ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7259/2011

Asupra conflictului

negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Argeș la data de 25 ianuarie 2011, reclamantul R.D. a chemat în judecată Casa

de Pensii a Ministerului Apărării Naționale solicitând instanței ca, prin

hotărârea pe care o va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să dispună

suspendarea Deciziei din 27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei în baza

Legii 119/2010.

Prin Sentința civilă

nr. 118 din 26 ianuarie 2011, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția

necompetenței teritoriale a instanței, pusă în discuție din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În considerentele

acestei sentințe s-a reținut că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în

vigoare la momentul emiterii deciziei atacate, cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, iar

celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

Constatând că, în

cauză, acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a vreunei case

teritoriale de pensii, ci împotriva unei case de pensii subordonată unei alte

instituții decât C.N.P.A.S., instanța a considerat că sunt incidente

dispozițiile art. 156 teza a doua din Legea nr. 19/2000, competența teritorială

revenind Tribunalului București, unde se află sediul pârâtei.

Prin Sentința civilă

nr. 5237 din 20 mai 2011, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, a declinat, la rândul său, competența în favoarea

Tribunalului Argeș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a

înaintat dosarul spre soluționarea conflictului Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

S-a reținut că, de la

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, ale Ministerului Administrației și Internelor și ale Serviciului

Român de Informații) a fost modificată, în sensul că aceasta aparține instanței

de la domiciliul reclamantului.

S-a constatat

totodată că deși decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 27

decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de chemare în judecată a

fost formulată la 25 ianuarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr.

263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Întrucât normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a

soluționa acțiunea Tribunalul Argeș, respectiv instanța de la domiciliul

reclamantului.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Argeș, în

considerarea argumentelor ce succed.

În stabilirea

instanței competente teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

suspendare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri

adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul.

Textul menționat mai

sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita

accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat

totodată că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale

căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de

Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea

nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.),

dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în

vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Argeș,

competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2011.