ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 422/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 422/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând, în condițiile

art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față:

Prin sentința civilă

nr. 6360 din 20 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 2881/84/2009,

s-a respins, pentru autoritate de lucru judecat, acțiunea reclamantei Parohia Greco

Catolică S.M. împotriva pârâtei Parohia Ortodoxă S.M., privind anularea încheierii

de intabulare din 21 februarie 1967 în sensul rectificării C.F. cu lăcaș de cult

construit de Parohia Greco Catolică S.M. și privind revenirea la situația anterioară

în acest C.F.

A fost obligată reclamanta

la 992 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a pronunța această

soluție, tribunalul a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:

În Dosarul nr. 3145/337/2010

al Judecătoriei Zalău s-a pronunțat sentința civilă nr. 4373 din 20 decembrie 2011,

prin care s-a respins ca nefondată cererea precizată formulată de reclamanta Parohia

Greco Catolică S.M. împotriva pârâtelor Parohia Ortodoxă Română S.M., Comisia Județeană

Sălaj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și Comisia Locală

de Fond Funciar B. - privind constatarea nulității absolute a Titlului de Proprietate

eliberat la data de 11 decembrie 2008 pentru suprafața de 10 ha teren agricol și

rectificarea C.F. pentru suprafața de 705 m.p. cu biserică, în sensul anulării încheierii

de întabulare pe numele pârâtei și revenirii la situația anterioară.

A fost respinsă ca neîntemeiată

cererea pârâtei Parohia Ortodoxă S.M., de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor

de judecată.

Față de dispozițiile acestei

sentințe se constată că există autoritate de lucru judecat, fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 1201 C. civ., care prevede că este lucru judecat atunci când a

doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și

este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Prevederile art. 1201

C. civ. sunt întrunite în cauză, fiind prezente identitățile celor 3 elemente, între

hotărârea dată și cea care urmează și anume, identitatea de obiect, de cauză și

de părți.

Astfel în ceea ce privește

identitatea de obiect, adică a pretenției formulate, se poate constata că în Dosarul

nr. 3145/337/2010 al Judecătoriei Zalău s-a solicitat, prin acțiunea formulată și

pe urmă completată, anularea încheierii de intabulare din 21 februarie 1967 în sensul

rectificării C.F. cu teren în suprafață de 705 m.p. și lăcaș de cult construit de

Parohia Greco Catolică S.M. și revenirea la situația anterioară în C.F.; constatarea

nulității absolute a titlului de proprietate pentru suprafața de 705 m.p. de la

poziția curți construcții ce au făcut obiectul înscrierii în C.F., conform art.

III din Legea nr. 169/1996; rectificarea C.F. de sub număr cadastral pentru suprafața

de 705 m.p. cu biserică în sensul revenirii la situația anterioară.

Instanța s-a pronunțat

asupra tuturor acestor aspecte.

În dosarul de față s-a

solicitat anularea încheierii de intabulare din 21 februarie 1967 în sensul rectificării

C.F. cu teren în suprafață totală de 705 m.p. și lăcaș de cult construit de Parohia

Greco Catolică S.M., revenirea la situația anterioară în C.F., cu cheltuieli de

judecată în cuantum de 1.000 RON onorariu avocațial și, de asemenea, cheltuielile

efectuate cu expertiza extrajudiciară și judiciară după caz; constatarea nulității

absolute a titlului de proprietate pentru suprafața de 705 m.p. de la poziția curți

construcții ce au făcut obiectul înscrierii în C..F, conform art. III din Legea

nr. 169/1996; să se dispună rectificarea C.F. de sub număr cadastral pentru suprafața

de 705 m.p. cu biserică în sensul revenirii la situația anterioară.

Petitele fiind identice

în cele două dosare, există identitatea de obiect cerută de lege.

