ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4111/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, S.C.M.D.R.R. în numele membrilor săi C.V. ș.a., a formulat contestație împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor în baza Legii nr. 119/2010, decizii emise de M.A.N. – D.F.C. Prin sentința civilă nr. 1094 din 11 mai 2011, Tribunalul Iași a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că obiectul prezentei cauze este circumscris sferei de jurisdicție a asigurărilor sociale conform art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000, iar potrivit dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are sediul sau domiciliul reclamantul, iar celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. În raport de faptul că, în speța, de față contestatorul se judecă cu intimatul M.A.N. – D.F.C., s-a apreciat că cererea se încadrează în teza a Il-a a art. 156 din Legea nr. 19/2000. După înregistrarea cauzei la Tribunalul București a fost din nou invocată excepția de necompetență teritorială a instanței, în raport de prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 și prin sentința civilă nr. 8439 din 5 octombrie 2011 a Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, cauza a fost înaintată la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului intervenit. În motivarea soluției pronunțate, s-a reținut că la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale, a fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. S-a mai reținut că deciziile de recalculare a căror anulare se solicită au fost emise la data de 31 decembrie 2010, cererea de chemare în judecată fiind formulată la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar, la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, moment de la care competența teritorială este cea stabilită de Legea nr. 263/2010.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată dedusă judecății, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului Iași, pentru argumentele ce succed. În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora. Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor a căror anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Textul legal menționat a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (l) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă sub imperiul legii vechi, Legea nr. 119/2010, Înalta Curte reține că potrivit art. 725 alin. (l) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege, iar art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Iași, competența soluționării cauzei revine Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 13 decembrie 2011.