ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2456/2009

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 2473 din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea,

formulată de reclamantul V.I.F., formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția

Națională Anticorupție, Ministerul Internelor și Reformei Administrative (în

prezent Ministerul Administrației și Internelor) și Inspectoratul General al

Poliției Române, având ca obiect

obligarea

pârâților la plata sporului de 50% din indemnizația de

încadrare lunară,

pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu luna aprilie 2005.

Prin aceeași sentință, Curtea de

Apel

București a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității

pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române și cererea

de chemare în garantei a Ministerului Economiei și Finanțelor (în prezent

Ministerul Finanțelor Publice) formulată de pârâții Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională

Anticorupție.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut în

esență, următoarele:

Î

n ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române,

curtea de apel a reținut că, întrucât din actele

dosarului și din susținerile părților, rezultă tară tăgadă faptul că

între reclamant și acest pârât au fost stabilite relații de serviciu,

reclamantul fiind detașat în condițiile O.U.G. nr. 43/2002, de la

Inspectoratul

General al Poliției Române la Direcția Națională Anticorupție, această excepție

este neîntemeiată.

Asupra fondului cauzei, instanța a reținut în esență,

faptul că reclamantul are calitatea de polițist, iar din data de 15 decembrie

2005 este detașat la Direcția Națională Anticorupție, în funcția de ofițer de

poliție judiciară, fiindu-i aplicabile astfel, dispozițiile normative cuprinse

în anexa 4 la O.G. nr. 38/2003, potrivit cărora drepturile salariale cuvenite

acestei categorii profesionale se compun din salariul de bază al funcției

îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte

drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară

activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective,

precum și din salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la

acesta, potrivit legislației care se aplică polițiștilor. A mai reținut

instanța că potrivit acelorași dispoziții legale, salariul de bază al funcției

îndeplinite reprezintă salariul pentru funcția

îndeplinită, această

ultimă propoziție a textului legal, deși aparent

tautologică,

constituie în fapt o derogare

de la prevederile art. 2 din O.G. nr.

38/2003 în sensul că salariul de

bază este cel cuvenit funcției îndeplinite în unitatea la care polițistul este

detașat, iar nu salariul de bază prevăzut de acest din urmă text normativ.

A constatat

instanța de fond că din dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002, în temeiul cărora

reclamantul a fost detașat de la Inspectoratul General al Poliției Române la

Direcția Națională

Anticoruptie rezultă că ofițerii și agenții

de poliție judiciară constituie o categorie profesională distinctă de cea a

procurorilor și a personalului auxiliar iar sporul de risc și suprasolicitare

neuropsihică a fost prevăzut expres de lege

numai

pentru aceste categorii de personal. Instanța a apreciat că

textul legal

cuprins în pct. 1 din Anexa 4 la O.G. nr. 38/2003, potrivit căruia în

drepturile bănești ale polițiștilor detașați se includ și indemnizații, premii,

sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde

își desfășoară activitatea, are în vedere sporurile și alte drepturi cuvenite

întregului personal civil, nu doar unei părți din acesta. In caz contrar, s-ar

ajunge la situația în care diverse categorii de personal ar beneficia numai de

sporurile prevăzute de legi speciale, iar ofițerii și agenții de poliție ar

cumula toate sporurile cuvenite tuturor categoriilor, situație ce contravine

spiritului legii.

Împotriva

acestei sentințe reclamantul a declarat recurs, în

motivarea căruia a susținut, în esență, faptul că în

mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins acțiunea, soluționând

cauza printr-o interpretare și aplicare eronată a legii. In acest sens, recurentul

a arătat că potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003

polițiștii, cât timp se află

detașați,

primesc atât salariile de bază cât și celelalte drepturi. A

susținut

recurentul că întrucât, nici O.U.G. nr. 43/2002 și nici

O.U.G. nr. 27/2006 nu prevăd cu titlu de excepție, că acest spor

nu

se acordă ofițerilor de poliție detașați la Direcția Națională Anticoruptie, nu

există temei pentru a nu aplica și ofițerilor de poliție judiciară

interpretarea legii dată prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Secțiilor

Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pârâții au

formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat

și menținerea hotărârii primei instanțe.

Examinând cauza

în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Î

n mod corect instanța de fond a respins ca

neîntemeiată acțiunea reclamantului, reținând în mod temeinic și legal că

acesta nu face parte din categoriile de personal care beneficiau de sporul de

risc și suprasolicitare neuropsihică, în temeiul prevederilor art. 47 din Legea

nr. 50/1996.

Astfel, în

conformitate cu dispozițiile art.37 alin. (1) și art. 1 lit. a) și c) din O.G.

nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, polițiștii

detașați în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcții în afara

Ministerului de Interne beneficiază de salariul de bază al funcției

îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte

drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară

activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective.

Conform aceleiași

reglementări, în situația în care drepturile astfel stabilite sunt mai mici

decât cele ce li s-ar cuveni ca polițiști încadrați în instituțiile din

structura poliției pe funcții similare celor pe care le îndeplinesc la

instituțiile unde sunt detașați, cei în cauză pot opta pentru drepturile

salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție.

Totodată, potrivit

art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2006,

privind

salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor

și altor

categorii de personal din sistemul justiției, așa cum a fost aprobată prin

Legea nr. 45/2007: „Salariul de bază se

stabilește

potrivit nr. crt. 31 de la lit. A) din anexă pentru agenții

de poliție

judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, nr. crt. 28 pentru

ofițerii de poliție judiciară, nr. crt. 27 pentru șefii de birou și nr. crt. 26

pentru șefii de serviciu. Ofițerii și agenții de poliție judiciară din Direcția

Națională Anticorupție

beneficiază de

drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G.

nr. 38/2003, privind

salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările

ulterioare".

Din coroborarea

dispozițiilor cuprinse în Anexa 4 din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea și

alte drepturi ale polițiștilor cu dispozițiile O.U.G. nr. 27/2006, rezultă că

ofițerii de poliție judiciară detașați la Direcția Națională Anticorupție sunt

asimilați din punct de vedere salarial personalului civil din unitatea unde își

desfășoară activitatea, însă numai salariul de

bază

se calculează în funcție de cel al unui judecător/procuror cu grad de

judecătorie.

O soluție contrară,

astfel cum a constatat și curtea de apel, ar presupune ca ofițerii de poliție

judiciară să cumuleze atât sporurile ce se acordă funcționarilor publici cât și

sporurile ce se acordă judecătorilor și procurorilor.

Decizia

nr. 21 din 10 martie 2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție, nu poate justifica

admiterea cererii lor deoarece recursul în interesul legii soluționat de

instanța supremă s-a referit la judecători, procurori, magistrați-asistenți și

personalul auxiliar de specialitate.

Ofițerii de poliție

judiciară și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie nu sunt

menționați în decizia nr. 21/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea

unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și

alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești,

republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum

și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc

și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară,

respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a O.G. nr.

83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001".

Nici din dispozițiile

art. 11 din O.U.G. nr. 27/2006 și nici în raport cu modalitatea de salarizare a

ofițerilor de poliție judiciară/specialiști, stabilită prin raportare la

salariul de judecător ori de procuror, nu rezultă că aceste categorii de

personal beneficiază de sporul de risc și suprasolicitare

neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr.

50/1996.

Față de

considerentele expuse în prezenta hotărâre, Înalta Curte apreciază că motivele

de recurs sunt neîntemeiate, că soluția instanței de fond este temeinică și

legală, astfel că, în

baza art. 312 și art.

304

1

C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de V.I.F. împotriva

sentinței civile nr. 2473 din 30 septembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.