ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1470/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a V-a comercială, sub nr. 9882/3/2009,

reclamanții D.L.P., P.A.G. și B.N. au chemat în judecată pe pârâta SC I.T.C.

T.T. SRL, solicitând instanței să dispună:

- anularea Hotărârii nr. 1 din 10

februarie 2009 a Adunării Generale a Asociaților privind revocarea din funcția

de administrator a numitului D.L.P.;

- anularea hotărârii nr. 2 din 10

februarie 2009 a Adunării Generale a Asociaților privind majorarea capitalului

social al societății pârâte;

- să se constate nulitatea absolută

a Actului Adițional nr. 1 din 10 februarie 2009 la Actul Constitutiv al SC I.T.C.

T.T. SRL;

- să se constate nulitatea absolută

a Actului Constitutiv Actualizat al SC I.T.C. T.T. SRL.

Prin sentința nr. 9923 din 23 iunie

2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost

admisă acțiunea formulată de reclamanții D.L.P., P.A.G. și B.N. în

contradictoriu cu pârâta SC I.T.C. T.T. SRL dispunându-se următoarele:

- Anularea Hotărârii nr. 1 din 10

februarie 2009 a Adunării Generale a Acționarilor SC I.T.C. T.T. SRL privind

revocarea din funcția de administrator a lui D.L.P.

- Anularea Hotărârii nr. 1 din 10

februarie 2009 a Adunării Generale a Acționarilor SC I.T.C. T.T. SRL privind

majorarea capitalului social.

- A fost constatată nulitatea

absolută a Actului Adițional nr. 1 din 10 februarie 2009 la Actul Constitutiv

al SC I.T.C. T.T. SRL.

- A fost constatată nulitatea

absolută a Actului Constitutiv Actualizat al SC T.T. SRL nr. 7 din 14 februarie

2009.

Împotriva sentinței nr. 9923 din 23

iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București, a formulat apel pârâta SC I.T.C.

T.T. SRL, apel ce a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 52 din

28 ianuarie 2010 a Curții de Apel București.

În motivarea deciziei, instanța de

apel a reținut că în mod corect s-a dispus anularea Hotărârii nr. 1 din 10

februarie 2009 privind revocarea din funcție a administratorului D.L.P. având

în vedere că nu a fost supusă la vot revocarea, consimțământul asociaților

privind amânarea acestui punct al ordinii de zi neprezentând exprimarea votului

cu privire la revocare.

Hotărârea nr. 1 din 10 februarie

2009, în care se statuează existența voturilor negative ale domnilor B.N. și P.A.G.,

nu este conformă cu realitatea, fiind nulă, ca urmare a neconcordanței între

procesul verbal de ședință și conținutul hotărârii nr. 1 din 10 februarie 2009.

Interesul social este interesul

comun al asociaților și al persoanei juridice, dar numai în situația normală,

nu și în caz de conflict sau abuz.

În caz de abuz, asociații lezați pot

acționa pe calea nulității actului iar în cazul de față, s-a constatat că

interesul social nu este interesul comun al asociaților și al persoanei

juridice, având în vedere că o majorare de capital așa cum s-a menționat în hotărârea

AGA nr. 1 din 10 februarie 2009 și actele subsecvente nu face decât să

prejudicieze asociații minoritari în contextul în care aceștia au convocat

Adunarea Generală a Asociaților pentru stabilirea cesiunii părților sociale.

Majorarea de capital social, dispusă de asociatul majoritar, diminuează cotele

de participare la capital a asociaților minoritari, cu consecința diminuării

drepturilor cuvenite prin retragerea din societate.

Abuzul de majoritate, astfel

manifestat, se caracterizează ca act contrar interesului social, săvârșit numai

pentru interesul asociatului majoritar și păgubitor pentru asociații

minoritari.

În consecință, constatând că

asociatul majoritar, prin hotărârea de majorare a capitalului social, în

contextul propunerii asociaților minoritari de a cesiona părțile sociale, a

violat interesul social prin încălcarea obligațiilor de loialitate față de

partenerii săi, lipsind asociații minoritari de posibilitatea obținerii unui

profit la care raportul de asociere le permitea să spere cu legitimitate,

Curtea de Apel a reținut că Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 2 din

10 februarie 2009 este nulă, prin încălcarea dispozițiilor art. 136

1

din Legea nr. 31/1990.

