv de recurs referitor la lipsa motivării hotărârii instanței de fond, (art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.) este nefondat. Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Înalta Curte reține că sentința recurată a fost motivată în fapt și în drept. Instanța de fond a arătat care sunt susținerile reclamantei, apărările formulate prin întâmpinare de pârâți (art. 261 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.), argumentând pe baza probelor administrate, de ce a fost respinsă cererea reclamantei. Se observă că instanța fondului a motivat în concret și cu argumente de drept respingerea susținerilor reclamantei concluzionând cu fraza invocată de recurenta-reclamantă - în cererea de recurs.

După cum se arată în jurisprudența CEDO judecătorul poate analiza grupat o serie de argumente, întinderea obligației instanțelor de a motiva poate varia, însă, aceasta trebuie să fie specifică și explicită și stabilită în funcție de circumstanțele concrete ale speței. Se apreciază de Înalta Curte că aceste exigențe au fost îndeplinite. Motivul de recurs referitor la netemeinicia sentinței recurate (art. 304 1 C. proc. civ.) este nefondat de asemenea. Nemotivarea ordinului atacat - invocată de recurentă nu poate fi reținută întrucât în preambulul Ordinului nr. 2.227 din 15 octombrie 2008 de revocare a reclamantei-recurente din funcția de procuror DIICOT se face referire la Hotărârea nr. 285 din 9 octombrie 2008 a CSM, secția pentru procurori.

Prin Hotărârea nr. 285 din 9 octombrie 2008 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori - având în vedere referatul nr. 2060 din 22 septembrie 2008 - întocmit de procurorul șef DIICOT, referitor la rezultatul controlului privind activitatea profesională a recurentei-reclamante, s-a avizat favorabil revocarea reclamantei din funcția de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura centrală.

Prin referatul nr. 2060 din 22 septembrie 2008 - s-a constatat în baza Notei de serviciu nr. 1932 din 4 septembrie 2008 (prin care s-a verificat activitatea profesională a procurorului T.M.D.) exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, respectiv a activității de urmărire penală proprie și ignorarea cu desăvârșire a principiului controlului ierarhic și s-a propus revocarea recurentei din cadrul DIICOT, structura centrală și revenirea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1. Prin Referatul nr. 1932 din 17 septembrie 2008 al procurorului șef serviciu la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-au arătat pe larg rezultatele controlului exercitat asupra activității desfășurate de recurentă și de asemenea în alte șase referate.

Se constată deci că din succesiunea desfășurării procedurii de control și respectiv înscrisurile probatorii doveditoare atașate, rezultă cu claritate care au fost împrejurările concrete care au determinat revocarea recurentei din funcție. - Nu se poate reține nici încălcarea dreptului la informație, în sensul arătat de recurentă - câtă vreme cele 7 referate întocmite în cadrul procedurii de control a activității profesionale a acesteia, i-au fost predate la solicitarea sa în data de 26 septembrie 2008. - În ceea ce privește nerespectarea dreptului la muncă și a principiului nediscriminării consacrate în prevederile art. 41 și art. 16 alin. (2) din Constituție.

Potrivit art. 75 alin. (10) din Legea nr. 304/2004: „Procurorii numiți în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism pot fi revocați prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției sau în cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare”. Art. 75 alin. (11) din același act normativ prevede „La data încetării activității în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii”.

În conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție „ (1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă”. Potrivit art. 16 alin. (2) din Constituția României „Nimeni nu este mai presus de lege” Nu se poate reține susținerea recurentei că nu a fost consultată în ceea ce privește stabilirea locului de muncă deoarece, revenirea acesteia la Parchetul de unde provine este conformă cu dispozițiile legale mai sus citate și nu încalcă dreptul la muncă al acesteia. În privința caracterului discriminatoriu al măsurii, se apreciază că acest principiu, așa cum rezultă din jurisprudența constantă a Curții Europe a Drepturilor Omului, este analizat în concret în raport de respectarea unui drept concret garantat de Convenție.

