ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3507/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3507/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.C.

a chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție, solicitând

instanței obligarea acestora la plata drepturilor bănești constând în sporul de

risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută

lunară, stabilit prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte

drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru cei

trei ani anteriori sesizării instanței, sume actualizate conform ratei

inflației, precum și obligarea pârâților la luarea în calcul a acestui spor la

stabilirea drepturilor sale salariale și pentru viitor, pe perioada detașării

sale ca specialist militar în cadrul Direcției Naționale Anticorupție .

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este specialist militar polițist în

cadrul Direcției Naționale Anticorupție, considerând prin urmare că i se cuvin

toate sporurile

aferente personalului civil

din cadrul

Direcției Naționale Anticorupție

, potrivit art. 1 lit. a) din anexa nr. 7 a Legii nr.

138/1999. Reclamantul a menționat decizia nr. 21/2008 a I.C.C.J., apreciind că

în situația în care magistraților procurori, personal civil din instituția în

care își desfășoară activitatea, li s-a recunoscut pe cale judecătorească

dreptul la acest spor, în egală măsură este și el îndreptățit la acesta.

Prin

întâmpinare, pârâta Direcția Națională Anticorupție a solicitat respingerea

acțiunii, arătând că reclamantul este funcționar public, prin urmare nu

beneficiază ce sporul solicitat, doar salariul de bază fiindu-i calculat,

potrivit legii, în funcție de salariul magistraților, beneficiind însă de

sporurile aferente funcționarilor publici din cadrul instituției.

Cu

același prilej, pârâta Direcția Națională Anticorupție a formulat cerere de

chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca, în ipoteza

căderii sale în pretenții, chematul în garanție să fie obligat să îi aloce

sumele necesare efectuării plăților.

Pârâtul

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

La

rândul său, și acest pârât a formulat cerere de chemare în garanție a

Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând același lucru.

Prin sentința nr. 3267 din 26 noiembrie 2008

Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamant, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și

Finanțelor, și, totodată, a respins ca nefondate cererile de chemare în

garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulate de Direcția Națională

Anticorupție și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Pentru a adopta această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, că doar salariul de bază al specialiștilor se

determină prin raportare la indemnizațiile magistraților, doar în privința

acestuia existând o trimitere la anexa care reglementează aceste indemnizații

Restul

drepturilor salariale se determină nu prin raportare la cele ale magistraților,

ci, așa cum reiese din prevederea expresă cuprinsă în art. 28 alin. (2) fraza I

din ordonanță, mai sus citată, reclamantul beneficiază „de drepturile prevăzute

în O.U.G. nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială

ale funcționarilor publici".

De altminteri,

o atare concluzie se desprindea și din prevederea expresă a art. 11 al

ordonanței, potrivit căreia specialiștii din cadrul D.N.A. în domeniul

economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii au

calitatea de funcționar public și își desfășoară activitatea sub directa

conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorilor din Parchetul

Național Anticorupție. Specialiștii au drepturile și obligațiile prevăzute de

lege pentru funcționarii publici, cu excepțiile menționate în prezenta

ordonanță de urgență".

Concluzia care se impune este următoarea: reclamantul,

ca specialist militar în

cadrul D.N.A., nu doar că este funcționar public, calificat

ca atare de lege, dar legea menționează expres și faptul că drepturile și

obligațiile sale sunt cele prevăzute pentru funcționarii publici, cu unele

excepții expres prevăzute.

Iar una dintre aceste excepții este tocmai stabilirea salariul de bază

în raport de indemnizația magistraților, o altă excepție constând, spre pildă,

în beneficiul art. 26 din O.U.G. nr. 177/2002 (forma în vigoare în perioada de

referință). Fiind însă excepții, sunt de strictă interpretare și aplicare.

Având

în vedere că funcționarii publici din cadrul D.N.A. nu sunt îndreptățiți la

plata acestui spor, chestiune clarificată de Înalta Curte de Casație și

Justiție prin Decizia nr. 23/2008, pronunțată în interesul legii, când a

stabilit că „ Funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu

beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică

personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor

de pe lângă acestea", instanța de fond a respins ca nefondate pretențiile

reclamantului.

Instanța

de fond a respins cererile de chemare în garanție a Ministerului Economiei și

Finanțelor, respingând și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Economiei și Finanțelor, întrucât raportul juridic de drept public ce

fundamentează cererea de chemare în garanție este legat cu Ministerul Economiei

și Finanțelor.

Împotriva acestei hotărâri recurentul S.C.

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că sporul

de risc și suprasolicitare neuropsihică se impune a fi acordat în condițiile în

care reclamantul beneficiază de sporurile prevăzute de legislația specifică

autorității în care își desfășoară activitatea.

În acest sens sunt

dispozițiile art. 40 din O.U.G. nr. 92/2004, ale art. 42 din O.G. nr. 2/2006 si

art. 41 din O.G. nr. 6/2007, toate acest acte normative reglementând drepturile

salariate și alte drepturi acordate funcționarilor publici, potrivit cărora

„Funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi

salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice

în care își desfășoară activitatea".

Reclamantul arată că își

desfășoară activitatea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, motiv pentru

care consideră că beneficiază de sporurile salariale prevăzute pentru

persoanele care își desfășoară activitatea în aceasta instituție. Având în

vedere că prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în aplicarea prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind

salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității

judecătorești, s-a constatat că magistrații și personalul auxiliar de

specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare

neuropsihică, acest spor fiind valabil inclusiv pentru personalul Direcția

Națională Anticorupție, este evident că, în situația în care Legea nr. 50/1996

reprezintă o reglementare specifică și autorității din care face parte,

prevederile acesteia - art. 47, îi sunt aplicabile.

