ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6840/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 576 din 18 februarie 2010 a Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondată

acțiunea intentată de reclamanta Parohia Greco-Catolică Cehu Silvaniei,

împotriva pârâtei Parohia Ortodoxă Cehu Silvaniei, având ca obiect rectificare

de carte funciară și restabilirea situației anterioare de carte funciară.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 1456 din 6 mai 2008 a

Judecătoriei Zalău, s-a admis în parte cererea reclamantei Parohia

Greco-Catolică Română Cehu Silvaniei, în contradictoriu cu intimatele Comisia

Județeană Sălaj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor, Comisia locală de fond funciar Cehu Silvaniei și Parohia Ortodoxă

Cehu Silvaniei și în consecință, s-a anulat în parte hotărârea nr. 2263 din 7

aprilie 2006 a Comisiei județene Sălaj, dispunându-se reconstituirea dreptului

de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafața de 10,46 ha teren

agricol. S-a respins cererea reclamantei privind reconstituirea dreptului de

proprietate pentru suprafața de 10,46 ha teren pe vechiul amplasament. S-a

respins cererea privind constatarea nulității absolute a titlului de

proprietate nr. 1013/43 din 26 mai 2003, eliberat în favoarea pârâtei Parohia

Ortodoxă Cehu Silvaniei.

Instanța a stabilit

irevocabil că nu i se poate atribui reclamantei terenul pe vechiul amplasament,

deoarece pe acele amplasamente i-au fost atribuite terenurile Bisericii

Ortodoxe Cehu Silvaniei, în temeiul legilor funciare anterioare Legii nr.

247/2005. Pe terenul înscris în CF nr. 4 nedefinitivă Cehu Silvaniei, nr.

cadastral 36, s-au notat în favoarea pârâtei o biserică, parohie și anexe,

notarea având semnificația că edificatele constituie proprietatea pârâtei,

nefiind transferate în favoarea ei dintr-o altă carte funciară.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta Parohia Greco-Catolică Cehu Silvaniei,

solicitând desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli

de judecată.

În motivarea

apelului, reclamanta a susținut că în acțiune s-a referit la prevederile art.

37 din Decretul-lege nr. 177/1948, care au constituit temeiul ce a stat la baza

înscrierii în cartea funciară a bisericii ortodoxe. Se susține că titlul de

proprietate asupra terenului s-a eliberat în favoarea bisericii ortodoxe, cu

încălcarea dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997, dar prima instanță nu

a cercetat documentația de intabulare pentru a vedea dacă ea există și în ce

condiții a fost eliberat certificatul de atestare a edificării construcției pe

biserica ortodoxă.

Examinând apelul prin

prisma motivelor invocate, curtea de apel a reținut următoarele:

Reclamanta a formulat

acțiunea în rectificare de carte funciară cu caracter principal, dar nu a

dovedit conform prevederilor textului legal al art. 34 pct. 1 din Legea nr.

7/1996, republicată, că printr-o hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă, s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a

efectuat înscrierea nu a fost valabil.

Dar și pe fondul

cauzei, așa cum a reținut și prima instanță, prin titlul de proprietate nr.

1013/43 din 26 mai 2003, pârâtei Parohiei Ortodoxe Cehu Silvaniei i s-a

reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 10

ha, din care 2.900 mp în intravilanul orașului Cehu Silvaniei, parcela 36.

Cu privire la acest

teren în suprafață de 2.900 mp, reconstituit prin titlul de proprietate, pârâta

Parohia Ortodoxă Cehu Silvaniei este intabulată cu încheierea nr. 877/24

ianuarie 2005 în CF nr. 4, nedefinitivă Cehu Silvaniei, nr. cadastral 36,

inclusiv asupra bisericii, parohiei și anexelor gospodărești.

Așadar, contrar

susținerilor reclamantei-apelante, terenul în litigiu, situat în intravilanul

orașului Cehu Silvaniei, care a fost intabulat în CF nr. 1716 Cehu Silvaniei,

având nr. top 262/a/1, a fost identificat prin memoriul tehnic, cu terenul în

suprafață de 2.900 mp având nr. cadastral 36, asupra căruia este intabulată

pârâta în CF nr. 4 nedefinitivă Cehu Silvaniei, cu încheierea nr. 877 din 24

ianuarie 2005, în baza titlului de proprietate nr. 1013/43 din 26 mai 2003,

menținut prin Sentința civilă nr. 1456/2008 a Judecătoriei Zalău, rămasă

irevocabilă, pronunțată între aceleași părți.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ., s-a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

Întrucât apelanta se

află în culpă procesuală, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., a fost

obligată să îi plătească intimatei cheltuieli de judecată în apel, în sumă de

1.500 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva Deciziei

civile nr. 261/A/2010 a Curții de Apel Cluj pronunțată în ședința publică din 3

octombrie 2010 în dosarul nr. 3379/84/2009 și a Sentinței civile nr. 576/18

februarie 2010 pronunțată în dosar nr. 3379/84/2009 a declarat recurs

reclamanta Parohia Greco - Catolică Cehu Silvaniei, care a susținut următoarele

critici:

Din întreaga economie

a dosarului cuprinzând atât instanța de fond, cât și instanța de apel se

constată că înscrisul ce face obiectul litigiului lipsește cu desăvârșire ca

atare, nu se poate cere constatarea nulității unui înscris care nu există în

materialitatea sa

Ca urmare a abrogării

Decretului nr. 358/1948, legiuitorul în privința terenurilor intravilane ce

vizează Biserica Greco Catolică, nu a făcut vreo trimitere punctuală la vreo

lege ce ar fi presupus reconstituirea dreptului de proprietate, reglementând

doar o competență specială într-o materie specială, reglementându-se în O.G.

nr. 64/2004 competența tribunalului.

Se conchide că, în

lipsa vreunui înscris care să stea la baza înscrierii în cartea funciară, înscrierea

devine nulă, ea neputând fi făcută în virtutea unui act normativ.

Se invocă în drept

dispozițiile art. 313 și art. 314 C. proc. civ..

Analizând recursul

declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs

invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nul,

pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se sprijină recursul și dezvoltarea lor, iar

potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de

recurs nu atrage nulitatea acestuia, dacă încadrarea într-unul din motivele de

recurs prevăzute de art. 304 este posibilă.

Per a contrario,

rezultă că, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea

lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de

art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

A motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs pentru indicarea unuia

dintre cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor

critici privind modul de judecată al instanței, raportat de motivul de recurs

invocat.

Susținerile

recurentei nu se pot încadra în motivele de nelegalitate reglementate de art.

304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., motiv pentru care se va constata nulitatea

recursului declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Constată nul recursul

declarat de reclamanta Parohia Greco - Catolică Cehu Silvaniei împotriva

Deciziei civile nr. 261 A din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2011.