ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2461/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2461/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă

nr. 3327 din 2 decembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea reclamanților și a intervenienților în interes propriu,

formulată de A.C.Ș., B.C.D., ș.a. împotriva pârâților Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și de Justiție și Direcția

Națională Anticorupție; a obligat pârâții la plata, în favoarea reclamanților

și a intervenienților, a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent

de 50% calculat din indemnizația de încadrare brută lunară, actualizat cu

indicele de inflație la data plății efective,

începând

cu 1 iulie 2005 corespunzător perioadelor efectiv lucrate

de reclamanți

și intervenienții în interes propriu în cadrul Ministerului Public - Direcția

Națională Anticorupție. Prin aceeași sentință, cererea de chemare în garanție a

Ministerului Economiei și Finanțelor a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut, în esență faptul că

reclamanții sunt sau au fost ofițeri de poliție judiciară la D.N.A., detașați

din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, iar potrivit

O.U.G. nr. 27/2006 art. 11 salariul de bază pentru

ofițerii de poliție

judiciară din cadrul Direcției Naționale

Anticoruptie se stabilește potrivit art. 28, lit. a) din anexă., și totodată,

potrivit acelorași dispoziții, ofițerii și agenții de poliție judiciară din

D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor ,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările

și

completările ulterioare.

Instanța de fond a

apreciat că, în condițiile în care reclamanții și intervenienții în interes

propriu au optat pentru

drepturile salariale

din unitatea în care își desfășoară activitatea,

în condițiile prevăzute

de prevederile anexei 4 la O.G. nr. 38/2003, aceștia sunt îndreptățiți să

obțină drepturile salariale

cuvenite

judecătorilor și procurorilor, cu care sunt asimilați din

punctul de

vedere al salarizării, aceasta inclusiv în ceea ce privește sporul de 50%

pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, cu privire la care Î.C.C.J.,

Secțiile Unite, prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a stabilit că judecătorii,

procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de

specialitate, au dreptul.

În ceea ce

privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor

formulată de pârâți, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată,

având în vedere că printre atribuțiile acestui minister nu se numără și cea de

a aloca și vira fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții legale de

întocmire a proiectului de lege pe baza propunerilor ordonatorilor principali

de credite.

Împotriva acestei sentințe pârâții au declarat

recurs.

Prin recursul

său, întemeiat art. 304 pct. 3, 4 și 9 și art. 3o4

1

C. proc. civ.,

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

solicitat casarea sentinței curții de apel

și respingerea acțiunii ca

inadmisibilă, arătând în esență, faptul că

instanța de fond, a pronunțat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii și a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata sporului de risc și

suprasolicitare neuropsihică către reclamanți și intervenienții în interes

propriu, foști ofițeri de poliție judiciară, depășind astfel atribuțiile

puterii judecătorești, acțiunea reclamanților fiind inadmisibilă.

Categoria

profesională a ofițerilor de poliție judiciară a fost creată în temeiul art. 10

din O.U.G. nr. 43/2002 potrivit căruia „în scopul efectuării cu celeritate și

în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor

de corupție, în cadrul Parchetului Național Anticorupție funcționează ofițeri

de poliție, constituind poliția judiciară a Parchetului Național

Anticorupție", sub autoritatea procurorului general al Parchetului

Național Anticorupție și efectuând actele de cercetare penală numai sub directa

conducere, supraveghere și controlul nemijlocit al procurorilor din Parchetul

Național Anticorupție.

Recurentul consideră că s-a produs o asimilare din punctul

de vedere al salarizării între ofițerii de

poliție judiciară și magistrați, dar această asimilare vizează doar modalitatea

de

stabilire a salariului de bază a

acestora nu și în ceea ce privește

sporurile specifice activității

magistraților.

