ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 571/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 571/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1417 din 9 iulie 2009,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât menținerea suspendării

validării rezultatelor concursului sau examenului pentru numirea în funcțiile

de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de procuror

general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, desfășurat în perioada

28 octombrie - 25 noiembrie 2007, până la pronunțarea unei hotărâri definitive

în cauză.

Prin hotărârea

menționată Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele:

La data de 29 iunie

2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, prin adresa nr.

1294/C/2009, invalidarea, în parte, a concursului/examenului pentru numirea în

funcțiile de conducere de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești,

și, pe cale de consecință, includerea acestor posturi pe lista funcțiilor

vacante ce vor fi scoase la concurs în următoarea sesiune.

În susținerea acestei

solicitări doamna procuror general a precizat faptul că, în opinia sa, există

dovada săvârșirii unei fraude chiar în lipsa unei hotărâri de condamnare a

procurorilor la G.S. și G.D., candidați pentru funcțiile mai sus amintite, în

prezent trimiși în judecată.

Potrivit

comunicatului oficial al Direcției Național Anticorupție, în data de 5

decembrie 2007 a fost declanșată o anchetă penală în vederea clarificării

suspiciunilor de fraudare a concursului/examenului de ocupare a celor două

funcții de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București și

respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Prin Hotărârile nr.

294, 299, 319, 327- 335 din data de 27 martie 2008 și nr. 491 din 29 mai 2008,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat parțial rezultatele

concursului/examenului pentru numirea în funcții de conducere a procurorilor la

parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale și curți de apel și a dispus

amânarea validării rezultatelor pentru funcțiile amintite până la finalizarea

procedurii de concurs.

Prin Hotărârile

Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 317/11

decembrie 2007 și 104 - 105/8 mai 2008 au fost suspendați din funcția de

procuror domnii G.D. și G.S. precum și doamna procuror G.G.G.

S-a mai reținut de

către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că potrivit dispozițiilor

art. 45 din Regulament „Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida în

tot sau în parte, concursul sau examenul, în cazurile în care constată că nu au

fost respectate condițiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la

organizarea concursului sau examenului ori că există dovada săvârșirii unei

fraude.

Plenul a constatat că

au fost respectate condițiile prevăzute de lege și de regulament cu privire la

organizarea concursului.

Referitor la cea de a

doua ipoteză de invalidare - constatarea existenței dovezii săvârșirii unei

fraude, Plenul a apreciat că aceasta se poate constata doar în cazul

pronunțării de către instanță a unei hotărâri definitive și irevocabile de

condamnare a inculpaților.

Împotriva Hotărârii

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1417 din 9 iulie 2009 a

formulat recurs în termen legal Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a solicitat admiterea căii de

atac, cu consecința anulării hotărârii recurate și a obligării intimatului să

emită o nouă hotărâre prin care să invalideze rezultatele concursului organizat

în perioada 28 octombrie - 25 noiembrie 2007 pentru ocuparea funcțiilor de

conducere de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești

și prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

A învederat

recurentul, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată a fost dată cu

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 45 alin. (2) teza a II-a din

Regulamentul de organizare și desfășurare a concursurilor sau examenelor pentru

numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin

Hotărârea nr. 320/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,

privind dovada săvârșirii unei fraude, condiție de invalidare a rezultatelor

concursurilor, și că soluția adoptată prin hotărârea apelată contravine

imperativelor menținerii unui grad înalt de ocupare a posturilor vacante de

conducere pe calea ordinară a concursului, avute în vedere de O.U.G. nr.

59/2009 de modificare a Legii nr. 303/2004, republicată, cu efectul

transformării soluției de excepție a delegării într-o regulă pentru cele două

funcții de conducere de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și

Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Hotărârea recurată a

fost considerată nelegală și netemeinică, prin prisma următoarelor

considerente:

Între fraudă și

infracțiune nu există identitate, astfel că în cauză nu sunt incidente

prevederile art. 52 C. proc. pen. referitoare la necesitatea constatării

vinovăției inculpaților candidați printr-o soluție penală definitivă de condamnare,