În ceea ce privește părțile,

dacă în primul dosar reclamantă a fost Parohia Greco Catolică S.M., iar pârâtă Parohia

Ortodoxă Română S.M., în prezentul dosar suntem în prezența acelorași părți, deci

a identității de părți în aceeași calitate.

În ceea ce privește al

treilea element, identitatea de cauză, acesta este de asemenea prezent, prin faptul

că în ambele cauze se invocă aceleași temeiuri de drept, iar ambele cereri au aceeași

rațiune și justificare a obiectului cerut. Faptul juridic care constituie temeiul

legal al dreptului pretins fiind același în ambele cauze, este întrunit și elementul

privind identitatea de cauză.

Toate cele trei elemente

prevăzute de art. 1201 C. civ. fiind întrunite în cauză, instanța a constatat autoritate

de lucru judecat și a respins acțiunea reclamantei pe acest considerent.

În baza art. 274 C.

proc. civ., reclamanta a fost obligată la 992 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel, în termen legal, reclamanta Parohia Greco Catolică S.M., solicitând

recalificarea căii de atac, din recurs în apel, admiterea apelului așa cum a fost

formulat, cu consecința anulării hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

primei instanțe, întrucât, soluția s-a pronunțat fără cercetarea fondului, instanța

constatând, din eroare, că ar fi autoritate de lucru judecat. Cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă

nr. 39 din 6 iunie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția I-a civilă a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamanta Parohia Greco-Catolică S.M., împotriva sentinței civile

nr. 6360 din 20 decembrie 2012 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în Dosarul nr. 2881/84/2009,

pe care o menține.

A obligat pe reclamanta

apelantă să plătească intimatei pârâte Parohia Ortodoxă Română S.M. suma de 744

RON, cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința primei instanțe,

atacată prin prezenta cale de atac, s-a menționat, în dispozitiv, că hotărârea poate

fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Reclamanta a declarat

„apel” împotriva hotărârii tribunalului, solicitând prin memoriul de apel, să se

dispună recalificarea căii de atac din recurs, așa cum a fost indicată această cale

de atac în dispozitivul sentinței primei instanțe, în apel.

Întrucât, obiectul cauzei,

constând în anularea unei încheieri de C.F. și restabilirea situației anterioare

de C.F., cu privire la un imobil compus din teren în suprafață de 705 m.p. și lăcaș

de cult, este unul evaluabil în bani, se impunea a se stabili care este valoarea

acestui obiect, prin raportare la valoarea imobilului cu privire la care s-a solicitat

rectificarea cărții funciare și restabilirea situației anterioare de C.F.

La dosarul instanței de

fond nu a fost depusă nicio dovadă care să ateste valoarea imobilului litigios,

motiv pentru care, Curtea a dispus, la termenul de judecată din data de 9 mai 2013,

ca părțile să indice valoarea de circulație a acestui imobil la data promovării

cererii introductive de instanță, 28 august 2009.

Prin adresa depusă la

dosar la data de 4 iunie 2013, reclamanta a învederat instanței faptul că, în opinia

sa, valoarea de circulație a imobilului litigios este de cel puțin 200.000 RON,

astfel încât, în prezenta cauză ar fi incidentă calea de atac a apelului.

Pârâta a depus și ea o

adresă la dosar, la data de 05 iunie 2013, prin care a arătat că nu poate preciza

valoarea de circulație a imobilului litigios.

Față de împrejurarea că

pârâta nu a contestat valoarea de 200.000 RON indicată de reclamantă, la termenul

de judecată din 06 iunie 2013, Curtea a constatat că în prezenta cauză, în raport

de dispozițiile art. 282, art. 282

1

și art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., calea de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii fondului este aceea

a apelului.

În examinarea apelului

s-a reținut că se critică modul eronat în care prima instanță a soluționat excepția

autorității de lucru judecat având în vedere că, în speță, nu sunt întrunite elementele

autorității de lucru judecat.

Potrivit art. 1201 C.

civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect,

este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcută de ele și în

contra lor în aceeași calitate.