Concluzia că aceste

categorii profesionale nu sunt îndreptățite să beneficieze de sporul de 50%

calculat la

indemnizația de încadrare brută

lunară, stabilit prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru risc

și suprasolicitare

neuropsihică rezultă și din analiza Deciziei nr. 21

din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile

Unite, specialiștii și ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției

Naționale Anticorupție nefiind nominalizați în decizia

instanței supreme.

Un alt

argument în sprijinul idei că ofițerii de poliție judiciară nu beneficiază de

sporul de risc este acela că în momentul adoptării Legii nr. 50/1996, lege care

la art. 47 prevedea sporul pe care îl solicită reclamanții, categoria

profesională a ofițerilor de poliție judiciară nu a fost înființată, ci doar în

anul 2002 în temeiul art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002.

Recurentul mai arată

că instanța de fond în mod greșit a respins cererea sa de chemare în garanție a

Ministerului

Economiei și Finanțelor în

condițiile în care, în temeiul art. 131

pct. (1) din Legea nr. 304/2004,

privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este

finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002

Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în

responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul

bugetar, prin

pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, a legilor

de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de

execuție. Recurentul a arătat că, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de

a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor

bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de

rectificare a acestor bugete, astfel încât erau întrunite condițiile legale

pentru admiterea cererii de chemare

în

garanție și asigurarea pe această cale a opozabilității sentinței

instanței

de fond, față de acest minister, pentru elaborarea proiectului de rectificare a

bugetului Parchetului General.

Prin recursul

său, Direcția Națională Anticorupție, consideră sentința recurată ca fiind

netemeinică, în raport de prevederea din art. 1 din O.U.G. nr. 27/2006 privind

salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii

de personal din sistemul justiției,

raportată la Anexa 4 din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte

drepturi ale polițiștilor, mai sus invocate.

Astfel, potrivit pct.

1, lit. c) din Anexa 4 din O.G. nr. 38/2003 ofițerii pot opta pentru drepturile

salariate cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție doar dacă drepturile

salariate prevăzute la lit. a) și b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni

ca polițiști, însă nu există această situație, întrucât salariul net (incluzând

indemnizație, sporuri, etc.) al unui ofițer de poliție judiciară în D.N.A. este

unul net superior celui pe care l-ar avea în cadrul Ministerul Internelor și

Reformei Administrației (fost Ministerul Administrației și Internelor).

Se mai arată

că reglementarea sus menționată nu face vorbire despre o eventuală cumulare a

veniturilor prevăzute la lit. a), b) și c), ci stabilește clar un drept de

opțiune între veniturile salariale stabilite la lit. a) și b) și cele stabilite

la

lit. c). In acest moment, ofițerii de

poliție judiciară detașați în

D.N.A. beneficiază, pe lângă salariul calculat

la nivelul de judecător de judecătorie și de indemnizație de grad,

indemnizație de gradație, spor pentru condiții

vătămătoare, spor

de vechime în muncă (încă dinainte de a se acorda

magistraților, fiind funcționari publici cu statut special), ore suplimentare

(în conformitate cu legislația aferentă

funcționarilor

publici), indemnizație lunară de hrană.

Recurenta

arată faptul că din Ordinul procurorului șef

nr.

84 din 28 august 2006, precum și din Avizul nr. 106122 din 6

septembrie 2006 al Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici,

rezultă că ofițerii de poliție judiciară din

cadrul Direcției

Naționale Anticorupție

sunt funcționari publici cu statul special

cu indemnizația de bază

raportată la salariul magistraților și că personalul civil căruia i se asimilează

în drepturi, în baza pct. 1 lit. a) din Anexa 4 din O.U.G. nr. 38/2003, sunt

funcționarii publici din Direcția Națională Anticorupție, beneficiind de

drepturile și sporurile salariale specifice acestei categorii salariale.

Prin urmare,

ofițerilor de poliție detașați în cadrul D.N.A. li se calculează doar salariul

de bază în funcție de salariul magistraților, însă beneficiază de sporurile

prevăzute pentru categoria profesională din care fac parte, respectiv

funcționari publici.

