ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 865/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 5879, pronunțată la data de 10 mai 2010, Secția a VI-a comercială a Tribunalului București a admis cererea formulată de reclamanta B.I.L. împotriva pârâtei SC P.D. SA și, în consecință, a dispus anularea Hotărârii adunării generale a acționarilor societății pârâte din data de 18 aprilie 2008. Spre a hotărî astfel, tribunalul, având în vedere cerințele art. 123, art. 117 2 alin. (2), art. 117 1 alin. (1) și art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, a reținut că din convocatorul adunării generale, publicat în M.Of.

partea a IV-a nr. 1502 din 17 martie 2008, data de referință a fost stabilită la 1 1 aprilie 2008, or în cuprinsul hotărârii atacate, această dată este indicată a fi 1 7 aprilie 2008; că pagina de internet a societății pârâte nu conținea informațiile impuse de lege, nefiind respectat dreptul de informare al acționarilor și că, deși convocatorul a indicat la punctul 5 pe ordinea de zi „diverse”, în ședința adunării generale la acest punct s-a discutat și s-a decis prelungirea mandatului administratorului M.G.D. începând cu data de 11 martie 2008, o decizie de primă importanță a cărei includere pe ordinea de zi nu a fost comunicată acționarilor, dreptul la informare al acestora fiind în mod flagrant încălcat.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, a fost respins, ca nefondat, de Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 298, pronunțată la data de 6 iunie 2011, iar apelanta a fost obligată, în temeiul art. 274 C. proc. civ., să plătească intimatei suma de 9.802,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a reținut, răspunzând motivelor de apel invocate, că excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei a avocatului semnatar al cererii de chemare în judecată este neîntemeiată, întrucât la data formulării menționatei cereri acesta avea procură, legal întocmită potrivit art. 68 alin. (1) C. proc.

civ., pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată și pentru reprezentarea reclamantei, conform împuternicirii avocațiale nr. 26, emise la data de 31 octombrie 2008 cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 51/1995, ce poartă în dreptul semnăturii olografe de la rubrica client, ștampila reclamantei, prezumându-se că persoana care a semnat pentru societatea reclamantă, D.C.B., are calitatea de reprezentant convențional al acesteia, astfel cum rezultă și din împuternicirile speciale, emise de către reprezentanții legali ai B.I.L., semnate în fața funcționarilor competenți, apostilate conform Convenției de la Haga și traduse în limba română, depuse la dosarul primei instanțe; că, față de data trimiterii prin poștă a cererii de chemare în judecată: 31 octombrie 2008 și data publicării hotărârii A.G.O.A.

în Monitorul Oficial: 17 octombrie 2008, această cerere este formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990; că reclamanta are calitatea de acționar minoritar al apelantei pârâte , calitate ce prezumă interesul acesteia în formularea acțiunii în anularea unei hotărâri A.G.A., considerată nelegală, și că necalificarea naturii juridice a nulității invocate de reclamantă nu are relevanță, întrucât efectele nulității hotărârii A.G.A. sunt aceleași, atât în cazul nulității relative, cât și în cazul nulității absolute, și constau în lipsirea de efecte a hotărârii A.G.A. nelegale.

Pe fondul cauzei, instanța de apel a constatat că, așa cum a hotărât prima instanță, sunt întemeiate criticile reclamantei, în sensul că, prin hotărârea A.G.O.A., atacată, au fost încălcate prevederile art. 123, art. 117 2 alin. (2) și art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, prin nerespectarea datei de referință stabilită în convocator și prin încălcarea dreptului acționarilor la informare pentru motivele invocate, apreciind ca fiind legală și temeinică sentința apelată. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta – pârâtă, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a criticat soluționarea excepției lipsei calității de reprezentant al reclamantei a avocatului C.G.

și excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, pentru motivele invocate în apel în susținerea acestor excepții, reiterându-se apărările vizând fondul cauzei, fără a se preciza relevanța acestora față de decizia atacată, conform cerințelor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Recurenta a arătat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 274 alin. (1) C. proc. civ., față de complexitatea speței și față de munca depusă de avocat, și a solicitat instanței de recurs să cenzureze cuantumul onorariului de avocat și să diminueze cheltuielile de judecată datorate intimatei cu acest titlu. Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică, apreciind neîntemeiate criticile aduse acestei hotărâri.

Recursul este nefondat. Astfel, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. civ., în procesul civil este posibilă reprezentarea părților, iar, potrivit art. 83 alin. (1) C. proc. civ., calitatea de reprezentant, indiferent dacă reprezentarea este dată pentru exercițiul acțiunii sau pentru reprezentarea în judecată, se justifică printr-o procură a cărei semnătură, în cazul în care este dată unui avocat, va fi certificată potrivit legii avocaților, conform art. 68 alin. (1) teza a II-a. Reținând că, în speță, împuternicirea avocațială nr. 26 din 31 octombrie 2008 face dovada valabilă a mandatului dat avocatului G.C., semnatar al cererii de chemare în judecată, fiind întocmită conform cerințelor art. 68 alin. (1) C. proc.

civ. și celor ale Legii nr. 51/1995, se constată că, în mod corect, instanța de apel a respins excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei a susnumitului avocat. Cum reclamanta în calitate de acționar minoritar al societății pârâte a justificat un interes legitim, personal și direct, născut și actual, prin sesizarea instanței, în temeiul art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cu cererea de anulare a hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor acestei societăți din data de 18 aprilie 2008, motivată pe încălcarea dispozițiilor art. 117, art. 117 2 , art. 123 și art. 129 din aceeași lege, se constată că instanța de apel a dat o legală soluționare și excepției lipsei de interes, invocată de apelantă în cauză.

Este de observat că prin obligarea apelantei căzută în pretenții să plătească intimatei cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, solicitate și dovedite, s-a făcut o corectă aplicare a art. 274 alin. (1) C. proc. civ., iar Înalta Curte nu poate face ea însăși o apreciere a proporționalității onorariului în raport cu complexitatea cauzei sau a muncii îndeplinite de avocat în fața instanței de apel, deoarece recursul este o cale de atac ce se poate exercita numai pentru motive de nelegalitate, nu și pentru motive de netemeinicie. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC P.D. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 298 din 6 iunie 2011, pronunțată de Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2012.