ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2209/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta

B.I. Limited Nicosia

a chemat-o în judecată pe pârâta SC S.P. SA, solicitând anularea hotărârii nr.

1 a

adunării

generale extraordinare a acționarilor SC S.P. SA din 22 iulie 2010, publicarea

și menționarea hotărârii judecătorești în Registrul Comerțului, conform art.

132 alin. (10) din Legea nr. 31/1990, cu cheltuieli de judecată, acțiunea fiind

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 117

2

, art. 125, art. 127,

art. 129 din Legea nr. 31/1990, art. 225, art. 243 din Legea nr. 297/2004 și

Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009.

Tribunalul Neamț, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamantă, prin sentința civilă nr. 33/COM/CC, reținând

următoarele:

Termenul de 5 zile

prevăzut de art. 243 alin. (5) din Legea pieței de capital nr. 297/2004 a fost

respectat, întrucât prin adresa din 11 iunie 2010, pârâta a comunicat

reclamantei documentele ce urmau dezbătute în adunarea generală din data de 22

iulie 2010, iar documentele și materialele în formative referitoare la

problemele incluse pe ordinea de zi s-au putut consulta la sediul societății

începând cu data de 19 iulie 2010.

Față de motivul întemeiat

pe prevederile art. 117

2

din Legea nr. 31/1990 privind încălcarea normelor

privind publicarea convocatorului adunării prin publicarea pe pagina de internet

a societății, instanța reține că este nefondat, întrucât dispozițiile textului menționat

nu sunt imperative, neîndeplinirea lor neatrăgând nulitatea hotărârii adoptate.

În legătură că nerespectarea

termenului de 48 ore pentru depunerea procurilor speciale de reprezentare, instanța

a constatat că toate procurile speciale au fost depuse în termenul prevăzut de

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Astfel procurile

B.I. Limited,

SC M. SRL, SC L.R. SRL au fost înregistrate la sediul societății la 20 iulie 2010

și cum

adunarea

generală a fost convocată pentru 22 iulie 2010, a fost respectat termenul de 48

ore înainte de adunarea generală.

Instanța a reținut că

au fost respectate și prevederile art. 129 din Legea nr. 31/1990, fiind aleși trei

secretari, care au informat adunarea cu privire la prezența acționarilor și a capitalului

social pe care îl reprezintă fiecare, conform procesului-verbal existent la dosar.

În ceea ce privește încălcarea

dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990, legiuitorul a prevăzut

expres sancțiunea în caz de încălcare a dispoziției, în sensul că acționarul vinovat

de încălcarea acestor dispoziții este răspunzător de daunele produse societății,

neafectând valabilitatea hotărârii adunării generale.

Apelul declarat de reclamantă,

împotriva sentinței primei instanțe, a fost respins ca nefondat prin decizia

nr. 4/2011 din 06 octombrie

2011 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

Raportat la analiza motivelor

de apel, instanța de apel a constatat că h

otărârea nr. 1 a

adunării generale

extraordinare a acționarilor SC S.P. SA nu este contrară legii, considerentele pentru

care a fost respinsă acțiunea de către prima instanță fiind legale, toate textele

de lege invocate fiind aplicate corect.

Împotriva acestei decizii

reclamanta a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței

atacate și pe fondul cauzei admiterea acțiunii, invocând dispozițiile art. 299,

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 132, art. 117

2

, art. 129 din Legea

nr. 31/1990.

A susținut în recursul

său că hotărârea este nelegală fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor

care reglementează publicitatea și constituirea adunărilor generale cu referire

la art. 117

2

din Legea nr. 31/1990, art. 6 din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 6/2009, art. 132 din Legea nr. 31/1990.

A susținut, de asemenea,

că instanța de apel a aplicat greșit legea privind calculul termenelor speciale

invocate, respectiv art. 125 din Legea nr. 31/1990, intimata-reclamantă depunând

procura chiar la 22 iulie 2010, nefiind respectate dispozițiile art. 101 C.

proc. civ.

Prin cel de-al treilea

motiv a susținut că instanța a interpretat greșit normele care reglementează conflictul

de interese în materie comercială, refuzând aplicarea dispozițiilor art. 132 din

Legea nr. 31/1990.

Intimata-pârâtă a formulat

întâmpinare, răspunzând fiecărui motiv invocat de recurentă și a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 304 pct.

9 C. proc. civ. hotărârea atacată poate fi modificată dacă a fost dată cu aplicarea

greșită a legii, această ipoteză vizând situațiile în care, consecință a unei interpretări

eronate a legii, instanța a aplicat greșit un text de lege.

Invocând această dispoziție

legală recurenta, a avut în vedere în primul motiv de recurs aplicarea greșită a

art. 117

2

din Legea nr. 31/1990, art. 6 din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 6/2009, în sensul că instanța, reținând încălcarea normelor legale indicate,

a refuzat aplicarea sancțiunii nulității.

Acest motiv nu poate fi

primit, deoarece, corect instanța de apel a reținut că neefectuarea publicității

pe pagina de internet nu a fost de natură să o prejudicieze pe reclamantă, întrucât

pârâta a comunicat reclamantei documentele ce urmau să fie dezbătute în adunarea

generală încă din 11 iunie 2010, adunarea generală fiind convocată în 22 iulie 2010,

fiind respectat termenul de 5 zile prevăzut de art. 243 alin. (5) din Legea nr.

297/2004, alin. (2) al art. 117

2

din Legea nr. 31/1990 neprevăzând sancțiunea

nulității pentru necomunicarea documentelor pe pagina de internet.

Ca urmare, Înalta Curte

constată că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale invocate prin

acest motiv astfel că nu poate fi primită critica referitoare la refuzul instanței

de a aplica sancțiunea nulității, ca urmare a nerespectării art. 117

2

alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Se va respinge și cel

de-al doilea motiv de recurs, vizând aplicarea greșită a art. 125 alin. (3) din

Legea nr. 31/1990, privind calculul greșit al termenului de 48 ore prevăzut de acest

text de lege, deoarece corect instanța de apel a apreciat termenul luând în considerare

data la care a fost convocată adunarea generală extraordinară a acționarilor, respectiv

data de 22 iulie 2010, și data depunerii procurilor, respectiv data de 20 iulie

2010, în cauză nefiind vorba de termene libere.

Dispozițiile art. 101

C. proc. civ. se aplică doar pentru termenele procedurale și privesc procedura de

soluționare a litigiilor în instanța de judecată, neputând fi extinsă aplicarea

acestuia și asupra dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

În ceea ce privește cel

de-al treilea motiv de recurs care vizează aplicarea greșită a art. 127 din Legea

nr. 31/1990 cu trimitere la art. 132 din același act normativ, Înalta Curte reține

că instanța de apel nu a refuzat aplicarea art. 132 din Legea nr. 31/1990, față

de împrejurarea că art. 127 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 prevede că acționarul

care contravine dispozițiilor art. 12 alin. (1) al aceluiași articol și care „într-o

anumită operațiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei persoane, un interes

contrar al aceluia al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind

acea operațiune”, fiind răspunzător de daunele produse societății, dacă fără votul

său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

Este de netăgăduit că

textul de lege menționat, respectiv art. 127 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu

prevede sancțiunea nulității hotărârii adunării generale, în situația în care nu

sunt respectate dispozițiile art. 127 alin. (1) al aceluiași act normativ, astfel

că instanța de apel a aplicat corect textul de lege invocat.

Constatând că hotărârea

atacată este legală și la adăpost de orice critică, Înalta Curte, conform art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de

reclamanta B.I. Limited Nicosia

împotriva

deciziei nr. 4/2011 din 06 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.