Este necesar, pentru a

fi în prezența autorității de lucru judecat, să fie prezentă tripla identitate,

de părți, de obiect și de cauză.

Însă, nu este suficientă

doar existența acestei triple identități, fiind necesar ca celor stabilite printr-o

hotărâre judecătorească anterioară să nu li se aducă atingere printr-o hotărâre

judecătorească ulterioară.

Este știut faptul că de

esența autorității de lucru judecat ține împrejurarea că, cele statuate în mod definitiv

și irevocabil printr-o hotărâre judecătorească să nu fie contrazise ulterior printr-o

altă hotărâre judecătorească.

Cu alte cuvinte, excepția

autorității de lucru judecat întemeiată pe dispozițiile art. 1201 C. civ. coroborat

cu art. 166 C. proc. civ., presupune împiedicarea repetării judecății, adică, nu

este posibil ca ceea ce s-a judecat deja în mod definitiv și irevocabil să fie reluat

într-o nouă judecată.

Pe cale de consecință,

sunt incidente dispozițiile art. 1201 C. civ., raportat la art. 166 C. proc.

civ., când o a doua hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, pronunțată

într-o cauză între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză, ar avea

un caracter potrivnic unei hotărâi judecătorești anterioare, de asemenea definitivă

și irevocabilă, pronunțată între aceleași păți, într-o cauză cu același obiect și

aceeași cauză.

Practic este prezent acest

caracter potrivnic al unor hotărâri definitive, în situația în care respectivele

hotărâri au fost pronunțate în una și aceeași pricină, adică acele pricini se caracterizează

prin identitate de obiect și cauză juridică, s-au purtat între aceleași părți, respectivele

persoane având în fiecare dintre pricini aceeași calitate.

Cerința triple identități,

de părți, având aceeași calitate, de obiect și de cauză, și care este susceptibilă

să stabilească dacă într-adevăr este vorba despre una și aceeași pricină, este justificată

pe considerentul de a se proteja puterea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre

judecătorească, respectiv, de a nu se aduce atingere autorității de lucru judecat

de care se bucură hotărârea judecătorească pronunțată într-o pricină concretă, printr-o

altă hotărâre judecătorească pronunțată în una și aceeași pricină, adică într-o

pricină care are același obiect, aceeași cauză și în care figurează aceleași părți,

în aceeași calitate, ca și pricina soluționată prin prima hotărâre.

În speță, obiectul cererii

introductive de instanță, înregistrată la Tribunalul Salaj sub nr. 2881/84/2009,

a fost următorul: anularea încheierii de intabulare din 21 februarie 1967, în sensul

rectificării C.F., cu privire la imobilul constând din teren în suprafață totală

de 705 m.p., cu lăcaș de cult, cu consecința revenirii la situația anterioară din

această C.F., această cerere fiind întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 64/2004,

ale art. 34 pct. 1 și 3 din Decretul-lege nr. 115/1938, ale art. 3 din Decretul-lege

nr. 126/1990, modificat prin Legea nr. 182/2005, ale art. 13 din Decretul nr. 177/1948,

ale Decretului nr. 358/1948.

Ulterior, reclamanta și-a

completat acțiunea introductivă, solicitând instanței să constate nulitatea absolută

a titlului de proprietate emis pentru suprafața de 705 m.p. de la poziția curți

construcții, ce a făcut obiectul înscrierii în C.F., conform art. III din Legea

nr. 169/1996; să dispună rectificarea C.F., de sub nr. cadastral, pentru suprafața

de 705 m.p., cu biserică, în sensul revenirii la situația anterioară.

