ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 354/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 354/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

T.M.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism și Consiliul Superior al Magistraturii,

anularea Ordinului nr. 2.227 din 15 octombrie 2008, reintegrarea în funcția de

procuror D.I.I.C.O.T., plata unei despăgubiri egale cu salariile și celelalte

drepturi de care ar fi beneficiat în funcția ocupată anterior (premiul anual,

precum și decontarea chiriei aferentă de la data emiterii ordinului și până la

data reintegrării, repararea prejudiciului moral cauzat).

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin ordinul atacat, s-a dispus, începând cu

data de 15 octombrie 2008, revocarea sa din funcția de procuror D.I.I.C.O.T -

Structura Centrală, cu aceeași dată fiind numită procuror la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Sectorului 1 București, beneficiind de o indemnizație de

încadrare brută de 4.731 RON, corespunzătoare coeficientului de multiplicare

13,500 și majorării de 20%, potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006,

un spor de vechime în muncă de 20% și un spor pentru condiții deosebite de

muncă de 15%, calculate la indemnizație.

Reclamanta a susținut

că atât Ordinul Procurorului General nr. 2.227/2008 (care a fost emis în timp

ce se afla în concediu medical, raporturile de muncă fiind suspendate), cât și

avizul C.S.M adoptat prin Hotărârea nr. 285/2008 și menținut prin

Prin întâmpinare,

pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism a invocat excepțiile necompetenței materiale a instanței, lipsei

calității procesuale pasive întrucât nu este emitentul actului administrativ

atacat și inadmisibilității acțiunii, având în vedere că ordinul atacat nu are

caracterul unui act administrativ emis în regim de putere publică. Pe fondul

cauzei a solicitat respingerea acțiunii.

Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, arătând că ordinul în litigiu a

fost emis în temeiul și cu respectarea legii.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că actul contestat

în prezenta cauză este emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Soluția instanței de

fond

Prin Sentința nr.

3600 din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității

procesuale pasive și inadmisibilității și acțiunea formulată de reclamantă, ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În privința excepției

inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtul Ministerul Public -

DIICOT, prima instanță a reținut că nu este întemeiată în condițiile în care

reclamanta contestă în prezenta cauză un ordin emis de o autoritate publică

centrală, dar și o hotărâre emisă de Consiliul Superior al Magistraturii în

exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 304/2004 și nr. 317/2004,

indiferent de caracterul intern al ordinelor emise de către Procurorul General.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive invocate de către Consiliul Superior al

Magistraturii, de asemenea, a reținut că este neîntemeiată, în raport de

obiectul cererii de chemare în judecată, dar și de cadrul procesual stabilit de

către reclamantă, deducându-se judecății și legalitatea și temeinicia avizului

favorabil exprimat de acest pârât în cuprinsul Hotărârii CSM, nr. 285/2008.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut, în esență, că prin Ordinul nr. 2.227 din 15 octombrie

2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, s-a dispus revocarea reclamantei din funcția de procuror la

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, în considerarea Hotărârii nr. 285 din 9 octombrie 2008 a CSM, secția

pentru procurori prin care s-a avizat favorabil revocarea magistratului din

funcția de procuror în cadrul DIICOT - Structura Centrală și a Notei nr.

13440/2008 a Secției de Resurse Umane și Organizare din cadrul PÎCCJ.

Potrivit

dispozițiilor art. 75 alin. (10) din Legea nr. 304/2004 modificată și

republicată, „procurorii numiți în cadrul DIICOT pot fi revocați prin ordin al

Procurorului General al ÎCCJ, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii,

în cadrul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției sau

în cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare”.

Prima instanță a

reținut că în baza notei de serviciu nr. 1932 din 4 septembrie 2008 a

procurorului șef al DIICOT s-a dispus în vederea realizării controlului

operativ curent, verificarea activității profesionale a reclamantei sub

aspectul numărului cauzelor aflate în lucru, a numărului cauzelor soluționate,

a ritmicității și continuității în activitatea de instrumentare a acestor cauze

și respectării relațiilor de serviciu cu celelalte instituții.

Din referatele

întocmite la 9 septembrie 2008, 11 septembrie 2008, 10 septembrie 2008, 16

septembrie 2008 aspectele cuprinse în referatul întocmit de către procurorul

șef serviciu la DIICOT - Structura Centrală sunt întemeiate în sensul că un

număr relevant de procurori din cadrul aceleași structuri confirmă exercitarea

activității de către reclamantă în mod necorespunzător, precum și nerespectarea

de către aceasta a relațiilor de serviciu prevăzute de lege cu celelalte

instituții.

În ceea ce privește

exercitarea activității de urmărire penală de către reclamantă se confirmă

soluționarea unui număr total redus de dosare de la data numirii în cadrul

DIICOT și până la data întocmirii referatului și existența unui număr important

de dosare nesoluționate de către aceasta.

