ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6840/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 576 din 18 februarie 2010 a Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondată acțiunea intentată de reclamanta Parohia Greco-Catolică Cehu Silvaniei, împotriva pârâtei Parohia Ortodoxă Cehu Silvaniei, având ca obiect rectificare de carte funciară și restabilirea situației anterioare de carte funciară.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 1456 din 6 mai 2008 a Judecătoriei Zalău, s-a admis în parte cererea reclamantei Parohia Greco-Catolică Română Cehu Silvaniei, în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană Sălaj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia locală de fond funciar Cehu Silvaniei și Parohia Ortodoxă Cehu Silvaniei și în consecință, s-a anulat în parte hotărârea nr. 2263 din 7 aprilie 2006 a Comisiei județene Sălaj, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafața de 10,46 ha teren agricol. S-a respins cererea reclamantei privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 10,46 ha teren pe vechiul amplasament.

S-a respins cererea privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1013/43 din 26 mai 2003, eliberat în favoarea pârâtei Parohia Ortodoxă Cehu Silvaniei. Instanța a stabilit irevocabil că nu i se poate atribui reclamantei terenul pe vechiul amplasament, deoarece pe acele amplasamente i-au fost atribuite terenurile Bisericii Ortodoxe Cehu Silvaniei, în temeiul legilor funciare anterioare Legii nr. 247/2005. Pe terenul înscris în CF nr. 4 nedefinitivă Cehu Silvaniei, nr. cadastral 36, s-au notat în favoarea pârâtei o biserică, parohie și anexe, notarea având semnificația că edificatele constituie proprietatea pârâtei, nefiind transferate în favoarea ei dintr-o altă carte funciară.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Parohia Greco-Catolică Cehu Silvaniei, solicitând desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată. În motivarea apelului, reclamanta a susținut că în acțiune s-a referit la prevederile art. 37 din Decretul-lege nr. 177/1948, care au constituit temeiul ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară a bisericii ortodoxe. Se susține că titlul de proprietate asupra terenului s-a eliberat în favoarea bisericii ortodoxe, cu încălcarea dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997, dar prima instanță nu a cercetat documentația de intabulare pentru a vedea dacă ea există și în ce condiții a fost eliberat certificatul de atestare a edificării construcției pe biserica ortodoxă.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, curtea de apel a reținut următoarele: Reclamanta a formulat acțiunea în rectificare de carte funciară cu caracter principal, dar nu a dovedit conform prevederilor textului legal al art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată, că printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.

Dar și pe fondul cauzei, așa cum a reținut și prima instanță, prin titlul de proprietate nr. 1013/43 din 26 mai 2003, pârâtei Parohiei Ortodoxe Cehu Silvaniei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 10 ha, din care 2.900 mp în intravilanul orașului Cehu Silvaniei, parcela 36. Cu privire la acest teren în suprafață de 2.900 mp, reconstituit prin titlul de proprietate, pârâta Parohia Ortodoxă Cehu Silvaniei este intabulată cu încheierea nr. 877/24 ianuarie 2005 în CF nr. 4, nedefinitivă Cehu Silvaniei, nr. cadastral 36, inclusiv asupra bisericii, parohiei și anexelor gospodărești.

Așadar, contrar susținerilor reclamantei-apelante, terenul în litigiu, situat în intravilanul orașului Cehu Silvaniei, care a fost intabulat în CF nr. 1716 Cehu Silvaniei, având nr. top 262/a/1, a fost identificat prin memoriul tehnic, cu terenul în suprafață de 2.900 mp având nr. cadastral 36, asupra căruia este intabulată pârâta în CF nr. 4 nedefinitivă Cehu Silvaniei, cu încheierea nr. 877 din 24 ianuarie 2005, în baza titlului de proprietate nr. 1013/43 din 26 mai 2003, menținut prin Sentința civilă nr. 1456/2008 a Judecătoriei Zalău, rămasă irevocabilă, pronunțată între aceleași părți. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ., s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

Întrucât apelanta se află în culpă procesuală, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., a fost obligată să îi plătească intimatei cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 1.500 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva Deciziei civile nr. 261/A/2010 a Curții de Apel Cluj pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2010 în dosarul nr. 3379/84/2009 și a Sentinței civile nr. 576/18 februarie 2010 pronunțată în dosar nr. 3379/84/2009 a declarat recurs reclamanta Parohia Greco - Catolică Cehu Silvaniei, care a susținut următoarele critici: Din întreaga economie a dosarului cuprinzând atât instanța de fond, cât și instanța de apel se constată că înscrisul ce face obiectul litigiului lipsește cu desăvârșire ca atare, nu se poate cere constatarea nulității unui înscris care nu există în materialitatea sa Ca urmare a abrogării Decretului nr. 358/1948, legiuitorul în privința terenurilor intravilane ce vizează Biserica Greco Catolică, nu a făcut vreo trimitere punctuală la vreo lege ce ar fi presupus reconstituirea dreptului de proprietate, reglementând doar o competență specială într-o materie specială, reglementându-se în O.G.

nr. 64/2004 competența tribunalului. Se conchide că, în lipsa vreunui înscris care să stea la baza înscrierii în cartea funciară, înscrierea devine nulă, ea neputând fi făcută în virtutea unui act normativ. Se invocă în drept dispozițiile art. 313 și art. 314 C. proc. civ.. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nul, pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea acestuia, dacă încadrarea într-unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 este posibilă.

Per a contrario, rezultă că, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs pentru indicarea unuia dintre cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat de motivul de recurs invocat. Susținerile recurentei nu se pot încadra în motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., motiv pentru care se va constata nulitatea recursului declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Constată nul recursul declarat de reclamanta Parohia Greco - Catolică Cehu Silvaniei împotriva Deciziei civile nr. 261 A din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2011.