întrucât condiția de invalidare a rezultatelor concursului în discuție,

prevăzută de art. 45 alin. (2) din Hotărârea nr. 30/2006 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, o constituie dovada săvârșirii unei fraude și nu a

unei infracțiuni. în aceeași ordine de idei, s-a arătat de către recurent că

câtă vreme frauda săvârșită poate să fie și de altă natură decât penală (de

exemplu disciplinară) sau există vreo cauză de împiedicare a exercitării

acțiunii penale, este suficient să se constate o iregularitate în conduita

candidatului pentru a se justifica invalidarea rezultatelor acestuia. În acest

context, s-a apreciat că dovada săvârșirii fraudei rezultă din actele de

urmărire penală efectuate în Dosarul nr. 197/P/2007 al Direcției Naționale Anticorupție,

în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată a inculpaților. În concluzie, s-a evocat că hotărârea de suspendare a

validării rezultatului concursului pentru funcțiile de procuror general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și prim procuror al Parchetului

de pe lângă Tribunalul București nu se justifică potrivit principiului de drept

conform căruia penalul ține în loc civilul, cu consecința suspendării

soluționării cauzei civile până la rezolvarea definitivă a celei penale, și s-a

solicitat a se constata, în conformitate cu prevederile art. 45 alin. (2) teza

a II-a din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursurilor sau

examenelor pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și

procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 320/2006 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, că există dovada săvârșirii unei fraude privind

rezultatele concursului pentru numirea în funcțiile mai sus menționate, și că

sunt întrunite condițiile pentru obligarea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii la invalidarea rezultatelor concursului față de cele două posturi

în discuție.

Mai mult, s-a

precizat că soluția de invalidare a rezultatelor concursului pentru funcțiile

de conducere mai sus menționate se impune și față de rațiunea și dispozițiile

art. 49 alin. (1) și (2) și art. 57 alin. (7) și (8) ale Legii nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind modalitățile

de ocupare a acestor posturi. Or, față de dispozițiile legale invocate, precum

și cele ale hotărârii de suspendare a validării rezultatelor concursului până

la soluționarea definitivă a cauzei penale, singura soluție de ocupare a

posturilor vacante de conducere în discuție este delegarea, dar prin prelungirea

succesivă a acesteia, în lanțul cauzal, excepția se transformă în regulă, or

voința legiuitorului a fost alta. în acest ultim sens, s-a subliniat că

rațiunea modificării dispozițiilor art. 57 alin. (7) și (8) ale Legii nr.

303/2004, republicată, prin O.U.G. nr. 59/2009, a fost „imperativul menținerii,

pe cât posibil, a unui grad înalt de ocupare a posturilor vacante de conducere,

pe calea extraordinară a delegării, până la ocuparea lor pe calea ordinară a

concursului pentru promovarea în funcții de execuție și, respectiv, de

conducere. Astfel, invalidarea în parte a rezultatelor concursului, având în

vedere frauda săvârșită pentru ocuparea unor funcții de conducere, creează

posibilitatea scoaterii la concurs a posturilor vacante și, respectiv, ocuparea

lor prin numirea candidaților admiși pe o perioadă de 3 ani, interval de timp

ce oferă o stabilitate mai mare decât cele 6 luni prevăzute pentru delegare.

Totodată, s-a mai relevat că numirea în funcțiile în discuție asigură

continuitatea în actul de conducere și modul corespunzător de exercitare a

atribuțiilor manageriale la nivelul celor două unități care - fiind ierarhic

superioare - răspund de măsurile privind corelarea programelor de activitate

ale parchetelor din circumscripție, iau măsuri pentru stabilirea unei

metodologii unitare de lucru în activitatea proprie și a celorlalte parchete

subordonate, atribuții prevăzute de Regulamentul de ordine interioară al

parchetelor, aprobat prin Ordinul nr. 529/C/2007 al ministrului justiției.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat

respingerea recursului ca nefundat, cu motivarea, în esență, că hotărârea

atacată este legală și temeinică, în condițiile în care dovada fraudei, în

speță, fiind vorba de săvârșirea unor fapte penale, se poate constata doar în

cazul pronunțării de către instanță a unei hotărâri definitive de condamnare a

inculpaților.

Recursul este

nefondat.

Potrivit prevederilor

art. 45 alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului

sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și

procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Superior al

Magistraturii validează rezultatul concursului sau examenului pentru numirea în

funcții de conducere a judecătorilor, iar conform dispozițiilor art. 45 alin.