Totodată, referirile

cuprinse în actele contestate relative la ignorarea principiului subordonării

ierarhice și a relațiilor existente în colectivul în care își desfășura

activitatea, precum și a celor întreținute cu celelalte structuri de urmărire

penală sunt confirmate de probele administrate în cauză, respectiv de

declarațiile colegilor de serviciu ai reclamantei.

Prima instanță a

înlăturat susținerile reclamantei referitoare la faptul că ar fi soluționat

într-un termen rezonabil cauzele repartizate, în raport de complexitatea

ridicată a acestora, în condițiile în care aceasta nu a produs nicio probă în

acest sens.

Referitor la

caracterul nelegal al avizului CSM, secția pentru procurori referitor la

solicitarea procurorului general de revocare a reclamantei din funcția de

procuror la DIICOT - Structura Centrală, instanța apreciază că acesta a fost

întemeiat pe actele aflate la dosarul cauzei din care reiese exercitarea

necorespunzătoare a activității profesionale a reclamantei și atitudinea

acesteia în relațiile de serviciu.

Recursul

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta T.M.D., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, în esență pentru următoarele motive:

- Hotărârea

pronunțată nu este motivată, nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței în conformitate cu prevederile art. 261 C. proc.

civ., motivarea rezumându-se la o singură frază.

- Hotărârea este

nelegală în ceea ce privește probatoriul administrat în cauză.

- Consideră recurenta

că i-a fost încălcat dreptul la informație. Astfel arată aceasta, ordinul și

înscrisurile care au stat la baza emiterii acestuia, nu au fost motivate,

rezumându-se la preluarea unor pasaje din documentația depusă și enumerarea

unor texte de lege din care însă nu rezultă concret în ce constau aspectele de

exercitare necorespunzătoare a activității precum și modul în care s-a încălcat

principiul nesubordonării ierarhice.

În acest sens, se

arată că instanța de fond a ignorat practica constantă a Înaltei Curți de

Casație și Justiție dar și jurisprudența comunitară care a statuat că

„amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis și

de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită fiind

echivalentă cu lipsa motivării”.

- Arată de asemenea

recurenta că i-au fost încălcate dreptul la muncă, reglementat de art. 41 din

Constituție, nefiind consultată în ceea ce privește stabilirea locului de muncă

și au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție care

garantează egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii

și fără discriminări și art. 24 din Constituție care garantează dreptul la

apărare.

În acest context, se

arată de către recurentă că nu a existat un control al activității desfășurate

de aceasta și chiar dacă ar fi existat ipotetic, acesta nu a fost urmat de

prezentarea rezultatelor, de posibilitatea de a combate concluziile, de a fi

audiat, de a administra probe în apărare.

- În ceea ce privește

netemeinicia ordinului de revocare, se arată că din referatele întocmite de

procurorii ierarhici superiori și de cei care își desfășoară activitatea în

cadrul serviciului de combatere a Criminalității economice - financiare,

rezultă indicii cu privire la încercările de imixtiune în activitatea de

urmărire penală, exercitarea cu rea-credință a funcției specifice, a atitudinii

nedemne, care constituie abateri disciplinare și încălcări ale Codului

deontologic.

Referitor la

soluționarea unui număr redus de cauze, imputarea soluțiilor adoptate și

considerarea dosarelor soluționate ca fiind cu o complexitate puțin ridicată,

se arată de recurentă că nu constituie o exercitare necorespunzătoare a

atribuțiilor de serviciu. Arată recurenta că a depus diligențe pentru

soluționarea într-un termen rezonabil a cauzelor, că soluțiile adoptate nu au

fost infirmate iar dosarele instrumentate de Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt considerate

complexe și deosebit de complexe.

- Despre al doilea

motiv invocat privind nerespectarea principiului subordonării ierarhice, arată

recurenta, acesta nu este susținut de conținutul referatelor, cum nici

atitudinea nedemnă în raport cu colegii de serviciu, organele de poliție nu

sunt susținute cu probe.

În drept cererea de

recurs se întemeiază pe prevederile art. 304

1

C. proc. civ. art. 299

- 316 C. proc. civ.

Apărările intimaților

Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - a formulat

întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acestuia ca

nefondat.

Se arată că sentința

recurată cuprinde motivele de fapt și de drept pe baza cărora judecătorul

fondului și-a format convingerea.

Consideră

intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție că probele administrate au fost suficiente pentru a edifica

instanța asupra împrejurărilor concrete care au determinat revocarea recurentei

din funcția de procuror DIICOT, permițând astfel exercitarea controlului de

legalitate.

Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată.

