ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2047/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 19

din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins excepția lipsei de

interes și totodată s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C.C.

în contradictoriu cu pârâta SC A.S.I.R. SA Iași prin care a solicitat anularea

hotărârilor adunărilor generale ale acționarilor din cadrul pârâtei SC A.S.I.R.

SA având nr. 1 din 23 iulie 2004, nr. 2 din 24 iulie 2004, nr. 2 din 9 aprilie

2005 și nr. 3 din 15 iunie 2005, justificat de faptul că procedura convocării

acționarilor a fost nelegală.

Pentru

a se pronunța astfel a reținut că procedura de convocare s-a realizat prin

afișare la sediul societății pârâte, convocatoarele fiind semnate de către

acționarul SC V.W. SRL și contrasemnate de administratorul societății pârâte,

iar convocările conțineau locul și data ținerii adunărilor, precum și ordinea

de zi cu menționarea detaliată a tuturor chestiunilor ce urmau a face obiectul

dezbaterilor adunărilor cu respectarea art. 117 alin. (5), (6), (7) din Legea nr.

31/1990, în vigoare la data emiterii actului și abrogate ulterior prin Legea nr.

44/2006, față și de prevederile Statutului astfel cum a fost modificat prin

Hotărârea A.G.A nr. 1/2002.

În

ceea ce privește incidența art. 240 din Legea nr. 297/2004 s-a reținut că acest

articol face parte din capitolul VI al legii, cuprinzând dispoziții speciale

privind societățile admise la tranzacționare, iar  reclamanta nu a demonstrat

că pârâta SC A.S.I.R. SA îndeplinește condițiile prevăzute la art. 213 din

Legea nr. 297/2004 pentru ca o societate comercială să fie admisă la

tranzacționarea pe o piață reglementată.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie

nelegalitate.

Prin

decizia nr. 14 din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a

respins apelul, ca nefondat.

Pentru

a se pronunța astfel, a reținut că prima instanță a interpretat și aplicat

corespunzător dispozițiile legale incidente la situația de fapt, fiind dovedit

că Hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 18 februarie 2002, menționată la Oficiul Registrului

Comerțului, prevedea ca modalitate de convocare a adunării generale

afișarea la sediul societății, însoțită de un

convocator ce urma a fi semnat și datat de acționarii ce au luat la cunoștință

de convocare, cu cel puțin 15 zile înainte de data prevăzută pentru adunare (

fila

42 dosar fond).

În

speță, apelanta a contestat legalitatea convocării motivat de menționarea, în

cuprinsul convocatorului, doar a acționarului ce deține 50 % din capitalul

social (SC V.W. SRL), nu și a celorlalți acționari (S.A. și alte persoane

fizice, inclusiv apelanta), ce dețineau procentul de 50 % din capital.

Deși apelanta a susținut că fiecare

dintre convocatoarele contestate trebuiau să fie semnate de toți acționarii

pentru a fi valabile, Curtea a constatat că nici dispozițiile statutare și nici

cele ale art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 invocate în apel nu

condiționează valabilitatea convocări de semnarea convocatorului de către toți

acționarii.

Prin

urmare, instanța va respinge ca nefondată și critica privind aplicarea greșită

dispozițiilor art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 precum și a prevederilor

relevante cuprinse îi Statutul societății.

Totodată

Curtea a respins și motivul de apel referitor la nepronunțarea instanței de

fond asupra excepției nulității absolute a

convocărilor a adunării generale și implicit a hotărârilor

A.G.A. având

în vedere faptul că temeiul acestei excepții este același cu cel al cererii

principale și a fost analizat prin hotărârea apelată.

În ceea ce privește

critica privind nepronunțarea primei instanțe asupra motivului referitor la

majorarea capitalului social fără acordarea dreptului de preemțiune aceasta a

fost respinsă ca o consecință a respingerii susținerilor privitoare la

nelegalitatea convocării adunării generale.

Reclamanta

a formulat recurs, în termenul legal, invocând în cadrul motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încălcarea dispozițiilor art. 117 pct.

5 din Legea nr. 31/1990 înainte de modificarea prin Legea nr. 441/2006 și a art.

13 alin. (7) din Statutul societății privind regulile de convocare a adunărilor

generale.

A arătat, în esență, că cele două instanțe au

nesocotit aceste dispoziții, numai simpla afișare a convocării adunărilor

generale la sediul societății nefiind suficientă pentru a considera îndeplinită

procedura legală a convocării A.G.A. în lipsa semnăturii acționarilor această

situație conducând și la încălcarea dreptului său de preemțiune care nu a putut

fi astfel exercitat.

Analizând

recursul se găsește nefondat.

Potrivit

Legii nr. 31/1990, până la modificarea adusă prin Legea nr. 441/2006 -

neincidentă în cauză față de data emiterii actelor juridice ce fac obiectul

judecății - legiuitorul a derogat prin art. 117 alin. (5) de la regula generală,

instituită prin art. 117 alin. (1) și (2), a publicității prin M. Of. și a unui

ziar de largă răspândire, permițând convocarea și prin afișare la sediul

societății cu condiția ca acest mod să nu fie interzis prin actul constitutiv.

Or, așa cum au reținut

ambele instanțe, prin Hotărârea A.G.A nr. 1/2002 s-a decis modificarea art. 13

din Statut care nu permitea această modalitate de convocare și potrivit acestei

modificări, votată și de către recurenta-reclamantă, rezultă fără echivoc, că

s-a convenit convocarea prin afișare la sediul societății, însoțită de un

convocator ce va fi semnat de „acționarii prezenți” cu cel puțin 15 zile

înainte de data ținerii adunării generale și nu de toți acționarii așa cum

invocă recurenta-reclamantă, în interpretarea dată art. 117 alin. (5) din

Legea

nr. 31/1990, în redactarea anterioară Legii nr. 441/2006, deși nici din

redactarea acestui text de lege nu rezultă necesitatea semnării convocatorului

de către toți acționarii.

Instanța de apel, dând

eficiență voinței părților exprimată printr-o hotărâre A.G.A. neanulată până în

prezent corect a constatat astfel legalitatea convocării prin afișare, la

sediul societății, împrejurarea că s-a prezentat doar unul dintre acționari

fiind certificată de cenzori, astfel că neprezentarea la sediul societății și a

recurentei-reclamante nu poate fi imputată societății, din perspectiva

principiului egalității în drepturi a acționarilor, recurenta-reclamantă

invocând în această situație propria culpă.

Pe cale de consecință,

considerându-se de către instanța de apel că recurenta-reclamantă ca acționar a

fost legal convocată dar nu s-a prezentat, corect s-a concluzionat, totodată,

că nu se poate reține, nici încălcarea dreptului de preemțiune, față de

neexercitarea acestuia din propria culpă.

Față de considerentele

arătate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta C.C. împotriva deciziei nr. 14 din 3 februarie 2010, pronunțată de

Curtea de Apel Iași, secția comercială

, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

2 iunie 2010.