ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 865/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 5879, pronunțată la data de 10 mai 2010, Secția a VI-a

comercială a Tribunalului București a admis cererea formulată de reclamanta  B.I.L.

împotriva pârâtei SC P.D. SA și, în consecință, a dispus anularea Hotărârii

adunării generale a acționarilor societății pârâte din data de 18 aprilie 2008.

Spre

a hotărî astfel, tribunalul, având în vedere cerințele art. 123, art. 117

2

alin. (2), art. 117

1

alin. (1) și art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990,

a reținut că din convocatorul adunării generale, publicat în

M.Of. partea a IV-a nr. 1502 din 17 martie 2008, data de referință a

fost stabilită la

1

1 aprilie 2008, or în cuprinsul hotărârii atacate, această dată este

indicată a fi

1

7 aprilie 2008; că pagina de internet a

societății pârâte

nu conținea

informațiile impuse de lege, nefiind respectat dreptul de

informare al acționarilor și că, deși  convocatorul a indicat la punctul 5 pe

ordinea  de zi „diverse”, în ședința adunării generale la acest punct s-a

discutat și s-a decis prelungirea mandatului administratorului M.G.D.  începând

cu data de 11 martie 2008, o decizie de primă importanță a cărei includere pe

ordinea de zi nu a fost comunicată acționarilor, dreptul la informare al

acestora fiind în mod flagrant încălcat.

Apelul

declarat

de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, a fost respins,

ca nefondat, de Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, prin

decizia comercială

nr. 298,

pronunțată la data de

6 iunie

2011,

iar

apelanta a fost obligată, în temeiul art.

274 C. proc. civ., să plătească intimatei suma de 9.802,30 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Pentru

a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a reținut,

răspunzând motivelor de apel invocate, că excepția lipsei calității de

reprezentant al reclamantei a avocatului semnatar al cererii de chemare în

judecată este neîntemeiată, întrucât la data formulării menționatei cereri

acesta avea procură, legal

întocmită potrivit art. 68 alin. (1) C.

proc. civ., pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată și pentru

reprezentarea reclamantei, conform împuternicirii avocațiale nr. 26, emise la

data de 31 octombrie 2008 cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 51/1995, ce

poartă în dreptul semnăturii olografe de la rubrica client, ștampila

reclamantei, prezumându-se că persoana care a  semnat pentru societatea

reclamantă, D.C.B., are calitatea de reprezentant convențional al acesteia,

astfel cum rezultă și din  împuternicirile speciale, emise de către

reprezentanții legali ai

B.I.L., semnate în fața funcționarilor

competenți, apostilate conform Convenției de la Haga și traduse în

limba română, depuse la dosarul primei instanțe; că,  față de data trimiterii

prin poștă a cererii de chemare în judecată: 31

octombrie 2008 și data publicării hotărârii A.G.O.A. în Monitorul

Oficial: 17 octombrie 2008, această cerere este formulată în termenul legal de

15 zile prevăzut de art. 132 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990; că

reclamanta are calitatea de acționar minoritar al apelantei pârâte

, calitate ce prezumă interesul acesteia în

formularea acțiunii în anularea unei hotărâri A.G.A., considerată nelegală, și

că necalificarea naturii juridice a nulității invocate de reclamantă nu are

relevanță, întrucât efectele nulității hotărârii A.G.A. sunt aceleași, atât în

cazul nulității relative, cât și în cazul nulității absolute, și constau în

lipsirea de efecte a hotărârii A.G.A. nelegale.

Pe

fondul cauzei, instanța de apel a constatat că, așa cum a hotărât prima

instanță, sunt întemeiate criticile reclamantei, în sensul că, prin hotărârea

A.G.O.A., atacată, au fost încălcate prevederile art. 123,

art. 117

2

alin.

(2) și art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, prin nerespectarea datei de

referință stabilită în convocator și prin încălcarea dreptului acționarilor la

informare pentru motivele invocate, apreciind ca fiind legală și temeinică

sentința apelată.

Împotriva

menționatei decizii a formulat recurs apelanta – pârâtă, invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

motivarea recursului s-a criticat soluționarea excepției lipsei calității de

reprezentant al reclamantei a avocatului C.G. și excepției lipsei de interes a

reclamantei în promovarea acțiunii, pentru motivele invocate în apel în

susținerea acestor excepții, reiterându-se apărările vizând fondul cauzei, fără

a se preciza relevanța acestora față de decizia atacată, conform cerințelor

art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Recurenta

a arătat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., față de complexitatea speței și față de munca depusă de avocat, și

a solicitat instanței de recurs să cenzureze cuantumul onorariului de avocat și

să diminueze cheltuielile de judecată datorate intimatei cu acest titlu.

Intimata

a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea deciziei

recurate ca fiind legală și temeinică, apreciind neîntemeiate criticile aduse

acestei hotărâri.

Recursul

este nefondat.

Astfel,

potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. civ., în procesul civil este posibilă

reprezentarea părților, iar, potrivit art. 83 alin. (1) C. proc. civ.,

calitatea de reprezentant, indiferent dacă reprezentarea este dată pentru

exercițiul acțiunii sau pentru reprezentarea în judecată, se justifică printr-o

procură a cărei semnătură, în cazul în care este dată unui avocat, va fi

certificată potrivit legii avocaților, conform art. 68 alin. (1) teza a II-a.

Reținând

că, în speță, împuternicirea avocațială nr. 26 din 31 octombrie 2008 face

dovada valabilă a mandatului dat avocatului G.C., semnatar al cererii de

chemare în judecată, fiind întocmită conform cerințelor art. 68 alin. (1) C.

proc. civ. și celor ale Legii nr. 51/1995, se constată că, în mod corect,

instanța de apel a respins excepția lipsei calității de reprezentant al

reclamantei a susnumitului avocat.

Cum

reclamanta în calitate de acționar minoritar al societății pârâte a justificat

un interes legitim, personal și direct, născut și actual, prin sesizarea

instanței, în temeiul art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cu cererea de

anulare a hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor acestei societăți

din data de 18 aprilie 2008, motivată pe încălcarea dispozițiilor art. 117,

art. 117

2

, art. 123 și art. 129 din aceeași lege, se constată că

instanța de apel a dat o legală soluționare și excepției lipsei de interes,

invocată de apelantă în cauză.

Este

de observat că prin obligarea apelantei căzută în pretenții să plătească

intimatei cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, solicitate și

dovedite, s-a făcut o corectă aplicare a art. 274 alin. (1) C. proc. civ., iar

Înalta Curte nu poate face ea însăși o apreciere a proporționalității onorariului

în raport cu complexitatea cauzei sau a muncii îndeplinite de avocat în fața

instanței de apel, deoarece recursul este o cale de atac ce se poate exercita

numai pentru motive de nelegalitate, nu și pentru motive de netemeinicie.

Pentru

aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC P.D. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale

nr. 298 din 6 iunie 2011, pronunțată de Secția a VI-a comercială a Curții de

Apel București, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

22 februarie 2012.