ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 700/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Secției a VI-a comercială a Tribunalului București, la data de 16 septembrie 2009, reclamanta B.I.

LTD a solicitat instanței să dispună, în contradictoriu cu pârâta SC U. SA București, anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor societății pârâte nr. 47 din data de 10 august 2009. Secția a VI-a comercială a Tribunalului București a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată, prin sentința comercială nr. 3413, pronunțată la data de 10 martie 2010. Spre a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că sancțiunea care intervine în situația în care un acționar, deși are un interes contrar aceluia al societății, votează în cadrul adunării generale a acționarilor, este, potrivit art. 127 din Legea nr. 31/1990, obligarea acționarului la plata daunelor produse ca efect al adoptării deciziei, iar nu anularea respectivei decizii, cum susține reclamanta; că simplul fapt că societățile implicate în operațiunile ratificate prin hotărârea nr. 47, adoptată la data de 10 august 2009, fac parte din același grup economic, nu dovedește că hotărârea atacată este contrară interesului social general fiind favorizat acționarul majoritar în detrimentul acționarilor minoritari și nici că ar avea ca scop „spălarea de bani”, cum afirmă reclamanta, neputând fi reținut abuzul de majoritate invocat, iar faptul că operațiunile ratificate prin hotărârea din 10 august 2009 nu ar fi „fundamentate din punct de vedere economic”,

precum și faptul că starea financiară a fidejusorului este necunoscută reclamantei, nu pot face obiectul controlului instanței de judecată, întrucât vizează oportunitatea adoptării măsurilor – controlul judecătoresc instituit de art. 132 din Legea nr. 31/1990 limitându-se la verificarea respectării normelor legale și statutare de organizare și funcționare a societății comerciale. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 353, pronunțată la data de 23 septembrie 2010. Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar, a reținut, examinând motivul de apel referitor la existența interesului contrar celui social general, din partea asociatului majoritar, prin votul căruia s-a adoptat hotărârea A.G.E.A.

atacată, că operațiunile vizând împrumutul în beneficiul SC U.T. SA, ratificate prin Hotărârea A.G.E.A. nr. 47 din 10 august 2009, nu echivalează, în sine, cu o activitate de „atragere de capital în scopul acordării de împrumuturi” și nu au nici înțelesul la care se referă art. 1, art. 10 și art. 109 din Legea nr. 58/1998, cum greșit susține recurenta; că legea nu interzice acordarea unui împrumut societății de către acționarul acesteia și nici nu exclude proveniența sumei împrumutate de la o altă societate comercială, membră a aceluiași grup de societăți, astfel că nu se poate reține efectuarea împrumutului prin fraudă la lege; că scopul împrumutului nu trebuie să fie, în mod obligatoriu, obținerea de profit, neprezentând relevanță valoarea acțiunilor deținute de SC U.A.S.

SA la SC U.T. SA, iar oportunitatea împrumutului în raport cu riscul insolvabilității societății împrumutate constituie un aspect care excede controlului instanței. Instanța de apel a considerat, răspunzând criticilor apelantei, că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 se referă în mod expres la atragerea răspunderii pentru daune produse societății asupra acționarului cu interese contrare celor ale societății și nicidecum la sancțiunea anulării; că adoptarea unei hotărâri A.G.E.A. în condiții nelegale de cvorum și consecința nulității hotărârii pentru acest motiv, nu constituie obiectul de reglementare al dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 31/1990 și că reclamanta apelantă nu a dovedit existența unui interes contrar societății din partea acționarului majoritar, nejustificând cererea de anulare a hotărârii A.G.E.A.

în litigiu. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă B.I. LTD invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În esență, în dezvoltarea motivului invocat, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., s-a arătat că instanțele au schimbat natura și înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic al hotărârii A.G.E.A. atacate, iar, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat că instanțele au interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 127 din Legea nr. 31/1990 și dispozițiile art. 1, art. 10 și art. 109 din Legea nr. 58/1998 și au stabilit greșit situația de fapt cu privire la interesele acționarului majoritar – recurenta neprecizând relevanța criticilor aduse instanței de fond și afirmațiilor vizând fondul cauzei, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., care statuează asupra obiectului recursului. Recursul este nefondat. Astfel, în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta a invocat greșita interpretare a hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor SC U. SA, atacate, fără a argumenta și dezvolta acest motiv spre a putea fi analizat. Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în cauză pentru considerentele ce se vor arăta. Prin hotărârea A.G.E.A. a SC U.A.S. SA nr. 47 din 10 august 2009 s-a decis: 1) ratificarea acordului de împrumut cu clauză de fidejusiune încheiat între SC B.M.I.G. SA, SC U.A.S. SA și SC B.T.I. SRL. 2) ratificarea acordului de împrumut cu clauză de fidejusiune încheiat între SC U.A.S.

SA, SC U.T. SA și SC B.T.I. SRL. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că această hotărâre este lovită de nulitate absolută în temeiul art. 127 din Legea nr. 31/1990, întrucât a fost adoptată cu votul majoritar al SC B.T.I. SRL care trebuia să se abțină de la vot. Potrivit alin. (1) al art. 127 din Legea societăților comerciale, acționarul care într-o anumită operațiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societății ar trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, acționarul care contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele produse societății, dacă fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

Din interpretarea gramaticală și sistematică a precitatului articol rezultă că nerespectarea interdicției instituite de alin. (1) nu constituie motiv de nulitate a hotărârii adunării generale luate cu votul acționarului aflat în conflict de interese, fiind sancționată numai prin răspunderea acționarului pentru daunele aduse societății, dacă prin votul său s-a format majoritatea necesară și societatea a fost prejudiciată, așa încât nu poate fi primită critica greșitei interpretări și aplicări a acestui text legal de către instanța de apel.

Este de observat că dispozițiile art. 1, art. 10 și art. 109 din Legea nr. 58/1998 nu au constituit nici temeiul de drept al cererii de chemare în judecată și nici fundamentul juridic al hotărârilor pronunțate în cauză, astfel că nu se justifică critica greșitei lor interpretări și aplicări, instanța de apel – răspunzând susținerilor apelantei referitoare la existența interesului asociatului majoritar contrar celui social, general – a apreciat corect că operațiunile ratificate prin hotărârea A.G.E.A. atacată nu au înțelesul la care se referă aceste prevederi din Legea privind activitățile bancare. În ce privește critica vizând greșita stabilire a situației de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat, se constată că aceasta nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, față de reglementarea art. 304 C. proc.

civ., în vigoare la data pronunțării deciziei atacate. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamanta B.I. LTD Nicosia, împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 353 din 23 septembrie 2010, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2011.