În C.F. B., asupra numărului

cadastral, nr. ser. A + 1 și nr. cad. – C1, nr. ser. A 1.1, sub B 1, este intabulat

dreptul de proprietate, cu titlul de lege, în baza Legii nr. 18/1991, a Legii

nr. 1/2000 și a Legii nr. 247/2005, în temeiul Titlului de Proprietate din 11

decembrie 2008, emis de Comisia Județeană Sălaj de Fond Funciar, în favoarea pârâtei

Parohia Ortodoxă S.M., la baza acestei întabulări stând și procesul-verbal de vecinătate,

planul de amplasament și delimitare a imobilului, aflat la fila 37 dosar fond, întabulare

dispusă prin încheierea de C.F. din 28 septembrie 2009.

Prin această încheiere

de C.F. s-a stabilit că imobilul în suprafață de 705 m.p., identificat, rezultate

din transcrierea și dezmembrarea parcelei din C.F. S.M., au primit, în urma recepției

documentației cadastrale, ca identificator unic nr. cadastral din C.F. U.A.T. B.

În C.F. S.M., figurează

înscrise două numere topografice, constând din casă, curte și grădină în suprafață

de 396 m.p. și grădină în suprafață de 565 m.p., proprietar fiind, sub B 1.5, Parohia

Ortodoxă Română din S.M., Intabulare dispusă prin încheierea de C.F.

Practic, imobilul din

C.F. B. este adus în această carte funciară din C.F. S.M.

La termenul de judecată

din data de 16 aprilie 2010 s-a disjuns capătul de cerere privind constatarea nulității

titlului de proprietate și declinarea acestuia în favoarea Judecătoriei Zalău, și

suspendarea restului petitelor până la soluționarea irevocabilă a cererii de constatare

a nulității titlului de proprietate.

Ca urmare a disjungerii,

cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău sub nr. 3145/337/2010, iar

la data de 03 noiembrie 2010, reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune,

prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată și cele două comisii de fond

funciar și că solicită constatarea nulității absolute pentru întreaga suprafață

de teren, precizând, totodată, „capătul 2 de petit rămânând neschimbat”.

Prin sentința civilă

nr. 4373 din 20 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Zalău în Dosar nr. 3145/337/2010,

s-a respins ca nefondată cererea precizată formulată de reclamanta Parohia Greco

Catolică S.M. împotriva pârâtelor Parohia Ortodoxă Română S.M., Comisia Județeană

Sălaj de Fond Funciar și Comisia Locală B. de Fond Funciar, având ca obiect: constatarea

nulității absolute a titlului de proprietate din 11 decembrie 2008, pentru suprafața

de 10 hectare teren agricol; rectificarea C.F., pentru suprafața de 705 m.p. teren

cu biserică, în sensul anulării încheierii de întabulare pe numele pârâtei și a

revenirii la situația anterioară de carte funciară.

Această sentință a rămas

irevocabilă prin respingerea recursului reclamantei, prin decizia civilă nr.

422 din 15 mai 2012 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în Dosarul nr. 3145/337/2010.

Se poate, astfel, constata

că în Dosarul nr. 3145/337/2010 al Judecătoriei Zalău părțile din prezenta cauză

s-au judecat nu numai pentru anularea titlului de proprietate al pârâtei, dar și

pentru rectificarea C.F., anularea încheierii de intabulare și restabilirea situației

anterioare de C.F., obiectul celor două acțiuni, cea din Dosar nr. 2881/84/2009

și cea din Dosar nr. 3145/337/2010, fiind identic.

Este prezentă și identitatea

de cauză, dat fiind că prin precizarea de acțiune din dosarul acvirat, reclamanta

a precizat că petitul 2 din cerere rămâne neschimbat, petitul 2 având ca obiect

tocmai rectificarea cărții funciare, pentru terenul de 705 m.p. cu biserică, și

restabilirea situației anterioare de C.F., în sensul revenirii la situația anterioară

de C.F., cauza juridică fiind cea indicată prin cererea introductivă de instanță,

și pe care în dosarul acvirat, reclamanta nu a înțeles să și-o modifice.