Sporul de suprasolicitare

neuropsihică de 50% este unul specific, prevăzut doar pentru categoria

profesională a magistraților și a grefierilor, astfel încât apreciem că

ofițerii precum și specialiștii, care sunt funcționari publici, nu au vocație

în a solicita un asemenea spor.

Examinând

cauza în raport cu actele și lucrările

dosarului

precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că

recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce se vor

arăta în

continuare.

Soluția instanței de

fond, este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident în cauză motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel,

ofițerii de poliție detașați în cadrul unei instituții civile au un regim de

salarizare distinct, regăsit în Anexa 4 din O.G. nr. 38/2003, privind

salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor coroborate, în cazul celor

detașați la Direcția Națională Anticorupție, cu dispozițiile O.U.G. nr.

27/2006.

Ofițerii de poliție

judiciară detașați la Direcția Națională Anticorupție sunt asimilați din punct

de vedere salarial personalului civil din unitatea unde își desfășoară

activitatea, însă numai salariul de bază se calculează în funcție de cel al

unui judecător/procuror cu grad de judecătorie, conform Anexei 4 din O.G. nr.

38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, coroborată cu

art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi

ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul

justiției, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 45/2007: „Salariul de bază se

stabilește potrivit nr. crt. 31 de la lit. A) din anexă pentru agenții de

poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, nr. crt. 28

pentru ofițerii de poliție judiciară, nr.

crt.

27 pentru șefii de birou și nr. crt. 26 pentru șefii de serviciu.

Ofițerii

și agenții de poliție judiciară din Direcția Națională Anticorupție beneficiază

de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea

și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările

ulterioare".

In conformitate cu

dispozițiile art. 37 alin. (1) și art. 1 lit. a) și c) din O.G. nr. 38/2003,

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, polițiștii detașați în

baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcții în afara Ministerului

de Interne beneficiază de salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de

vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă

personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit

legislației care se aplică în unitățile respective.

Conform

aceleiași reglementări, în situația în care drepturile astfel stabilite sunt

mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca polițiști încadrați în instituțiile

din structura poliției pe funcții similare celor pe care le îndeplinesc la

instituțiile unde sunt detașați, cei în cauză pot opta pentru drepturile

salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție.

Prin urmare, dacă s-ar accepta soluția instanței de fond și

susținerile reclamanților, aceștia ar cumula

atât sporurile ce se acordă funcționarilor publici cât și sporurile ce se

acordă judecătorilor și procurorilor.

Deși

reclamanții au tăcut referiri la Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Secțiilor

Unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție,

aceasta nu poate justifica admiterea cererii lor deoarece

recursul în

interesul legii soluționat de instanța supremă s-a

referit la judecători, procurori, magistrați-asistenți și personalul

auxiliar

de specialitate.

Ofițerii de poliție

judiciară și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție nu sunt

menționați în Decizia nr. 21/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea unitară

a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte

drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată,

constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și

personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și

suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv

salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000

aprobată prin Legea nr. 334/2001".

Nici din dispozițiile

art. 11 din O.U.G. nr. 27/2006 și nici în raport cu modalitatea de salarizare a

ofițerilor de poliție judiciară/specialiști, stabilită prin raportare la

salariul de judecător ori de procuror, nu rezultă că aceste categorii de

personal beneficiază de sporul de risc și suprasolicitare

neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr.

50/1996.

Pentru aceste

motive Înalta Curte constată că acțiunea formulată în contradictoriu cu

Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție este neîntemeiată.

Având în

vedere rezolvarea dată acțiunii principale, aceea de respingere ca

neîntemeiată, Înalta Curte apreciază ca fiind de prisos analizarea criticilor

care vizează soluția dată de instanța de fond asupra cererii de chemare în

garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței

civile nr.

3327 din 2 decembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.