ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2461/2009

Asupra recursului de față; Prin sentința civilă nr. 3327 din 2 decembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamanților și a intervenienților în interes propriu, formulată de A.C.Ș., B.C.D., ș.a. împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și de Justiție și Direcția Națională Anticorupție; a obligat pârâții la plata, în favoarea reclamanților și a intervenienților, a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat din indemnizația de încadrare brută lunară, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, începând cu 1 iulie 2005 corespunzător perioadelor efectiv lucrate de reclamanți și intervenienții în interes propriu în cadrul Ministerului Public - Direcția Națională Anticorupție.

Prin aceeași sentință, cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut, în esență faptul că reclamanții sunt sau au fost ofițeri de poliție judiciară la D.N.A., detașați din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, iar potrivit O.U.G. nr. 27/2006 art. 11 salariul de bază pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie se stabilește potrivit art. 28, lit. a) din anexă., și totodată, potrivit acelorași dispoziții, ofițerii și agenții de poliție judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor , aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare. Instanța de fond a apreciat că, în condițiile în care reclamanții și intervenienții în interes propriu au optat pentru drepturile salariale din unitatea în care își desfășoară activitatea, în condițiile prevăzute de prevederile anexei 4 la O.G. nr. 38/2003, aceștia sunt îndreptățiți să obțină drepturile salariale cuvenite judecătorilor și procurorilor, cu care sunt asimilați din punctul de vedere al salarizării, aceasta inclusiv în ceea ce privește sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, cu privire la care Î.C.C.J., Secțiile Unite, prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâți, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că printre atribuțiile acestui minister nu se numără și cea de a aloca și vira fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții legale de întocmire a proiectului de lege pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite. Împotriva acestei sentințe pârâții au declarat recurs. Prin recursul său, întemeiat art. 304 pct. 3, 4 și 9 și art. 3o4 1 C. proc.

civ., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat casarea sentinței curții de apel și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând în esență, faptul că instanța de fond, a pronunțat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică către reclamanți și intervenienții în interes propriu, foști ofițeri de poliție judiciară, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea reclamanților fiind inadmisibilă. Categoria profesională a ofițerilor de poliție judiciară a fost creată în temeiul art. 10 din O.U.G.

nr. 43/2002 potrivit căruia „în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Parchetului Național Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție", sub autoritatea procurorului general al Parchetului Național Anticorupție și efectuând actele de cercetare penală numai sub directa conducere, supraveghere și controlul nemijlocit al procurorilor din Parchetul Național Anticorupție. Recurentul consideră că s-a produs o asimilare din punctul de vedere al salarizării între ofițerii de poliție judiciară și magistrați, dar această asimilare vizează doar modalitatea de stabilire a salariului de bază a acestora nu și în ceea ce privește sporurile specifice activității magistraților.

Concluzia că aceste categorii profesionale nu sunt îndreptățite să beneficieze de sporul de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, stabilit prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică rezultă și din analiza Deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, specialiștii și ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție nefiind nominalizați în decizia instanței supreme. Un alt argument în sprijinul idei că ofițerii de poliție judiciară nu beneficiază de sporul de risc este acela că în momentul adoptării Legii nr. 50/1996, lege care la art. 47 prevedea sporul pe care îl solicită reclamanții, categoria profesională a ofițerilor de poliție judiciară nu a fost înființată, ci doar în anul 2002 în temeiul art. 10 din O.U.G.

nr. 43/2002. Recurentul mai arată că instanța de fond în mod greșit a respins cererea sa de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în condițiile în care, în temeiul art. 131 pct. (1) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, a legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.

Recurentul a arătat că, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, astfel încât erau întrunite condițiile legale pentru admiterea cererii de chemare în garanție și asigurarea pe această cale a opozabilității sentinței instanței de fond, față de acest minister, pentru elaborarea proiectului de rectificare a bugetului Parchetului General. Prin recursul său, Direcția Națională Anticorupție, consideră sentința recurată ca fiind netemeinică, în raport de prevederea din art. 1 din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, raportată la Anexa 4 din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, mai sus invocate. Astfel, potrivit pct. 1, lit. c) din Anexa 4 din O.G. nr. 38/2003 ofițerii pot opta pentru drepturile salariate cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție doar dacă drepturile salariate prevăzute la lit. a) și b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca polițiști, însă nu există această situație, întrucât salariul net (incluzând indemnizație, sporuri, etc.) al unui ofițer de poliție judiciară în D.N.A. este unul net superior celui pe care l-ar avea în cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrației (fost Ministerul Administrației și Internelor). Se mai arată că reglementarea sus menționată nu face vorbire despre o eventuală cumulare a veniturilor prevăzute la lit. a), b) și c), ci stabilește clar un drept de opțiune între veniturile salariale stabilite la lit. a) și b) și cele stabilite la lit. c). In acest moment, ofițerii de poliție judiciară detașați în D.N.A.

