ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2456/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2473 din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea, formulată de reclamantul V.I.F., formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Internelor și Reformei Administrative (în prezent Ministerul Administrației și Internelor) și Inspectoratul General al Poliției Române, având ca obiect obligarea pârâților la plata sporului de 50% din indemnizația de încadrare lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu luna aprilie 2005. Prin aceeași sentință, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române și cererea de chemare în garantei a Ministerului Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) formulată de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut în esență, următoarele: Î n ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, curtea de apel a reținut că, întrucât din actele dosarului și din susținerile părților, rezultă tară tăgadă faptul că între reclamant și acest pârât au fost stabilite relații de serviciu, reclamantul fiind detașat în condițiile O.U.G. nr. 43/2002, de la Inspectoratul General al Poliției Române la Direcția Națională Anticorupție, această excepție este neîntemeiată. Asupra fondului cauzei, instanța a reținut în esență, faptul că reclamantul are calitatea de polițist, iar din data de 15 decembrie 2005 este detașat la Direcția Națională Anticorupție, în funcția de ofițer de poliție judiciară, fiindu-i aplicabile astfel, dispozițiile normative cuprinse în anexa 4 la O.G.

nr. 38/2003, potrivit cărora drepturile salariale cuvenite acestei categorii profesionale se compun din salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective, precum și din salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la acesta, potrivit legislației care se aplică polițiștilor. A mai reținut instanța că potrivit acelorași dispoziții legale, salariul de bază al funcției îndeplinite reprezintă salariul pentru funcția îndeplinită, această ultimă propoziție a textului legal, deși aparent tautologică, constituie în fapt o derogare de la prevederile art. 2 din O.G.

nr. 38/2003 în sensul că salariul de bază este cel cuvenit funcției îndeplinite în unitatea la care polițistul este detașat, iar nu salariul de bază prevăzut de acest din urmă text normativ. A constatat instanța de fond că din dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002, în temeiul cărora reclamantul a fost detașat de la Inspectoratul General al Poliției Române la Direcția Națională Anticoruptie rezultă că ofițerii și agenții de poliție judiciară constituie o categorie profesională distinctă de cea a procurorilor și a personalului auxiliar iar sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost prevăzut expres de lege numai pentru aceste categorii de personal. Instanța a apreciat că textul legal cuprins în pct. 1 din Anexa 4 la O.G.

nr. 38/2003, potrivit căruia în drepturile bănești ale polițiștilor detașați se includ și indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, are în vedere sporurile și alte drepturi cuvenite întregului personal civil, nu doar unei părți din acesta. In caz contrar, s-ar ajunge la situația în care diverse categorii de personal ar beneficia numai de sporurile prevăzute de legi speciale, iar ofițerii și agenții de poliție ar cumula toate sporurile cuvenite tuturor categoriilor, situație ce contravine spiritului legii. Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs, în motivarea căruia a susținut, în esență, faptul că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins acțiunea, soluționând cauza printr-o interpretare și aplicare eronată a legii.

In acest sens, recurentul a arătat că potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003 polițiștii, cât timp se află detașați, primesc atât salariile de bază cât și celelalte drepturi. A susținut recurentul că întrucât, nici O.U.G. nr. 43/2002 și nici O.U.G. nr. 27/2006 nu prevăd cu titlu de excepție, că acest spor nu se acordă ofițerilor de poliție detașați la Direcția Națională Anticoruptie, nu există temei pentru a nu aplica și ofițerilor de poliție judiciară interpretarea legii dată prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pârâții au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe.

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Î n mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, reținând în mod temeinic și legal că acesta nu face parte din categoriile de personal care beneficiau de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în temeiul prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.37 alin. (1) și art. 1 lit. a) și c) din O.G.

nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, polițiștii detașați în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcții în afara Ministerului de Interne beneficiază de salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective. Conform aceleiași reglementări, în situația în care drepturile astfel stabilite sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca polițiști încadrați în instituțiile din structura poliției pe funcții similare celor pe care le îndeplinesc la instituțiile unde sunt detașați, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție.

Totodată, potrivit art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 45/2007: „Salariul de bază se stabilește potrivit nr. crt. 31 de la lit. A) din anexă pentru agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, nr. crt. 28 pentru ofițerii de poliție judiciară, nr. crt. 27 pentru șefii de birou și nr. crt. 26 pentru șefii de serviciu. Ofițerii și agenții de poliție judiciară din Direcția Națională Anticorupție beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare". Din coroborarea dispozițiilor cuprinse în Anexa 4 din O.G.

nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor cu dispozițiile O.U.G. nr. 27/2006, rezultă că ofițerii de poliție judiciară detașați la Direcția Națională Anticorupție sunt asimilați din punct de vedere salarial personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, însă numai salariul de bază se calculează în funcție de cel al unui judecător/procuror cu grad de judecătorie. O soluție contrară, astfel cum a constatat și curtea de apel, ar presupune ca ofițerii de poliție judiciară să cumuleze atât sporurile ce se acordă funcționarilor publici cât și sporurile ce se acordă judecătorilor și procurorilor. Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu poate justifica admiterea cererii lor deoarece recursul în interesul legii soluționat de instanța supremă s-a referit la judecători, procurori, magistrați-asistenți și personalul auxiliar de specialitate.

Ofițerii de poliție judiciară și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie nu sunt menționați în decizia nr. 21/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a O.G.

nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001". Nici din dispozițiile art. 11 din O.U.G. nr. 27/2006 și nici în raport cu modalitatea de salarizare a ofițerilor de poliție judiciară/specialiști, stabilită prin raportare la salariul de judecător ori de procuror, nu rezultă că aceste categorii de personal beneficiază de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996. Față de considerentele expuse în prezenta hotărâre, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs sunt neîntemeiate, că soluția instanței de fond este temeinică și legală, astfel că, în baza art. 312 și art. 304 1 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.I.F. împotriva sentinței civile nr. 2473 din 30 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.