Intimatul-pârât

DIICOT a arătat pe larg care este situația de fapt și de drept la care s-a

raportat instanța de fond și a concluzionat că instanța de fond a expus

motivele pe care se sprijină hotărârea pronunțată, iar soluția dată litigiului

este în deplină concordanță cu întreg probatoriul administrat în cauză.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Argumente de fapt și

de drept relevante

Curtea de Apel

București a fost învestită cu soluționarea cererii reclamantei T.M.D. privind

anularea Ordinului nr. 2.227 din 15 octombrie 2008 al Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, restabilirea

situației anterioare, în sensul reintegrării în funcția de procuror DIICOT,

reclamanta solicitând plata unor despăgubiri materiale salariale și daune

morale.

Prin Ordinul nr.

2.227 din 15 octombrie 2008 - Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a revocat din funcția de procuror DIICOT pe

reclamanta T.M.D..

Primul motiv de recurs

referitor la lipsa motivării hotărârii instanței de fond, (art. 304 pct. 7 C.

proc. civ.) este nefondat.

Potrivit art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde,

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și

cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Înalta Curte reține

că sentința recurată a fost motivată în fapt și în drept. Instanța de fond a

arătat care sunt susținerile reclamantei, apărările formulate prin întâmpinare de

pârâți (art. 261 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.), argumentând pe baza probelor

administrate, de ce a fost respinsă cererea reclamantei.

Se observă că

instanța fondului a motivat în concret și cu argumente de drept respingerea

susținerilor reclamantei concluzionând cu fraza invocată de

recurenta-reclamantă - în cererea de recurs.

După cum se arată în

jurisprudența CEDO judecătorul poate analiza grupat o serie de argumente,

întinderea obligației instanțelor de a motiva poate varia, însă, aceasta

trebuie să fie specifică și explicită și stabilită în funcție de circumstanțele

concrete ale speței.

Se apreciază de

Înalta Curte că aceste exigențe au fost îndeplinite.

Motivul de recurs

referitor la netemeinicia sentinței recurate (art. 304

1

C. proc.

civ.) este nefondat de asemenea.

Nemotivarea ordinului

atacat - invocată de recurentă nu poate fi reținută întrucât în preambulul

Ordinului nr. 2.227 din 15 octombrie 2008 de revocare a reclamantei-recurente

din funcția de procuror DIICOT se face referire la Hotărârea nr. 285 din 9

octombrie 2008 a CSM, secția pentru procurori.

Prin Hotărârea nr.

285 din 9 octombrie 2008 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru

procurori - având în vedere referatul nr. 2060 din 22 septembrie 2008 -

întocmit de procurorul șef DIICOT, referitor la rezultatul controlului privind

activitatea profesională a recurentei-reclamante, s-a avizat favorabil

revocarea reclamantei din funcția de procuror la Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura centrală.

Prin referatul nr.

2060 din 22 septembrie 2008 - s-a constatat în baza Notei de serviciu nr. 1932

din 4 septembrie 2008 (prin care s-a verificat activitatea profesională a

procurorului T.M.D.) exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu,

respectiv a activității de urmărire penală proprie și ignorarea cu desăvârșire

a principiului controlului ierarhic și s-a propus revocarea recurentei din

cadrul DIICOT, structura centrală și revenirea acesteia la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Sectorului 1.

Prin Referatul nr.

1932 din 17 septembrie 2008 al procurorului șef serviciu la Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-au

arătat pe larg rezultatele controlului exercitat asupra activității desfășurate

de recurentă și de asemenea în alte șase referate.

Se constată deci că

din succesiunea desfășurării procedurii de control și respectiv înscrisurile

probatorii doveditoare atașate, rezultă cu claritate care au fost împrejurările

concrete care au determinat revocarea recurentei din funcție.

- Nu se poate reține

nici încălcarea dreptului la informație, în sensul arătat de recurentă - câtă

vreme cele 7 referate întocmite în cadrul procedurii de control a activității

profesionale a acesteia, i-au fost predate la solicitarea sa în data de 26

septembrie 2008.

- În ceea ce privește

nerespectarea dreptului la muncă și a principiului nediscriminării consacrate

în prevederile art. 41 și art. 16 alin. (2) din Constituție.

Potrivit art. 75

alin. (10) din Legea nr. 304/2004: „Procurorii numiți în cadrul Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism pot fi

revocați prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii,

în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției sau în

cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare”.

Art. 75 alin. (11)

din același act normativ prevede „La data încetării activității în cadrul Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are

dreptul să funcționeze potrivit legii”.

În conformitate cu

prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție „ (1) Dreptul la muncă nu poate

fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a

locului de muncă este liberă”.