Reclamantul

mai susține că

instanța de fond că nu a avut în vedere nici dispozițiile art. 1 lit. a) din

anexa nr. 7 a Legii nr. 138/1999, modificată, privind salarizarea și alte

drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,

invocate de altfel în acțiunea introductivă de instanță, potrivit cărora

cadrele militare în activitate, detașate în baza reglementarilor în vigoare să

îndeplinească funcții în unități bugetare, beneficiază nu numai de salariul de

bază al personalului civil din unitățile unde își desfășoară activitatea, ci și

de sporurile și alte drepturi ce se cuvin acestui personal.

În ceea ce privește riscul, din atribuțiile de serviciu ale

specialiștilor rezultă că acesta este superior celui presupus de activitatea

personalului auxiliar de specialitate. Ca participant în faza de urmărire penală,

specialistul are, conform art. 62 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară

al Direcției Naționale Anticorupție, aprobat prin Ordinul nr. 2184/C/2006 al

Ministerului Justiției, acces nemijlocit la întreaga documentație necesară întocmirii

constatării tehnico-științifice, documentație ce constituie parte esențială a

dosarului penal, putând solicita completarea documentelor în cazul în care

socotește că materialele puse la dispoziție ori datele indicate sunt

insuficiente sau propune ridicarea anumitor documente necesare întocmirii

raportului de constatare. La acestea se adaugă riscul pe care îl presupune

participarea nemijlocită la anchetă în unele cazuri.

Spre deosebire de specialiști, conform Regulamentului de ordine

interioara al Direcției Naționale Anticorupție, aprobat prin Ordinul nr. 2184/C/2006

al Ministerului Justiției, atribuțiile personalului auxiliar de specialitate

vizează, în principal, aspecte de natură organizatorică, cum ar fi cele legate

de evidența documentelor, primirea, verificarea și expedierea corespondenței,

evidența prezenței personalului, tehnoredactarea lucrărilor repartizate, etc.,

ceea ce nu presupune nicidecum riscuri mai mari sau suprasolicitare neuropsihică

superioară celei la care sunt supuși specialiștii.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cauza în raport cu actele

și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurentul-reclamant este specialist

militar în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Potrivit alin. (1) din art. 11 din O.U.G.

nr. 43/2002 - privind Parchetul Național Anticorupție „în cadrul Parchetului

Național Anticorupție sunt numiți, prin ordin al procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, la propunerea procurorului

general al Parchetului Național Anticorupție, cu avizul ministerelor de resort,

specialiști cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar,

vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte

tehnice în activitatea de urmărire penală."

Alin.

(2) al aceluiași articol prevede că „Specialiștii prevăzuți la alin. (1) au

calitatea de funcționar public și își desfășoară activitatea sub directa

conducere, supraveghere și controlul nemijlocit al procurorilor din Parchetul

Național Anticorupție".

Salarizarea

specialiștilor militari încadrați la Parchetul Național Anticorupție s-a efectuat în baza art. 28 alin. (2) din O.U.G. nr.

43/2002, în vigoare de la data de 11 aprilie 2002, potrivit căruia „Specialiștii prevăzuți la art. 11 sunt asimilați din punct de vedere al salarizării cu

procurorii de la parchetul de pe lângă curtea de apel și primesc o indemnizație

lunară care reprezintă unica formă de salarizare".

Ulterior, prin art. 11 din O.U.G. nr. 27

din 18 aprilie 2007 se stabilesc condițiile de salarizare a specialiștilor,

respectiv a ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale

Anticorupție se realizează potrivit nr. 26, 27, 28, 31 de la lit. A) din Anexă.

Totodată, aceste categorii de personal mai beneficiază și de drepturile prevăzute

în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale

polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările

și completările ulterioare precum și de drepturile prevăzute în art. 13 din O.U.G.

nr. 27/2007.

În conformitate cu dispozițiile art.

37 alin. (1) și art. 1 lit. a) și c) din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea

și alte drepturi ale polițiștilor, polițiștii detașați în baza reglementărilor în

vigoare să îndeplinească funcții în afara Ministerului de Interne beneficiază

de salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă,

indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului

civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care

se aplică în unitățile respective.

Conform aceleiași reglementări, în

situația în care drepturile astfel stabilite sunt mai mici decât cele ce li

s-ar cuveni ca polițiști încadrați în instituțiile din structura poliției pe

funcții similare celor pe care le îndeplinesc la instituțiile unde sunt

detașați, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor

încadrați în unitățile de poliție.

Prin urmare, dacă s-ar

accepta susținerile reclamantului, acesta ar cumula atât sporurile ce se acordă

funcționarilor publici cât și sporurile ce se acordă judecătorilor și

procurorilor.

Deși recurentul-reclamant a

făcut referire la Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta nu poate justifica admiterea

cererii deoarece recursul în interesul legii soluționat de instanța supremă s-a

referit la judecători, procurori, magistrați-asistenți și personalul auxiliar

de specialitate.

Specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție nu sunt

menționați în Decizia nr. 21/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea

unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și

alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești,

republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum

și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc

și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară,

respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000

aprobată prin Legea nr. 334/2001".

Nici din dispozițiile art. 11 din O.U.G. nr. 27/2006 și nici în raport

cu modalitatea de salarizare a ofițerilor de poliție judiciară/specialiști,

stabilită prin raportare la salariul de judecător ori de procuror, nu rezultă

că aceste categorii de personal beneficiază de sporul de risc și

suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt neîntemeiate

și nu pot fi primite.

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o

hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C.

împotriva sentinței civile nr. 3267 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 iunie 2009.