De altfel, nu numai că

cererile au fost fundamentate pe aceleași temeiuri de drept, dar, așa cum corect

a reținut prima instanță, faptul juridic care constituie temeiul legal al dreptului

pretins este unul și același în ambele cauze, ceea ce face ca identitatea de cauză

să fie pe deplin prezentă.

Identitatea de părți este

de necontestat, având în vedere că în ambele dosare reclamanta este Parohia Greco

Catolică S.M., iar pârâtă este Parohia Ortodoxă Română S.M.

Drept urmare, Curtea a

constatat că este îndeplinită cerința triplei identități, de părți, de obiect și

de cauză pretinsă de art. 1201 C. civ., ceea ce face ca în speță să își găsească

incidență excepția autorității de lucru judecat, confirmând soluția soluția tribunalului.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., apelanta a fost obligată să îi plătească intimatei Parohia Ortodoxă

Română S.M. suma de 744 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs reclamanta Parohia Greco Catolică S.M.

Prin motivele de recurs,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., s-a solicitat

modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului așa cum a fost formulat,

iar pe cale de consecință, anulând sentința apelată, să se trimită cauza spre rejudecare

primei instanțe, întrucât soluția s-a pronunțat fără cercetarea fondului, instanța

constatând din eroare că ar fi autoritate de lucru judecat.

Instanța de apel, în considerentele

deciziei atacate arată, în mod corect, care au fost capetele de cerere ale acțiunii

introductive la Tribunalul Sălaj, reținând de asemenea, corect, faptul că o parte

din această acțiune s-a disjuns, judecându-se separat.

Capetele de petit față

de care instanța a stabilit că ar fi putere de lucru judecat sunt: constatarea nulității

absolute a Titlului de Proprietate din 11 decembrie 2008 pentru suprafața de 10

ha teren agricol și respectiv, pentru suprafața de 705 m.p. teren cu biserică.

În motivarea hotărârii

se reține, greșit, că în Dosarul nr. 3145/337/2010, prin decizia civilă nr. 422

din 15 mai 2012 a Tribunalului Sălaj, instanța s-ar fi pronunțat și asupra rectificării

C.F. pentru suprafața de 705 m.p. teren cu biserică.

Astfel, motivarea instanței

de apel este contradictorie tocmai prin faptul că se constată disjungerea acelei

cauze, în sensul judecării în prezentul dosar a capetelor de petit privind rectificarea

C.F. și, totuși, în motivare se reține că ar fi identitate de obiect în ce privește

Dosarele nr. 2881/84/2009 și nr. 3145/337/2010. Aceste două dosare, este adevărat

că priveau, în esență, cel puțin parțial, același teren de 705 m.p. cu lăcaș de

cult, însă, temeiurile juridice erau distincte, precum și obiectul cauzei în sine,

unul vizând rectificarea cărții funciare vechi, iar cel de-al doilea, constatarea

nulității absolute a titlului de proprietate și respectiv, rectificarea cărții funciare

noi.

Rectificarea cărții funciare

vechi se grefa pe constatarea nulității titlului care a stat la baza înscrierii

Bisericii Ortodoxe Române și anume, cel prevăzut de art. 37 din Decretul nr. 177/1948

sau cel prevăzut de art. 2 din Decretul nr. 358/1948, pe când rectificarea celui

de-al doilea C.F. este o consecință a constatării nulității absolute a titlului

de proprietate emis în baza legilor funciare de reconstituire a dreptului de proprietate

asupra terenurilor.

De asemenea, rezultă cu

claritate și lipsa identității de cauză, întrucât cererile au fost fundamentate

pe temeiuri de drept distincte, iar faptul juridic care constituie temeiul legal

al dreptului pretins este totalmente diferit în cele două veritabile acțiuni distincte

rezultate în urma disjungerii cauzei.

