ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2047/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 19 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins excepția lipsei de interes și totodată s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C.C. în contradictoriu cu pârâta SC A.S.I.R. SA Iași prin care a solicitat anularea hotărârilor adunărilor generale ale acționarilor din cadrul pârâtei SC A.S.I.R. SA având nr. 1 din 23 iulie 2004, nr. 2 din 24 iulie 2004, nr. 2 din 9 aprilie 2005 și nr. 3 din 15 iunie 2005, justificat de faptul că procedura convocării acționarilor a fost nelegală. Pentru a se pronunța astfel a reținut că procedura de convocare s-a realizat prin afișare la sediul societății pârâte, convocatoarele fiind semnate de către acționarul SC V.W.

SRL și contrasemnate de administratorul societății pârâte, iar convocările conțineau locul și data ținerii adunărilor, precum și ordinea de zi cu menționarea detaliată a tuturor chestiunilor ce urmau a face obiectul dezbaterilor adunărilor cu respectarea art. 117 alin. (5), (6), (7) din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data emiterii actului și abrogate ulterior prin Legea nr. 44/2006, față și de prevederile Statutului astfel cum a fost modificat prin Hotărârea A.G.A nr. 1/2002. În ceea ce privește incidența art. 240 din Legea nr. 297/2004 s-a reținut că acest articol face parte din capitolul VI al legii, cuprinzând dispoziții speciale privind societățile admise la tranzacționare, iar reclamanta nu a demonstrat că pârâta SC A.S.I.R.

SA îndeplinește condițiile prevăzute la art. 213 din Legea nr. 297/2004 pentru ca o societate comercială să fie admisă la tranzacționarea pe o piață reglementată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie nelegalitate. Prin decizia nr. 14 din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins apelul, ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, a reținut că prima instanță a interpretat și aplicat corespunzător dispozițiile legale incidente la situația de fapt, fiind dovedit că Hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 18 februarie 2002, menționată la Oficiul Registrului Comerțului, prevedea ca modalitate de convocare a adunării generale afișarea la sediul societății, însoțită de un convocator ce urma a fi semnat și datat de acționarii ce au luat la cunoștință de convocare, cu cel puțin 15 zile înainte de data prevăzută pentru adunare ( fila 42 dosar fond).

În speță, apelanta a contestat legalitatea convocării motivat de menționarea, în cuprinsul convocatorului, doar a acționarului ce deține 50 % din capitalul social (SC V.W. SRL), nu și a celorlalți acționari (S.A. și alte persoane fizice, inclusiv apelanta), ce dețineau procentul de 50 % din capital. Deși apelanta a susținut că fiecare dintre convocatoarele contestate trebuiau să fie semnate de toți acționarii pentru a fi valabile, Curtea a constatat că nici dispozițiile statutare și nici cele ale art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 invocate în apel nu condiționează valabilitatea convocări de semnarea convocatorului de către toți acționarii. Prin urmare, instanța va respinge ca nefondată și critica privind aplicarea greșită dispozițiilor art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 precum și a prevederilor relevante cuprinse îi Statutul societății.

Totodată Curtea a respins și motivul de apel referitor la nepronunțarea instanței de fond asupra excepției nulității absolute a convocărilor a adunării generale și implicit a hotărârilor A.G.A. având în vedere faptul că temeiul acestei excepții este același cu cel al cererii principale și a fost analizat prin hotărârea apelată. În ceea ce privește critica privind nepronunțarea primei instanțe asupra motivului referitor la majorarea capitalului social fără acordarea dreptului de preemțiune aceasta a fost respinsă ca o consecință a respingerii susținerilor privitoare la nelegalitatea convocării adunării generale. Reclamanta a formulat recurs, în termenul legal, invocând în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., încălcarea dispozițiilor art. 117 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 înainte de modificarea prin Legea nr. 441/2006 și a art. 13 alin. (7) din Statutul societății privind regulile de convocare a adunărilor generale. A arătat, în esență, că cele două instanțe au nesocotit aceste dispoziții, numai simpla afișare a convocării adunărilor generale la sediul societății nefiind suficientă pentru a considera îndeplinită procedura legală a convocării A.G.A. în lipsa semnăturii acționarilor această situație conducând și la încălcarea dreptului său de preemțiune care nu a putut fi astfel exercitat. Analizând recursul se găsește nefondat. Potrivit Legii nr. 31/1990, până la modificarea adusă prin Legea nr. 441/2006 - neincidentă în cauză față de data emiterii actelor juridice ce fac obiectul judecății - legiuitorul a derogat prin art. 117 alin. (5) de la regula generală, instituită prin art. 117 alin. (1) și (2), a publicității prin M. Of.

și a unui ziar de largă răspândire, permițând convocarea și prin afișare la sediul societății cu condiția ca acest mod să nu fie interzis prin actul constitutiv. Or, așa cum au reținut ambele instanțe, prin Hotărârea A.G.A nr. 1/2002 s-a decis modificarea art. 13 din Statut care nu permitea această modalitate de convocare și potrivit acestei modificări, votată și de către recurenta-reclamantă, rezultă fără echivoc, că s-a convenit convocarea prin afișare la sediul societății, însoțită de un convocator ce va fi semnat de „acționarii prezenți” cu cel puțin 15 zile înainte de data ținerii adunării generale și nu de toți acționarii așa cum invocă recurenta-reclamantă, în interpretarea dată art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, în redactarea anterioară Legii nr. 441/2006, deși nici din redactarea acestui text de lege nu rezultă necesitatea semnării convocatorului de către toți acționarii.

Instanța de apel, dând eficiență voinței părților exprimată printr-o hotărâre A.G.A. neanulată până în prezent corect a constatat astfel legalitatea convocării prin afișare, la sediul societății, împrejurarea că s-a prezentat doar unul dintre acționari fiind certificată de cenzori, astfel că neprezentarea la sediul societății și a recurentei-reclamante nu poate fi imputată societății, din perspectiva principiului egalității în drepturi a acționarilor, recurenta-reclamantă invocând în această situație propria culpă. Pe cale de consecință, considerându-se de către instanța de apel că recurenta-reclamantă ca acționar a fost legal convocată dar nu s-a prezentat, corect s-a concluzionat, totodată, că nu se poate reține, nici încălcarea dreptului de preemțiune, față de neexercitarea acestuia din propria culpă.

Față de considerentele arătate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.C. împotriva deciziei nr. 14 din 3 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.