ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 700/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Secției a

VI-a comercială a Tribunalului București, la data de 16 septembrie 2009,

reclamanta B.I. LTD a solicitat instanței să dispună, în contradictoriu cu

pârâta SC U. SA București, anularea hotărârii adunării generale extraordinare a

acționarilor societății pârâte nr. 47 din data de 10 august 2009.

Secția a VI-a

comercială a Tribunalului București a respins cererea reclamantei, ca

neîntemeiată, prin sentința comercială nr. 3413, pronunțată la data de 10

martie 2010.

Spre a hotărî astfel,

Tribunalul a reținut că sancțiunea care intervine în situația în care un

acționar, deși are un interes contrar aceluia al societății, votează în cadrul

adunării generale a acționarilor, este, potrivit art. 127 din Legea nr. 31/1990,

obligarea acționarului la plata daunelor produse ca efect al adoptării

deciziei, iar nu anularea respectivei decizii, cum susține reclamanta; că

simplul fapt că societățile implicate în operațiunile ratificate prin hotărârea

nr. 47, adoptată la data de 10 august 2009, fac parte din același grup

economic, nu dovedește că hotărârea atacată este contrară interesului social

general fiind favorizat acționarul majoritar în detrimentul acționarilor

minoritari și nici că ar avea ca scop „spălarea de bani”, cum afirmă reclamanta,

neputând fi reținut abuzul de majoritate invocat, iar faptul că operațiunile

ratificate prin hotărârea din 10 august 2009 nu ar fi „fundamentate din punct

de vedere economic”, precum și faptul că starea financiară a fidejusorului este

necunoscută reclamantei, nu pot face obiectul controlului instanței de

judecată, întrucât vizează oportunitatea adoptării măsurilor – controlul

judecătoresc instituit de art. 132 din Legea nr. 31/1990 limitându-se la

verificarea respectării normelor legale și statutare de organizare și

funcționare a societății comerciale.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de

Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr.

353, pronunțată la data de 23 septembrie 2010.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de control judiciar, a reținut, examinând motivul de

apel referitor la existența interesului contrar celui social general, din

partea asociatului majoritar, prin votul căruia s-a adoptat hotărârea A.G.E.A.

atacată, că operațiunile vizând împrumutul în beneficiul SC U.T. SA, ratificate

prin Hotărârea A.G.E.A. nr. 47 din 10 august 2009, nu echivalează, în sine, cu

o activitate de „atragere de capital în scopul acordării de împrumuturi” și nu

au nici înțelesul la care se referă art. 1, art. 10 și art. 109 din Legea nr. 58/1998,

cum greșit susține recurenta; că legea nu interzice acordarea unui împrumut

societății de către acționarul acesteia și nici nu exclude proveniența sumei

împrumutate de la o altă societate comercială, membră a aceluiași grup de

societăți, astfel că nu se poate reține efectuarea împrumutului prin fraudă la

lege; că scopul împrumutului nu trebuie să fie, în mod obligatoriu, obținerea

de profit, neprezentând relevanță valoarea acțiunilor deținute de SC U.A.S. SA

la SC U.T. SA, iar oportunitatea împrumutului în raport cu riscul

insolvabilității societății împrumutate constituie un aspect care excede

controlului instanței.

Instanța de apel a

considerat, răspunzând criticilor apelantei, că dispozițiile art. 127 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 31/1990 se referă în mod expres la atragerea răspunderii

pentru daune produse societății asupra acționarului cu interese contrare celor

ale societății și nicidecum la sancțiunea anulării; că adoptarea unei hotărâri

A.G.E.A. în condiții nelegale de cvorum și consecința nulității hotărârii

pentru acest motiv, nu constituie obiectul de reglementare al dispozițiilor art.

127 din Legea nr. 31/1990 și că reclamanta apelantă nu a dovedit existența unui

interes contrar societății din partea acționarului majoritar, nejustificând

cererea de anulare a hotărârii A.G.E.A. în litigiu.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta reclamantă B.I. LTD invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În esență, în

dezvoltarea motivului invocat, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., s-a

arătat că instanțele au schimbat natura și înțelesul lămurit, vădit

neîndoielnic al hotărârii A.G.E.A. atacate, iar, în dezvoltarea motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat că instanțele au

interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 127 din Legea nr. 31/1990 și

dispozițiile art. 1, art. 10 și art. 109 din Legea nr. 58/1998 și au stabilit

greșit situația de fapt cu privire la interesele acționarului majoritar –

recurenta neprecizând relevanța criticilor aduse instanței de fond și

afirmațiilor vizând fondul cauzei, față de decizia atacată și de dispozițiile art.

299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Recursul este

nefondat.

Astfel, în susținerea

motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta a invocat greșita

interpretare a hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor SC U.

SA, atacate, fără a argumenta și dezvolta acest motiv spre a putea fi analizat.

Nici motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în cauză pentru

considerentele ce se vor arăta.

Prin hotărârea A.G.E.A.

a SC U.A.S. SA nr. 47 din 10 august 2009 s-a decis:

1) ratificarea

acordului de împrumut cu clauză de fidejusiune încheiat între SC B.M.I.G. SA,

SC U.A.S. SA și SC B.T.I. SRL.

2) ratificarea

acordului de împrumut cu clauză de fidejusiune încheiat între SC U.A.S. SA, SC

U.T. SA și SC B.T.I. SRL.

În motivarea cererii

de chemare în judecată s-a arătat că această hotărâre este lovită de nulitate

absolută în temeiul art. 127 din Legea nr. 31/1990, întrucât a fost adoptată cu

votul majoritar al SC B.T.I. SRL care trebuia să se abțină de la vot.

Potrivit alin. (1) al

art. 127 din Legea societăților comerciale, acționarul care într-o anumită

operațiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un

interes contrar aceluia al societății ar trebui să se abțină de la deliberările

privind acea operațiune, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol,

acționarul care contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele

produse societății, dacă fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

Din interpretarea

gramaticală și sistematică a precitatului articol rezultă că nerespectarea

interdicției instituite de alin. (1) nu constituie motiv de nulitate a

hotărârii adunării generale luate cu votul acționarului aflat în conflict de

interese, fiind sancționată numai prin răspunderea acționarului pentru daunele

aduse societății, dacă prin votul său s-a format majoritatea necesară și

societatea a fost prejudiciată, așa încât nu poate fi primită critica greșitei

interpretări și aplicări a acestui text legal de către instanța de apel.

Este de observat că

dispozițiile art. 1, art. 10 și art. 109 din Legea nr. 58/1998 nu au constituit

nici temeiul de drept al cererii de chemare în judecată și nici fundamentul

juridic al hotărârilor pronunțate în cauză, astfel că nu se justifică critica

greșitei lor interpretări și aplicări, instanța de apel – răspunzând

susținerilor apelantei referitoare la existența interesului asociatului

majoritar contrar celui social, general – a apreciat corect că operațiunile

ratificate prin hotărârea A.G.E.A. atacată nu au înțelesul la care se referă

aceste prevederi din Legea privind activitățile bancare.

În ce privește

critica vizând greșita stabilire a situației de fapt ca urmare a interpretării

eronate a probatoriului administrat, se constată că aceasta nu mai poate fi

valorificată pe calea recursului, față de reglementarea art. 304 C. proc. civ.,

în vigoare la data pronunțării deciziei atacate.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de reclamanta B.I. LTD Nicosia, împotriva deciziei Curții de Apel

București nr. 353 din 23 septembrie 2010, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 16 februarie 2011.