beneficiază, pe lângă salariul calculat la nivelul de judecător de judecătorie și de indemnizație de grad, indemnizație de gradație, spor pentru condiții vătămătoare, spor de vechime în muncă (încă dinainte de a se acorda magistraților, fiind funcționari publici cu statut special), ore suplimentare (în conformitate cu legislația aferentă funcționarilor publici), indemnizație lunară de hrană. Recurenta arată faptul că din Ordinul procurorului șef nr. 84 din 28 august 2006, precum și din Avizul nr. 106122 din 6 septembrie 2006 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, rezultă că ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt funcționari publici cu statul special cu indemnizația de bază raportată la salariul magistraților și că personalul civil căruia i se asimilează în drepturi, în baza pct. 1 lit. a) din Anexa 4 din O.U.G.

nr. 38/2003, sunt funcționarii publici din Direcția Națională Anticorupție, beneficiind de drepturile și sporurile salariale specifice acestei categorii salariale. Prin urmare, ofițerilor de poliție detașați în cadrul D.N.A. li se calculează doar salariul de bază în funcție de salariul magistraților, însă beneficiază de sporurile prevăzute pentru categoria profesională din care fac parte, respectiv funcționari publici. Sporul de suprasolicitare neuropsihică de 50% este unul specific, prevăzut doar pentru categoria profesională a magistraților și a grefierilor, astfel încât apreciem că ofițerii precum și specialiștii, care sunt funcționari publici, nu au vocație în a solicita un asemenea spor.

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Soluția instanței de fond, este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, ofițerii de poliție detașați în cadrul unei instituții civile au un regim de salarizare distinct, regăsit în Anexa 4 din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor coroborate, în cazul celor detașați la Direcția Națională Anticorupție, cu dispozițiile O.U.G. nr. 27/2006.

Ofițerii de poliție judiciară detașați la Direcția Națională Anticorupție sunt asimilați din punct de vedere salarial personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, însă numai salariul de bază se calculează în funcție de cel al unui judecător/procuror cu grad de judecătorie, conform Anexei 4 din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, coroborată cu art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 45/2007: „Salariul de bază se stabilește potrivit nr. crt. 31 de la lit. A) din anexă pentru agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, nr. crt.

28 pentru ofițerii de poliție judiciară, nr. crt. 27 pentru șefii de birou și nr. crt. 26 pentru șefii de serviciu. Ofițerii și agenții de poliție judiciară din Direcția Națională Anticorupție beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare". In conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (1) și art. 1 lit. a) și c) din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, polițiștii detașați în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcții în afara Ministerului de Interne beneficiază de salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective.

Conform aceleiași reglementări, în situația în care drepturile astfel stabilite sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca polițiști încadrați în instituțiile din structura poliției pe funcții similare celor pe care le îndeplinesc la instituțiile unde sunt detașați, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție. Prin urmare, dacă s-ar accepta soluția instanței de fond și susținerile reclamanților, aceștia ar cumula atât sporurile ce se acordă funcționarilor publici cât și sporurile ce se acordă judecătorilor și procurorilor. Deși reclamanții au tăcut referiri la Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta nu poate justifica admiterea cererii lor deoarece recursul în interesul legii soluționat de instanța supremă s-a referit la judecători, procurori, magistrați-asistenți și personalul auxiliar de specialitate.

Ofițerii de poliție judiciară și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție nu sunt menționați în Decizia nr. 21/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a O.G.

nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001". Nici din dispozițiile art. 11 din O.U.G. nr. 27/2006 și nici în raport cu modalitatea de salarizare a ofițerilor de poliție judiciară/specialiști, stabilită prin raportare la salariul de judecător ori de procuror, nu rezultă că aceste categorii de personal beneficiază de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996. Pentru aceste motive Înalta Curte constată că acțiunea formulată în contradictoriu cu Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este neîntemeiată. Având în vedere rezolvarea dată acțiunii principale, aceea de respingere ca neîntemeiată, Înalta Curte apreciază ca fiind de prisos analizarea criticilor care vizează soluția dată de instanța de fond asupra cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței civile nr. 3327 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.