Ca urmare și actele subsecvente sunt

nule, instanța de fond aplicând corect principiul

accesorium sequitur

principale,

cu consecința desființării Actului Adițional la Actul

Constitutiv al SC I.C.T. T.T. SRL și a Actului Constitutiv Actualizat.

Pârâta SC I.C.T. T.T. SRL a formulat

recurs împotriva deciziei comerciale nr. 52 din 28 ianuarie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei

recurate în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii formulate de

reclamanții D.L.P., P.A.G. și B.N.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a

prezentat pe larg situația de fapt reținută de ambele instanțe arătând, în

esență, că în lipsa oricărui temei juridic, instanța de apel a apreciat în mod

greșit că exista neconcordanță între ceea ce s-a consemnat în procesul verbal de

ședință din data de 10 februarie 2009 și Hotărârea Adunării Generale a

Acționarilor nr. 1 din 10 februarie 2008.

Greșit a reținut instanța de apel că

pentru Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 2 din 10 februarie 2009

există un abuz de majoritate, fiind încălcate dispozițiile art. 136

1

din Legea nr. 31/1990.

Textul de lege menționat consacră

două limitări fundamentale ale exercițiului drepturilor acționarilor:

buna-credință și promovarea cu prioritate a intereselor legitime ale societății

dar în speța de față prin actul constitutiv al SC I.C.T. T.T. SRL, act elaborat

cu consimțământul tuturor asociaților, nu a fost încălcat interesul

acționarilor minoritari, iar hotărârile de a fi revocat din funcție administratorul

societății și de a majora capitalul social au avut la bază votul liber exprimat

al tuturor asociaților, fiind firesc ca decizia finală să aparțină majorității

absolute a părților sociale și a capitalului social. Instanța de apel nu a luat

în considerare faptul că propunerea de completare a ordinii de zi cu punctul 5,

vizând majorarea capitalului social a fost pe deplin justificată, aceasta fiind

necesară pentru proiectul Casa Verde, pentru participarea la licitații, asociatul

majoritar S.I.R. exercitând dreptul potrivit scopului pentru care a fost

instituit. Un eventual abuz, putea fi reținut doar în măsura în care acesta ar

fi abdicat de la interesul societății și ar fi ignorat drepturile celorlalți.

Instanța de apel nu a luat în considerare

înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că cei trei asociați minoritari,

care au promovat acțiunea, au înființat în anul 2008 SC A.E.T. SRL, societate

ce are același obiect de activitate cu societatea SC I.C.T. T.T. SRL iar

asociatul D.L.P. administrator al I.C.T. T.T. SRL, care deține 34% din

capitalul social al SC A.E.T., a fost numit administrator și în societatea nou

înființată.

Astfel, abuzul de putere trebuia

apreciat în comparație cu interesele tuturor acționarilor și este evident că în

cauză există un conflict de interese sancționat de dispozițiile art. 197 alin.

(3) raportat la art. 79 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990.

Din întreg probatoriul, administrat

în cauză, rezultă că asociații au interese proprii, că există un conflict permanent,

însă abuzul de majoritate nu trebuie să sancționeze acest conflict de interese,

ci sancționarea ar trebui să intervină numai în măsura în care, urmare a

acestui conflict, hotărârea luată profită numai majorității și este contrară interesului

social.

Reclamanții D.L.P., P.A.G. și B.N.

au formulat întâmpinare prin care au solicitat în esență respingerea recursului

ca nefondat, arătând că instanța de apel a aplicat și interpretat corect

dispozițiile legale incidente, decizia recurată fiind legală și temeinică.

Analizând decizia recurată în raport

de criticile formulate și temeiul de drept invocat, se constată că recursul

este nefondat.

