ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 571/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 1417 din 9 iulie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât menținerea suspendării validării rezultatelor concursului sau examenului pentru numirea în funcțiile de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, desfășurat în perioada 28 octombrie - 25 noiembrie 2007, până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză.

Prin hotărârea menționată Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele: La data de 29 iunie 2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, prin adresa nr. 1294/C/2009, invalidarea, în parte, a concursului/examenului pentru numirea în funcțiile de conducere de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, și, pe cale de consecință, includerea acestor posturi pe lista funcțiilor vacante ce vor fi scoase la concurs în următoarea sesiune. În susținerea acestei solicitări doamna procuror general a precizat faptul că, în opinia sa, există dovada săvârșirii unei fraude chiar în lipsa unei hotărâri de condamnare a procurorilor la G.S.

și G.D., candidați pentru funcțiile mai sus amintite, în prezent trimiși în judecată. Potrivit comunicatului oficial al Direcției Național Anticorupție, în data de 5 decembrie 2007 a fost declanșată o anchetă penală în vederea clarificării suspiciunilor de fraudare a concursului/examenului de ocupare a celor două funcții de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București și respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Prin Hotărârile nr. 294, 299, 319, 327- 335 din data de 27 martie 2008 și nr. 491 din 29 mai 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat parțial rezultatele concursului/examenului pentru numirea în funcții de conducere a procurorilor la parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale și curți de apel și a dispus amânarea validării rezultatelor pentru funcțiile amintite până la finalizarea procedurii de concurs.

Prin Hotărârile Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 317/11 decembrie 2007 și 104 - 105/8 mai 2008 au fost suspendați din funcția de procuror domnii G.D. și G.S. precum și doamna procuror G.G.G. S-a mai reținut de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că potrivit dispozițiilor art. 45 din Regulament „Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida în tot sau în parte, concursul sau examenul, în cazurile în care constată că nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau examenului ori că există dovada săvârșirii unei fraude. Plenul a constatat că au fost respectate condițiile prevăzute de lege și de regulament cu privire la organizarea concursului.

Referitor la cea de a doua ipoteză de invalidare - constatarea existenței dovezii săvârșirii unei fraude, Plenul a apreciat că aceasta se poate constata doar în cazul pronunțării de către instanță a unei hotărâri definitive și irevocabile de condamnare a inculpaților. Împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1417 din 9 iulie 2009 a formulat recurs în termen legal Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, cu consecința anulării hotărârii recurate și a obligării intimatului să emită o nouă hotărâre prin care să invalideze rezultatele concursului organizat în perioada 28 octombrie - 25 noiembrie 2007 pentru ocuparea funcțiilor de conducere de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

A învederat recurentul, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 45 alin. (2) teza a II-a din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursurilor sau examenelor pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 320/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, privind dovada săvârșirii unei fraude, condiție de invalidare a rezultatelor concursurilor, și că soluția adoptată prin hotărârea apelată contravine imperativelor menținerii unui grad înalt de ocupare a posturilor vacante de conducere pe calea ordinară a concursului, avute în vedere de O.U.G. nr. 59/2009 de modificare a Legii nr. 303/2004, republicată, cu efectul transformării soluției de excepție a delegării într-o regulă pentru cele două funcții de conducere de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Hotărârea recurată a fost considerată nelegală și netemeinică, prin prisma următoarelor considerente: Între fraudă și infracțiune nu există identitate, astfel că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 52 C. proc. pen. referitoare la necesitatea constatării vinovăției inculpaților candidați printr-o soluție penală definitivă de condamnare, întrucât condiția de invalidare a rezultatelor concursului în discuție, prevăzută de art. 45 alin. (2) din Hotărârea nr. 30/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, o constituie dovada săvârșirii unei fraude și nu a unei infracțiuni. în aceeași ordine de idei, s-a arătat de către recurent că câtă vreme frauda săvârșită poate să fie și de altă natură decât penală (de exemplu disciplinară) sau există vreo cauză de împiedicare a exercitării acțiunii penale, este suficient să se constate o iregularitate în conduita candidatului pentru a se justifica invalidarea rezultatelor acestuia.

În acest context, s-a apreciat că dovada săvârșirii fraudei rezultă din actele de urmărire penală efectuate în Dosarul nr. 197/P/2007 al Direcției Naționale Anticorupție, în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților.

În concluzie, s-a evocat că hotărârea de suspendare a validării rezultatului concursului pentru funcțiile de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul București nu se justifică potrivit principiului de drept conform căruia penalul ține în loc civilul, cu consecința suspendării soluționării cauzei civile până la rezolvarea definitivă a celei penale, și s-a solicitat a se constata, în conformitate cu prevederile art. 45 alin. (2) teza a II-a din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursurilor sau examenelor pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 320/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, că există dovada săvârșirii unei fraude privind rezultatele concursului pentru numirea în funcțiile mai sus menționate, și că sunt întrunite condițiile pentru obligarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii la invalidarea rezultatelor concursului față de cele două posturi în discuție.

Mai mult, s-a precizat că soluția de invalidare a rezultatelor concursului pentru funcțiile de conducere mai sus menționate se impune și față de rațiunea și dispozițiile art. 49 alin. (1) și (2) și art. 57 alin. (7) și (8) ale Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind modalitățile de ocupare a acestor posturi. Or, față de dispozițiile legale invocate, precum și cele ale hotărârii de suspendare a validării rezultatelor concursului până la soluționarea definitivă a cauzei penale, singura soluție de ocupare a posturilor vacante de conducere în discuție este delegarea, dar prin prelungirea succesivă a acesteia, în lanțul cauzal, excepția se transformă în regulă, or voința legiuitorului a fost alta.

