ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1470/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a comercială, sub nr. 9882/3/2009, reclamanții D.L.P., P.A.G. și B.N. au chemat în judecată pe pârâta SC I.T.C. T.T. SRL, solicitând instanței să dispună: - anularea Hotărârii nr. 1 din 10 februarie 2009 a Adunării Generale a Asociaților privind revocarea din funcția de administrator a numitului D.L.P.; - anularea hotărârii nr. 2 din 10 februarie 2009 a Adunării Generale a Asociaților privind majorarea capitalului social al societății pârâte; - să se constate nulitatea absolută a Actului Adițional nr. 1 din 10 februarie 2009 la Actul Constitutiv al SC I.T.C.

T.T. SRL; - să se constate nulitatea absolută a Actului Constitutiv Actualizat al SC I.T.C. T.T. SRL. Prin sentința nr. 9923 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții D.L.P., P.A.G. și B.N. în contradictoriu cu pârâta SC I.T.C. T.T. SRL dispunându-se următoarele: - Anularea Hotărârii nr. 1 din 10 februarie 2009 a Adunării Generale a Acționarilor SC I.T.C. T.T. SRL privind revocarea din funcția de administrator a lui D.L.P. - Anularea Hotărârii nr. 1 din 10 februarie 2009 a Adunării Generale a Acționarilor SC I.T.C. T.T. SRL privind majorarea capitalului social. - A fost constatată nulitatea absolută a Actului Adițional nr. 1 din 10 februarie 2009 la Actul Constitutiv al SC I.T.C.

T.T. SRL. - A fost constatată nulitatea absolută a Actului Constitutiv Actualizat al SC T.T. SRL nr. 7 din 14 februarie 2009. Împotriva sentinței nr. 9923 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București, a formulat apel pârâta SC I.T.C. T.T. SRL, apel ce a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 52 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel București. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că în mod corect s-a dispus anularea Hotărârii nr. 1 din 10 februarie 2009 privind revocarea din funcție a administratorului D.L.P. având în vedere că nu a fost supusă la vot revocarea, consimțământul asociaților privind amânarea acestui punct al ordinii de zi neprezentând exprimarea votului cu privire la revocare.

Hotărârea nr. 1 din 10 februarie 2009, în care se statuează existența voturilor negative ale domnilor B.N. și P.A.G., nu este conformă cu realitatea, fiind nulă, ca urmare a neconcordanței între procesul verbal de ședință și conținutul hotărârii nr. 1 din 10 februarie 2009. Interesul social este interesul comun al asociaților și al persoanei juridice, dar numai în situația normală, nu și în caz de conflict sau abuz. În caz de abuz, asociații lezați pot acționa pe calea nulității actului iar în cazul de față, s-a constatat că interesul social nu este interesul comun al asociaților și al persoanei juridice, având în vedere că o majorare de capital așa cum s-a menționat în hotărârea AGA nr. 1 din 10 februarie 2009 și actele subsecvente nu face decât să prejudicieze asociații minoritari în contextul în care aceștia au convocat Adunarea Generală a Asociaților pentru stabilirea cesiunii părților sociale.

Majorarea de capital social, dispusă de asociatul majoritar, diminuează cotele de participare la capital a asociaților minoritari, cu consecința diminuării drepturilor cuvenite prin retragerea din societate. Abuzul de majoritate, astfel manifestat, se caracterizează ca act contrar interesului social, săvârșit numai pentru interesul asociatului majoritar și păgubitor pentru asociații minoritari. În consecință, constatând că asociatul majoritar, prin hotărârea de majorare a capitalului social, în contextul propunerii asociaților minoritari de a cesiona părțile sociale, a violat interesul social prin încălcarea obligațiilor de loialitate față de partenerii săi, lipsind asociații minoritari de posibilitatea obținerii unui profit la care raportul de asociere le permitea să spere cu legitimitate, Curtea de Apel a reținut că Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 2 din 10 februarie 2009 este nulă, prin încălcarea dispozițiilor art. 136 1 din Legea nr. 31/1990.

Ca urmare și actele subsecvente sunt nule, instanța de fond aplicând corect principiul accesorium sequitur principale, cu consecința desființării Actului Adițional la Actul Constitutiv al SC I.C.T. T.T. SRL și a Actului Constitutiv Actualizat. Pârâta SC I.C.T. T.T. SRL a formulat recurs împotriva deciziei comerciale nr. 52 din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii formulate de reclamanții D.L.P., P.A.G. și B.N. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta a prezentat pe larg situația de fapt reținută de ambele instanțe arătând, în esență, că în lipsa oricărui temei juridic, instanța de apel a apreciat în mod greșit că exista neconcordanță între ceea ce s-a consemnat în procesul verbal de ședință din data de 10 februarie 2009 și Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 1 din 10 februarie 2008. Greșit a reținut instanța de apel că pentru Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 2 din 10 februarie 2009 există un abuz de majoritate, fiind încălcate dispozițiile art. 136 1 din Legea nr. 31/1990. Textul de lege menționat consacră două limitări fundamentale ale exercițiului drepturilor acționarilor: buna-credință și promovarea cu prioritate a intereselor legitime ale societății dar în speța de față prin actul constitutiv al SC I.C.T.