În speță, nu există un drept recunoscut de lege de a fi numit procuror DIICOT ci numai o vocație în măsura îndeplinirii exigențelor prevăzute de art. 75 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2004. Neîndeplinirea condițiilor impuse de lege duce la posibilitatea revocării din funcție, situația de speță. Analizarea principiului nediscriminării în raport cu garantarea dreptului la apărare invocat de reclamanta T.M.D. impune o referire la întreaga procedură de control a activității profesionale a acesteia și a măsurilor luate în consecință. Așa cum s-a arătat mai sus, toate aspectele rezultate în urma controlului privind activitatea profesională a recurentei-reclamante, cuprinse în mai multe referate precum și Referatul nr. 2060/2008 - întocmit de procurorul șef al DIICOT - au fost comunicate recurentei.

Recurenta a formulat recurs grațios, recurs ierarhic, două memorii, întâmpinare la Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 285/2008 a Consiliului Superior al Magistraturii - și-a invocat toate apărările pe care le-a considerat necesare, iar acestea au fost analizate în contextul enunțat fiind audiată la Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. Împrejurarea că argumentele recurentei-reclamante au fost considerate neîntemeiate, nu determină caracterul nelegal al hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii și al Ordinului Procurorului General.

- Referitor la netemeinicia Ordinului de revocare din funcție, s-a reținut că recurenta și-a exercitat în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu având în vedere că în perioada mai 2007 - septembrie 2008 aceasta a soluționat un număr de 7 cauze, toate prin declinarea urmăririi penale în favoarea altor unități, neadoptarea unor soluții pe fondul cauzei, declinarea în favoarea altor unități de parchete după o perioadă îndelungată de timp de la data repartizării, recurenta a ignorat cu desăvârșire principiul controlului ierarhic și a creat și întreținut relații conflictuale cu colegii procurori.

Apărările recurentei-reclamante precum neimputarea soluțiilor adoptate, depunerea de diligențe în ceea ce privește soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, legea nestabilind un termen de soluționare, redistribuirea dosarelor cu încălcarea prevederilor legale, faptul că nu a dat curs solicitării șefului de serviciu și respectiv ale prevederilor Ordinului nr. 4.019/C/2006 din 23 noiembrie 2006 din motive obiective, presiunile resimțite în cursul derulării operațiunilor și activităților specifice, lipsa de resurse umane și materiale sunt doar justificări care nu infirmă faptele constatate cu ocazia controlului efectuat de procurorul șef DIICOT. - Nu poate fi reținută nici apărarea recurentei privind nerespectarea principiului subordonării ierarhice și atitudinea nedemnă în raport cu colegii de serviciu, personalul auxiliar, întrucât există acte din care rezultă atitudinea necorespunzătoare a recurentei în aceste relații, iar recurenta nu a dovedit altă situație.

Cât privește aplicarea prevederilor art. 30 din Legea nr. 317/2004 - se reține că acestea nu sunt aplicabile în cauză, depunerea unei acțiuni de control operativ curent, verificarea activității profesionale a recurentei-reclamante sub aspectul numărului cauzelor aflate în lucru, a cauzelor soluționate, a ritmicității și continuității în activități de instrumentare a acestor cauze și respectarea relațiilor de serviciu cu celelalte instituții nu reprezintă un atac la independența sau imparțialitatea procurorului. - Referitor la faptul că recurenta s-ar fi aflat în concediu medical la data emiterii ordinului de revocare din funcție, se reține caracterul confuz al certificatului medical, care nu a fost înregistrat la instituție, la data de 15 octombrie 2008, ci doar la data de 16 octombrie 2008 când trebuia să i se comunice ordinul de revocare.

Atunci recurenta a făcut referire la existența unui certificat din ziua precedentă și a refuzat primirea ordinului deși era prezentă la serviciu. Prin urmare, acesta se consideră făcut pro-cauza. Temeiul legal al soluției adoptate Față de cele reținute mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de T.M.D. împotriva Sentinței nr. 3600 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.