ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4111/2011

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Iași, S.C.M.D.R.R. în numele membrilor săi C.V. ș.a., a formulat

contestație împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor în baza Legii nr. 119/2010,

decizii emise de M.A.N. – D.F.C.

Prin sentința civilă nr. 1094 din 11

mai 2011, Tribunalul Iași a admis excepția de necompetență teritorială a

acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în  favoarea Tribunalului

București.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a

reținut că obiectul prezentei cauze este circumscris sferei de jurisdicție a

asigurărilor sociale conform art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000, iar

potrivit dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii sunt de

competența instanței în a cărei rază teritorială își are sediul sau domiciliul

reclamantul, iar celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. În raport de faptul că, în

speța, de față contestatorul se judecă cu intimatul M.A.N. – D.F.C., s-a

apreciat că cererea se încadrează în teza a Il-a a art. 156 din Legea nr. 19/2000.

După înregistrarea cauzei la

Tribunalul București a fost din nou invocată excepția de necompetență

teritorială a instanței, în raport de prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010

și prin sentința civilă nr. 8439 din 5 octombrie 2011 a Tribunalului București,

secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția

de necompetență teritorială a acestei instanțe și s-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Constatându-se ivit conflictul negativ

de competență, cauza a fost înaintată la Înalta Curte de Casație și Justiție în

vederea soluționării conflictului intervenit.

În motivarea soluției pronunțate, s-a

reținut că la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială

de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale

de pensii sau casele de pensii sectoriale, a fost modificată, în sensul că

cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

S-a mai reținut că deciziile de

recalculare a căror anulare se solicită au fost emise la data de 31 decembrie 2010,

cererea de chemare în judecată fiind formulată la instanța de la domiciliul

reclamantului pensionar, la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, moment de la care

competența teritorială este cea stabilită de Legea nr. 263/2010.

Analizând actele și lucrările

dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea

cererii de chemare în judecată dedusă judecății, Înalta Curte, în temeiul art. 22

alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind

competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului Iași, pentru

argumentele ce succed.

În stabilirea instanței competentă

teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate

dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de

succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat că art. 156 din

Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor a căror anulare se

solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul legal menționat a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile cuprinse la art. 154

alin. (l) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a

cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau

împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul.

Referitor la aplicabilitatea

dispozițiilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului

normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă sub imperiul legii

vechi, Legea nr. 119/2010, Înalta Curte reține că potrivit art. 725 alin. (l) C.

proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii noi de

procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în

curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite

începute sub acea lege, iar art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că

prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează

cu dispozițiile Codului de procedură civilă.

Pentru aceste considerente, având în

vedere că reclamantul are domiciliul în județul Iași, competența soluționării

cauzei revine Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi

13 decembrie 2011.