T.T. SRL, act elaborat cu consimțământul tuturor asociaților, nu a fost încălcat interesul acționarilor minoritari, iar hotărârile de a fi revocat din funcție administratorul societății și de a majora capitalul social au avut la bază votul liber exprimat al tuturor asociaților, fiind firesc ca decizia finală să aparțină majorității absolute a părților sociale și a capitalului social. Instanța de apel nu a luat în considerare faptul că propunerea de completare a ordinii de zi cu punctul 5, vizând majorarea capitalului social a fost pe deplin justificată, aceasta fiind necesară pentru proiectul Casa Verde, pentru participarea la licitații, asociatul majoritar S.I.R. exercitând dreptul potrivit scopului pentru care a fost instituit.

Un eventual abuz, putea fi reținut doar în măsura în care acesta ar fi abdicat de la interesul societății și ar fi ignorat drepturile celorlalți. Instanța de apel nu a luat în considerare înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că cei trei asociați minoritari, care au promovat acțiunea, au înființat în anul 2008 SC A.E.T. SRL, societate ce are același obiect de activitate cu societatea SC I.C.T. T.T. SRL iar asociatul D.L.P. administrator al I.C.T. T.T. SRL, care deține 34% din capitalul social al SC A.E.T., a fost numit administrator și în societatea nou înființată. Astfel, abuzul de putere trebuia apreciat în comparație cu interesele tuturor acționarilor și este evident că în cauză există un conflict de interese sancționat de dispozițiile art. 197 alin. (3) raportat la art. 79 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990.

Din întreg probatoriul, administrat în cauză, rezultă că asociații au interese proprii, că există un conflict permanent, însă abuzul de majoritate nu trebuie să sancționeze acest conflict de interese, ci sancționarea ar trebui să intervină numai în măsura în care, urmare a acestui conflict, hotărârea luată profită numai majorității și este contrară interesului social. Reclamanții D.L.P., P.A.G. și B.N. au formulat întâmpinare prin care au solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale incidente, decizia recurată fiind legală și temeinică. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiul de drept invocat, se constată că recursul este nefondat.

Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. dar nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege evocat, criticând de fapt modul de interpretare a probelor administrate în cauză, recurenta urmărind reaprecierea tuturor probelor, ceea ce ar atrage schimbarea situației de fapt, dar reaprecierea probelor și schimbarea situației de fapt nu se mai poate produce în instanța de recurs, odată cu abrogarea pct. 10-11 ale art. 304 C. proc. civ. Raportându-ne la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale incidente. Astfel, prin hotărârea nr. 1 din 10 februarie 2009 s-a dispus înlocuirea administratorului D.L.P.

din SC T.T. SRL dar această hotărâre nu reflectă voința asociaților astfel cum a fost exprimată prin procesul-verbal de ședință al Adunării Generale a Asociaților. Procesul-verbal de ședința al Adunării Generale a Asociaților, reglementat de art. 131 din Legea nr. 31/1990 este un înscris constatator al tuturor actelor, faptelor și operațiunilor petrecute la Adunarea Generală a Asociaților, începând cu problema formalităților de convocare și terminând cu declarațiile făcute de acționari în ședință. Consemnările din acest document sunt valabile și fac proba în justiție și în fața oricăror alte autorități cu privire la realitatea actelor, faptelor și operațiunilor consemnate. În condițiile în care există neconcordanțe între procesul verbal de ședință și hotărârea nr. 1 din 10 februarie 2009 (neconcordanțe prezentate pe larg și corect de ambele instanțe) hotărârea vizând revocarea administratorului este nulă, aspect reținut corect de instanța de apel.

Corect au fost aplicate și interpretate dispozițiile art. 136 1 C. proc. civ., având în vedere că atât acționarii majoritari cât și acționarii minoritari trebuie să își exercite drepturile cu buna-credință, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari. Aceste dispoziții legale asigură un echilibru între interesele societății și cele ale acționarilor, urmărind prevenirea și reprimarea abuzurilor de majoritate care se pot înregistra în Adunarea Generală a Acționarilor, cât și pentru înlăturarea abuzurilor de minoritate de care se pot face vinovați unii acționari care, deși minoritari, se opun în mod neîntemeiat luării unor decizii necesare. Majorarea capitalului social al SC I.C.T.

T.T. SRL, măsură dispusă de asociatul majoritar, diminuează cotele de participare la capitalul social ale asociaților minoritari, diminuând drepturile cuvenite acestora prin retragerea din societate. Asociații majoritari sau minoritari nu pot să-și exercite drepturile pentru satisfacerea unor interese proprii, iar în speța de față corect s-a reținut că asociatul majoritar prin hotărârea de majorare a capitalului social a încălcat interesul social, cu consecința lipsirii asociaților minoritari de a obține un profit, încălcându-se astfel dispozițiile art. 136 1 din Legea nr. 31/1990. Ca o consecință a nulității actului principal și actele subsecvente sunt desființate, respectiv Actul Adițional la Actul Constitutiv și Actul Constitutiv actualizat, principiul accesorium seguintur principale fiind aplicat corect.

Criticle vizând interesele contrare dintre asociații minoritari și majoritari precum și înființarea unei noi societăți cu același obiect de activitate pot fi valorificate în alt cadru procesual, instanțele de fond pronunțându-se cu respectarea principiului disponibilității. Față de considerentele expuse Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâta SC I.C.T. T.H. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 52 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Recurenta, fiind în culpă procesuală în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. va fi obligată să plătească intimaților cheltuieli de judecată în cuantum de 248 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței seria BBAV nr. 0000006 din data de 16 septembrie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC I.C.T. T.T. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 52 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă SC I.C.T. T.T. SRL București la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 248 lei către intimații-reclamanți D.L.P., P.G.A., B.N. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.