ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7259/2011

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 25 ianuarie 2011, reclamantul R.D. a chemat în judecată Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să dispună suspendarea Deciziei din 27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei în baza Legii 119/2010. Prin Sentința civilă nr. 118 din 26 ianuarie 2011, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, pusă în discuție din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei atacate, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, iar celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Constatând că, în cauză, acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a vreunei case teritoriale de pensii, ci împotriva unei case de pensii subordonată unei alte instituții decât C.N.P.A.S., instanța a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 156 teza a doua din Legea nr. 19/2000, competența teritorială revenind Tribunalului București, unde se află sediul pârâtei. Prin Sentința civilă nr. 5237 din 20 mai 2011, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat, la rândul său, competența în favoarea Tribunalului Argeș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul spre soluționarea conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut că, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, ale Ministerului Administrației și Internelor și ale Serviciului Român de Informații) a fost modificată, în sensul că aceasta aparține instanței de la domiciliul reclamantului. S-a constatat totodată că deși decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de chemare în judecată a fost formulată la 25 ianuarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Întrucât normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a soluționa acțiunea Tribunalul Argeș, respectiv instanța de la domiciliul reclamantului. Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Argeș, în considerarea argumentelor ce succed. În stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora. Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern. În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege. În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Argeș, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.