În recurs, intimata pârâtă

Parohia Ortodoxă Română S.M. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității

recursului, motivat de faptul că nu se încadrează în motivele de nelegalitate expres

reglementate de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, pentru considerentele pe larg expuse în conținutul

acestei cereri.

Luând în examinare, cu

prioritate, excepția nulității recursului, invocată de intimata pârâtă, Înalta Curte

constată că prin motivele de recurs, formulate în termen legal, recurenta reclamantă

a arătat, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de către instanța de apel,

care a confirmat soluția respingerii acțiunii pentru autoritate de lucru judecat,

acestea putând fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., precizate ca temei de drept al recursului declarat.

Faptul că recurenta reclamantă

nu ar fi dezvoltat critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., în opinia intimatei pârâte, nu atrage nulitatea

recursului, criticile formulate fiind în strânsă legătură cu hotărârea atacată și

tinzând la a afirma nelegalitatea ei, de unde rezultă în mod clar, că permit încadrarea

lor în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Drept consecință, va fi

respinsă, ca nefondată excepția nulității recursului.

Examinând recursul prin

prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat că nu este fondat, urmând

să îl respingă pentru considerentele ce succed:

Instanța de control judiciar

constată că aspectele sesizate prin motivele de recurs vizează, în esență, motivarea

contradictorie a hotărârii instanței de apel, ipoteză ce se circumscrie sferei de

incidență a motivului de nelegalitate privind nemotivarea hotărârii, reglementat

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cât și aplicarea greșită a dispozițiilor legale

ce reglementează autoritatea de lucru judecat, în speță nefiind îndeplinite condițiile

art. 1201 C. civ., raportat la art. 166 C. proc. civ.

În ceea ce privește prima

critică privind motivarea contradictorie din considerentele hotărârii instanței

de apel, Înalta Curte constată că nu este fondată, deoarece instanța nu a făcut

decât să constate că prin decizia civilă nr. 422 din 15 mai 2012 a Tribunalului

Sălaj, pronunțată în Dosarul nr. 3145/337/2010, s-a respins ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Parohia Greco Catolică S.M. împotriva sentinței civile

nr. 4373 din 20 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Zalău în Dosarul nr. 3145/337/2010.

Prin această sentință s-a respins, ca nefondată, cererea precizată formulată de

reclamantă împotriva pârâtelor Parohia Ortodoxă Română S.M., Comisia Județeană Sălaj

de Fond Funciar și Comisia Locală B. de Fond Funciar, având ca obiect: constatarea

nulității absolute a titlului de proprietate din 11 decembrie 2008, pentru suprafața

de 10 hectare teren agricol; rectificarea C.F. pentru suprafața de 705 m.p. teren

cu biserică, în sensul anulării încheierii de intabulare pe numele pârâtei și a

revenirii la situația anterioară de carte funciară.

Instanța de apel a redat,

practic, în considerentele deciziei pronunțate, dispozițiile hotărârii definitive

și irevocabile, mai sus - menționate, și a constatat că părțile din prezenta cauză

s-au judecat nu numai pentru anularea titlului de proprietate al pârâtei, așa cum

în mod eronat susține recurenta reclamantă, dar și pentru rectificarea C.F. pentru

suprafața de 705 m.p. teren cu biserică, anularea încheierii de intabulare și restabilirea

situației anterioare de carte funciară.

În acest context a stabilit

că obiectul celor două acțiuni, cea care face obiectul Dosarului nr. 2881/84/2009

al Tribunalului Sălaj, pendinte, și cea care a făcut obiectul Dosarului nr. 3145/337/2010

al Judecătoriei Zalău, este identic, însăși recurenta reclamantă susținând, prin

motivele de recurs, că, „este adevărat că aceste două dosare priveau, în esență,

cel puțin parțial, același teren de 705 m.p. cu lăcaș de cult”.