Recurenta a invocat dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. dar nu a arătat în ce constă nelegalitatea

deciziei recurate din perspectiva textului de lege evocat, criticând de fapt

modul de interpretare a probelor administrate în cauză, recurenta urmărind

reaprecierea tuturor probelor, ceea ce ar atrage schimbarea situației de fapt,

dar reaprecierea probelor și schimbarea situației de fapt nu se mai poate

produce în instanța de recurs, odată cu abrogarea pct. 10-11 ale art. 304 C.

proc. civ.

Raportându-ne la dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. se constată că instanța de apel a aplicat și interpretat

corect dispozițiile legale incidente.

Astfel, prin hotărârea nr. 1 din 10

februarie 2009 s-a dispus înlocuirea administratorului D.L.P. din SC T.T. SRL

dar această hotărâre nu reflectă voința asociaților astfel cum a fost exprimată

prin procesul-verbal de ședință al Adunării Generale a Asociaților.

Procesul-verbal de ședința al

Adunării Generale a Asociaților, reglementat de art. 131 din Legea nr. 31/1990

este un înscris constatator al tuturor actelor, faptelor și operațiunilor

petrecute la Adunarea Generală a Asociaților, începând cu problema

formalităților de convocare și terminând cu declarațiile făcute de acționari în

ședință. Consemnările din acest document sunt valabile și fac proba în justiție

și în fața oricăror alte autorități cu privire la realitatea actelor, faptelor

și operațiunilor consemnate.

În condițiile în care există

neconcordanțe între procesul verbal de ședință și hotărârea nr. 1 din 10

februarie 2009 (neconcordanțe prezentate pe larg și corect de ambele instanțe)

hotărârea vizând revocarea administratorului este nulă, aspect reținut corect

de instanța de apel.

Corect au fost aplicate și

interpretate dispozițiile art. 136

1

C. proc. civ., având în vedere

că atât acționarii majoritari cât și acționarii minoritari trebuie să își

exercite drepturile cu buna-credință, cu respectarea drepturilor și intereselor

legitime ale societății și ale celorlalți acționari. Aceste dispoziții legale

asigură un echilibru între interesele societății și cele ale acționarilor,

urmărind prevenirea și reprimarea abuzurilor de majoritate care se pot

înregistra în Adunarea Generală a Acționarilor, cât și pentru înlăturarea abuzurilor

de minoritate de care se pot face vinovați unii acționari care, deși minoritari,

se opun în mod neîntemeiat luării unor decizii necesare.

Majorarea capitalului social al SC I.C.T.

T.T. SRL, măsură dispusă de asociatul majoritar, diminuează cotele de

participare la capitalul social ale asociaților minoritari, diminuând

drepturile cuvenite acestora prin retragerea din societate.

Asociații majoritari sau minoritari

nu pot să-și exercite drepturile pentru satisfacerea unor interese proprii, iar

în speța de față corect s-a reținut că asociatul majoritar prin hotărârea de

majorare a capitalului social a încălcat interesul social, cu consecința lipsirii

asociaților minoritari de a obține un profit, încălcându-se astfel dispozițiile

art. 136

1

din Legea nr. 31/1990.

Ca o consecință a nulității actului

principal și actele subsecvente sunt desființate, respectiv Actul Adițional la

Actul Constitutiv și Actul Constitutiv actualizat, principiul

accesorium

seguintur principale

fiind aplicat corect.

Criticle vizând interesele contrare

dintre asociații minoritari și majoritari precum și înființarea unei noi

societăți cu același obiect de activitate pot fi valorificate în alt cadru

procesual, instanțele de fond pronunțându-se cu respectarea principiului

disponibilității.

Față de considerentele expuse Înalta

Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul formulat de pârâta SC I.C.T. T.H. SRL București împotriva deciziei

comerciale nr. 52 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, ca nefondat.

Recurenta, fiind în culpă procesuală

în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. va fi obligată să plătească intimaților

cheltuieli de judecată în cuantum de 248 lei reprezentând onorariu avocat

conform chitanței seria BBAV nr. 0000006 din data de 16 septembrie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC I.C.T. T.T. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 52 din 28

ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Obligă

recurenta-pârâtă SC I.C.T. T.T. SRL București la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 248 lei către intimații-reclamanți D.L.P., P.G.A., B.N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2011.