(2) din același regulament, Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida,

în tot sau în parte, concursul sau examenul, în cazurile în care constată că nu

au fost respectate condițiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la

organizarea concursului sau examenului ori că există dovada săvârșirii unei

fraude.

Prin Hotărârea nr.

294 din 27 martie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a

hotărât amânarea validării rezultatelor concursului/examenului pentru numirea

în funcțiile de conducere a procurorilor, desfășurat în perioada 28 octombrie -

25 noiembrie 2007, pentru funcția de prim procuror al Parchetului de pe lângă

Tribunalul București, până la finalizarea procedurilor de concurs. De asemenea,

prin Hotărârea nr. 335 din 27 martie 2008 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii s-a hotărât amânarea validării rezultatelor

concursului/examenului pentru numirea în funcțiile de conducere a procurorilor,

desfășurat în perioada 28 octombrie - 25 noiembrie 2007, pentru funcția de

procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, până la

finalizarea procedurilor de concurs. S-a avut în vedere, în ambele situații, că

cercetările penale care s-au efectuat în Dosarul nr. 197/P/2007 al Direcției

Naționale Anticorupție față de unii dintre candidații pentru cele două posturi

de conducere nu au fost finalizate prin pronunțarea unei soluții definitive în

cauză.

Se reține, în cauză,

că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1417 din 9

iulie 2009 s-a hotărât menținerea suspendării validării rezultatelor

concursului sau examenului pentru numirea în funcțiile de prim procuror la

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de procuror general la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Pitești, desfășurat în perioada 28 octombrie - 25

noiembrie 2007, până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză, cu

motivarea, în esență, că nu este întrunită ce-a de-a doua ipoteză de invalidare

a concursului sau examenului organizat pentru numirea în funcțiile de conducere

a judecătorilor și procurorilor, anume săvârșirea unei fraude, această condiție

putându-se constata doar în cazul pronunțării de către instanța de judecată a

unei hotărâri definitive și irevocabile de condamnare a inculpaților.

Hotărârea nr. 1417

din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este legală

și întemeiată, fiind emisă urmare a exercitării în limitele competenței

prevăzute de lege a dreptului de apreciere, care trebuie recunoscut intimatului

în calitatea sa de autoritate administrativă independentă, având rolul de

garantare a independenței justiției și de asigurare a bunei organizări și

funcționări a acesteia. Într-adevăr, intimatul a apreciat în mod corect că, în

raport de circumstanțele de fapt ale cauzei, nu este îndeplinită condiția

existenței dovezii unei fraude, care ar fi fost de natură să ducă la

invalidarea concursului pentru numirea în funcțiile de prim procuror la

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, respectiv, de procuror general

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, întrucât frauda constă chiar

în săvârșirea unor fapte de natură penală. În aceste condiții, cum potrivit

prevederilor constituționale și legale în vigoare (art. 23 alin. (1) din

Constituție și art. 5 C. proc. pen., cu modificările și completările

ulterioare) orice persoană se consideră nevinovată până la stabilirea

vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, dovada existenței fraudei

poate fi constatată, în mod evident, numai după pronunțarea în cadrul

procesului penal a unei atare hotărâri definitive.

Pe de altă parte,

soluția adoptată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 1417 din 9 iulie 2009 nu contravine prevederilor din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, referitoare la modalitățile de ocupare, prin concurs

sau examen, a funcțiilor de conducere de la instanțe sau parchete, existând reglementată

expres prin dispozițiile art. 57 alin. (7) și (8) din actul normativ în

discuție, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 59 din 27 mai 2009

pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor și pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind

Consiliul Superior al Magistraturii - tocmai în considerarea unor situații în

care, din varii motive, ocuparea posturilor de conducere de la instanțe și

parchete nu poate fi realizată prin concurs - posibilitatea îndeplinirii prin

delegare a atribuțiilor specifice funcțiilor de conducere din cadrul

parchetelor, pe o perioadă de cel mult 6 luni, ce poate fi prelungită cu cel

mult încă 6 luni.

În raport de cele mai

sus arătate, se apreciază că hotărârea recurată este legală și temeinică și că

motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate, astfel că se va

dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea

ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Hotărârii nr. 1417 din 9 iulie

2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție împotriva Hotărârii nr. 1417 din 9 iulie 2009 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2010.