Potrivit art. 16

alin. (2) din Constituția României „Nimeni nu este mai presus de lege”

Nu se poate reține

susținerea recurentei că nu a fost consultată în ceea ce privește stabilirea

locului de muncă deoarece, revenirea acesteia la Parchetul de unde provine este

conformă cu dispozițiile legale mai sus citate și nu încalcă dreptul la muncă

al acesteia.

În privința caracterului

discriminatoriu al măsurii, se apreciază că acest principiu, așa cum rezultă

din jurisprudența constantă a Curții Europe a Drepturilor Omului, este analizat

în concret în raport de respectarea unui drept concret garantat de Convenție.

În speță, nu există

un drept recunoscut de lege de a fi numit procuror DIICOT ci numai o vocație în

măsura îndeplinirii exigențelor prevăzute de art. 75 alin. (3) și (4) din Legea

nr. 303/2004. Neîndeplinirea condițiilor impuse de lege duce la posibilitatea

revocării din funcție, situația de speță.

Analizarea

principiului nediscriminării în raport cu garantarea dreptului la apărare

invocat de reclamanta T.M.D. impune o referire la întreaga procedură de control

a activității profesionale a acesteia și a măsurilor luate în consecință.

Așa cum s-a arătat

mai sus, toate aspectele rezultate în urma controlului privind activitatea

profesională a recurentei-reclamante, cuprinse în mai multe referate precum și

Referatul nr. 2060/2008 - întocmit de procurorul șef al DIICOT - au fost

comunicate recurentei. Recurenta a formulat recurs grațios, recurs ierarhic,

două memorii, întâmpinare la Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat

contestație împotriva Hotărârii nr. 285/2008 a Consiliului Superior al

Magistraturii - și-a invocat toate apărările pe care le-a considerat necesare,

iar acestea au fost analizate în contextul enunțat fiind audiată la Secția

pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Împrejurarea că

argumentele recurentei-reclamante au fost considerate neîntemeiate, nu

determină caracterul nelegal al hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii

și al Ordinului Procurorului General.

- Referitor la

netemeinicia Ordinului de revocare din funcție, s-a reținut că recurenta și-a

exercitat în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu având în vedere că în

perioada mai 2007 - septembrie 2008 aceasta a soluționat un număr de 7 cauze,

toate prin declinarea urmăririi penale în favoarea altor unități, neadoptarea

unor soluții pe fondul cauzei, declinarea în favoarea altor unități de parchete

după o perioadă îndelungată de timp de la data repartizării, recurenta a

ignorat cu desăvârșire principiul controlului ierarhic și a creat și întreținut

relații conflictuale cu colegii procurori.

Apărările

recurentei-reclamante precum neimputarea soluțiilor adoptate, depunerea de

diligențe în ceea ce privește soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,

legea nestabilind un termen de soluționare, redistribuirea dosarelor cu

încălcarea prevederilor legale, faptul că nu a dat curs solicitării șefului de

serviciu și respectiv ale prevederilor Ordinului nr. 4.019/C/2006 din 23

noiembrie 2006 din motive obiective, presiunile resimțite în cursul derulării

operațiunilor și activităților specifice, lipsa de resurse umane și materiale

sunt doar justificări care nu infirmă faptele constatate cu ocazia controlului

efectuat de procurorul șef DIICOT.

- Nu poate fi

reținută nici apărarea recurentei privind nerespectarea principiului

subordonării ierarhice și atitudinea nedemnă în raport cu colegii de serviciu,

personalul auxiliar, întrucât există acte din care rezultă atitudinea

necorespunzătoare a recurentei în aceste relații, iar recurenta nu a dovedit

altă situație.

Cât privește

aplicarea prevederilor art. 30 din Legea nr. 317/2004 - se reține că acestea nu

sunt aplicabile în cauză, depunerea unei acțiuni de control operativ curent,

verificarea activității profesionale a recurentei-reclamante sub aspectul

numărului cauzelor aflate în lucru, a cauzelor soluționate, a ritmicității și

continuității în activități de instrumentare a acestor cauze și respectarea

relațiilor de serviciu cu celelalte instituții nu reprezintă un atac la

independența sau imparțialitatea procurorului.

- Referitor la faptul

că recurenta s-ar fi aflat în concediu medical la data emiterii ordinului de

revocare din funcție, se reține caracterul confuz al certificatului medical,

care nu a fost înregistrat la instituție, la data de 15 octombrie 2008, ci doar

la data de 16 octombrie 2008 când trebuia să i se comunice ordinul de revocare.

Atunci recurenta a făcut referire la existența unui certificat din ziua

precedentă și a refuzat primirea ordinului deși era prezentă la serviciu. Prin

urmare, acesta se consideră făcut pro-cauza.

Temeiul legal al

soluției adoptate

Față de cele reținute

mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de T.M.D. împotriva Sentinței nr. 3600 din 28 septembrie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2012.