în acest ultim sens, s-a subliniat că rațiunea modificării dispozițiilor art. 57 alin. (7) și (8) ale Legii nr. 303/2004, republicată, prin O.U.G. nr. 59/2009, a fost „imperativul menținerii, pe cât posibil, a unui grad înalt de ocupare a posturilor vacante de conducere, pe calea extraordinară a delegării, până la ocuparea lor pe calea ordinară a concursului pentru promovarea în funcții de execuție și, respectiv, de conducere. Astfel, invalidarea în parte a rezultatelor concursului, având în vedere frauda săvârșită pentru ocuparea unor funcții de conducere, creează posibilitatea scoaterii la concurs a posturilor vacante și, respectiv, ocuparea lor prin numirea candidaților admiși pe o perioadă de 3 ani, interval de timp ce oferă o stabilitate mai mare decât cele 6 luni prevăzute pentru delegare.

Totodată, s-a mai relevat că numirea în funcțiile în discuție asigură continuitatea în actul de conducere și modul corespunzător de exercitare a atribuțiilor manageriale la nivelul celor două unități care - fiind ierarhic superioare - răspund de măsurile privind corelarea programelor de activitate ale parchetelor din circumscripție, iau măsuri pentru stabilirea unei metodologii unitare de lucru în activitatea proprie și a celorlalte parchete subordonate, atribuții prevăzute de Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul nr. 529/C/2007 al ministrului justiției.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu motivarea, în esență, că hotărârea atacată este legală și temeinică, în condițiile în care dovada fraudei, în speță, fiind vorba de săvârșirea unor fapte penale, se poate constata doar în cazul pronunțării de către instanță a unei hotărâri definitive de condamnare a inculpaților. Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 45 alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Superior al Magistraturii validează rezultatul concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor, iar conform dispozițiilor art. 45 alin. (2) din același regulament, Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, concursul sau examenul, în cazurile în care constată că nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau examenului ori că există dovada săvârșirii unei fraude.

Prin Hotărârea nr. 294 din 27 martie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a hotărât amânarea validării rezultatelor concursului/examenului pentru numirea în funcțiile de conducere a procurorilor, desfășurat în perioada 28 octombrie - 25 noiembrie 2007, pentru funcția de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, până la finalizarea procedurilor de concurs. De asemenea, prin Hotărârea nr. 335 din 27 martie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a hotărât amânarea validării rezultatelor concursului/examenului pentru numirea în funcțiile de conducere a procurorilor, desfășurat în perioada 28 octombrie - 25 noiembrie 2007, pentru funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, până la finalizarea procedurilor de concurs.

S-a avut în vedere, în ambele situații, că cercetările penale care s-au efectuat în Dosarul nr. 197/P/2007 al Direcției Naționale Anticorupție față de unii dintre candidații pentru cele două posturi de conducere nu au fost finalizate prin pronunțarea unei soluții definitive în cauză.

Se reține, în cauză, că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1417 din 9 iulie 2009 s-a hotărât menținerea suspendării validării rezultatelor concursului sau examenului pentru numirea în funcțiile de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, desfășurat în perioada 28 octombrie - 25 noiembrie 2007, până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză, cu motivarea, în esență, că nu este întrunită ce-a de-a doua ipoteză de invalidare a concursului sau examenului organizat pentru numirea în funcțiile de conducere a judecătorilor și procurorilor, anume săvârșirea unei fraude, această condiție putându-se constata doar în cazul pronunțării de către instanța de judecată a unei hotărâri definitive și irevocabile de condamnare a inculpaților.

Hotărârea nr. 1417 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este legală și întemeiată, fiind emisă urmare a exercitării în limitele competenței prevăzute de lege a dreptului de apreciere, care trebuie recunoscut intimatului în calitatea sa de autoritate administrativă independentă, având rolul de garantare a independenței justiției și de asigurare a bunei organizări și funcționări a acesteia. Într-adevăr, intimatul a apreciat în mod corect că, în raport de circumstanțele de fapt ale cauzei, nu este îndeplinită condiția existenței dovezii unei fraude, care ar fi fost de natură să ducă la invalidarea concursului pentru numirea în funcțiile de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, respectiv, de procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, întrucât frauda constă chiar în săvârșirea unor fapte de natură penală.

În aceste condiții, cum potrivit prevederilor constituționale și legale în vigoare (art. 23 alin. (1) din Constituție și art. 5 C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare) orice persoană se consideră nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, dovada existenței fraudei poate fi constatată, în mod evident, numai după pronunțarea în cadrul procesului penal a unei atare hotărâri definitive.

Pe de altă parte, soluția adoptată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1417 din 9 iulie 2009 nu contravine prevederilor din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la modalitățile de ocupare, prin concurs sau examen, a funcțiilor de conducere de la instanțe sau parchete, existând reglementată expres prin dispozițiile art. 57 alin. (7) și (8) din actul normativ în discuție, astfel cum au fost modificate prin O.U.G.

nr. 59 din 27 mai 2009 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii - tocmai în considerarea unor situații în care, din varii motive, ocuparea posturilor de conducere de la instanțe și parchete nu poate fi realizată prin concurs - posibilitatea îndeplinirii prin delegare a atribuțiilor specifice funcțiilor de conducere din cadrul parchetelor, pe o perioadă de cel mult 6 luni, ce poate fi prelungită cu cel mult încă 6 luni. În raport de cele mai sus arătate, se apreciază că hotărârea recurată este legală și temeinică și că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate, astfel că se va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Hotărârii nr. 1417 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Hotărârii nr. 1417 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.