ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1749/2011

Ședința publică de la 5 mai 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1639 din 18 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 28771/3/2009, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B.I.L. și au fost anulate hotărârile nr. 42, 43, 44, 45, 46 din 18 mai 2009 ale Adunării generale a acționarilor pârâtei SC U.A.S. SA. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul deține calitatea de acționar minoritar în cadrul pârâtei, care este o societate comercială ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe piața de capital, fiind supusă, în ceea ce privește convocarea și desfășurarea adunărilor generale, dispozițiilor art. 117, art. 117 1 , art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și Legii nr. 297/2004.

S-a apreciat că nu s-a dovedit respectarea dispozițiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată cu privire la stabilirea datei de referință pentru determinarea acționarilor îndreptățiți să participe și să voteze în cadrul adunării generale din data de 18 mai 2009, aspect de natură a atrage nulitatea absolută a hotărârilor adoptate ca urmare a nerespectării cerințelor legale pentru formarea voinței sociale. Totodată, instanța a considerat că nu a fost respectat dreptul la informare al tuturor acționarilor cu privire la materialele supuse dezbaterii, fiind înlăturate apărările pârâtei privind afișarea pe website-ul societății sau comunicarea cu adresa nr. 3310/2009. Împotriva sentinței comerciale nr. 1639 din 18 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a declarat apel S.C.

U.A.S. S.A. București care a fost admis prin decizia comercială nr. 367 din 6 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, și în consecință a schimbat în tot sentința comercială nr. 1639 din 18 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în principal că societatea a realizat convocarea adunării generale din data de 18 mai 2009 prin publicarea convocatorului la data de 15 aprilie 2009, data de referință fiind fixată pentru 30 aprilie 2009, cu respectarea dispozițiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

De asemenea instanța de apel a reținut că a fost respectat și dreptul de informare conform art. 224 din Legea nr. 297 și art. 136 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 (în vigoare la data realizării procedurii de convocare și desfășurării ședinței), considerând că societatea a permis consultarea documentelor supuse dezbaterii în cadrul adunării, fiind menționat locul la care acționarii au acces în convocatorul publicat, inclusiv pe site-ul societății. Împotriva deciziei comerciale nr. 367 din 6 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a declarat recurs B.I.L. arătând că: instanța de apel a interpretat și aplicat greșit art. 123 raportat la art. 117 indice 1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, art. 224 din Legea pieței de capital nr. 297/2004 și art. 136 din Regulamentul nr. 1/2006, art. 127 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

În dezvoltarea criticilor de recurs subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta arată că: 1. instanța de fond în mod greșit a considerat că „data de referință se menține în mod firesc aceeași” căci în textul ultimului convocator din 5 mai 2009 nu apare nici data de referință; 2. instanța de apel în mod greșit a aplicat dispozițiile art. 136 din Regulamentul CNVM art. 1/2006 și art. 224 din legea pieței de capital și a asimilat convocatorul cu materialele supuse dezbaterii; 3.instanța de apel a înlăturat nelegal și nemotivat critica referitoare la art. 127 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile recurentei Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Doctrina a statuat că este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii înseamnă că instanța a aplicat dispozițiile legale incidente cauzei, însă fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greșit.

Din această perspectivă precum și din primele două critici ale deciziei recurate Înalta Curte reține că în decizia instanței de apel s-a reținut în mod corect că societatea intimată a realizat convocarea adunării generale din data de 15 aprilie 2009, data de referință fiind stabilită pentru 30 aprilie 2009, în Monitorul Oficial nr. 2399 din 5 mai 2009, publicându-se doar o completare a convocatorului cu puncte suplimentare pe ordinea de zi, rămânând în mod firesc aceeași. Astfel, în raport de art. 117 1 alin. (3) din Legea nr.31/1990 completarea convocatorului cu noi puncte pe ordinea de zi nu presupune și modificarea datei de referință sau a datei adunării generale. Data de referință odată stabilită nu poate fi ulterior modificată printr-o completare a convocatorului.

Referitor la critica recurentei în sensul că instanța de apel a aplicat în mod greșit art. 136 din Regulamentul nr. 1/2006 C.N.V.M. și art. 136 din Legea pieței de capital, Înalta Curte reține că este neîntemeiată față de faptul că societatea a permis consultarea documentelor supuse dezbaterii în cadrul adunării, fiind menționat locul la care acționarii au acces în cadrul adunării, în convocatorul publicat pe site-ul societății. În ceea ce privește al treilea motiv de recurs în sensul că instanța de apel a înlăturat în mod nelegal și nemotivat critica referitoare la art. 127 din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte reține că este întemeiat față de faptul că din considerentele deciziei recurate rezultă că instanța de apel nu a analizat dacă în prezenta cauză au fost încălcate sau nu dispozițiile art. 127 din Legea nr. 31/1990.

De altfel, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte analizând și considerentele hotărârii pronunțate de prima instanță a constatat că nici aceasta nu a analizat critica supusă judecății prin cererea de chemare în judecată. Având în vedere considerentele arătate precum și a faptului că soluția ce se va da urmărește ca părțile să beneficieze de cele două grade de jurisdicție și nu în ultimul rând de un proces echitabil potrivit exigențelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va admite recursul declarat de reclamanta B.I.L.

Nicosia împotriva deciziei comerciale nr. 367 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială; va casa decizia recurată și sentința comercială nr. 1639 din 18 februarie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și va trimite cauza la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, pentru judecarea pe fond cu recomandarea primei instanțe de a analiza dacă în prezenta cauză au fost încălcate dispozițiile art. 127 din Legea nr. 31/10990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia împotriva deciziei comerciale nr. 367 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează decizia recurată și sentința comercială nr. 1639 din 18 februarie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială și trimite cauza la Tribunalul București, secția a VI-a comercială. pentru judecarea pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2011.