Pentru acest bun - teren

în suprafață de 705 m.p. cu lăcaș de cult - s-a solicitat în primul Dosar (nr. 2881/84/2009

al Tribunalului Sălaj) anularea încheierii de intabulare din 21 februarie 1967,

în sensul rectificării C.F., cu consecința revenirii la situația anterioară din

această C.F., iar în cel de-al doilea Dosar (nr. 3145/337/2010 al Judecătoriei Zalău),

să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pentru suprafața

de 705 m.p. de la poziția curți construcții, ce a făcut obiectul înscrierii în C.F.,

conform art. III din Legea nr. 169/1996; să dispună rectificarea C..F, pentru suprafața

de 705 m.p., cu biserică, în sensul revenirii la situația anterioară.

În C.F. B., asupra numărului

cadastral, nr. ser. A + 1 și nr. cad.– C1, nr. ser. A 1.1, sub B 1, este intabulat

dreptul de proprietate, cu titlul de lege, în baza Legii nr. 18/1991, a Legii

nr. 1/2000 și a Legii nr. 247/2005, în temeiul Titlului de Proprietate din 11

decembrie 2008 emis de Comisia Județeană Sălaj de Fond Funciar, în favoarea intimatei

pârâte Parohia Ortodoxă S.M., intabulare dispusă prin încheierea de C.F. din 28

septembrie 2009.

Prin această încheiere

de C.F. s-a stabilit că imobilul în suprafață de 705 m.p., identificat, rezultate

din transcrierea și dezmembrarea parcelei din C.F. S.M., au primit, în urma recepției

documentației cadastrale, ca identificator unic nr. cadastral.

În C.F. S.M., figurează

înscrise două numere topografice, constând din casă, curte și grădină în suprafață

de 396 m.p. și din grădină în suprafață de 565 m.p., proprietar fiind Parohia Ortodoxă

Română din S.M., intabulare dispusă prin încheierea de C.F. din 21 februarie 1967.

Practic, imobilul din

C.F. B. a fost adus în această carte funciară din C.F. S.M.

Având în vedere aceste

considerente, Înalta Curte constată că, practic, obiectul material al celor două

dosare, referitor la bunul imobil mai sus-menționat, este identic.

Identitatea de cauză este,

de asemenea, prezentă, dat fiind că prin precizarea cererii disjunse și declinate,

ce a format obiectul dosarului Judecătoriei Zalău, acvirat, reclamanta a arătat

în mod concret că „petitul 2 din cerere rămâne neschimbat”, petitul 2 având ca obiect

tocmai rectificarea cărții funciare, pentru terenul de 705 m.p. cu biserică, și

restabilirea situației anterioare de C.F., în sensul revenirii la situația anterioară

de C.F.

Cauza juridică a rămas,

astfel, cea indicată prin cererea introductivă de instanță, și pe care în dosarul

acvirat, reclamanta nu a înțeles să și-o modifice.

Identitatea de părți este

de necontestat, având în vedere că în ambele dosare reclamanta este Parohia Greco

Catolică S.M., iar pârâtă este Parohia Ortodoxă Română S.M., chiar dacă în cel de-al

doilea dosar, reclamanta a depus la dosar o precizare prin care a arătat că înțelege

să cheme în judecată și cele două comisii de fond funciar.

Prin urmare, reținând

că în speță s-a făcut dovada triplei identități de obiect, de cauză și de părți

în cele două dosare, că prin ambele demersuri judiciare s-a urmărit aceeași finalitate

juridică cu privire la bunul imobil - teren în suprafață de 705 m.p. cu lăcaș de

cult, în mod corect s-a reținut existența autorității de lucru judecat, în baza

art. 1201 C. civ.

În consecință, nu sunt

incidente în recurs motivele de modificare a hotărârii invocate de recurenta reclamantă,

situație în care Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge excepția nulității

recursului.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta Parohia Greco Catolică S.M. împotriva deciziei civile

nr. 39 A din 6 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor

de judecată în cuantum de 744 RON către intimata-pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie

2014.