ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3789/2012

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 28 ianuarie 2011, pe rolul Tribunalului Argeș,

secția civilă sub nr. 713/109/2011, contestatorul E.M.G. a chemat în judecată intimata

Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrație și Internelor, solicitând

anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010, ca netemeinică

și nelegală.

Prin sentința nr. 1400/2011 din data de

22 iunie 2011, Tribunalul Argeș, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări

sociale complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis

excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu în baza dispozițiilor

art. 159

1

alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 119/2011 și art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

a reținut următoarele:

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 119/2010, "Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare

și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută

de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare."

Art. 156 din Legea nr. 19/2000, prevede

că: "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale

de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Raportat la normele legale precitate, Tribunalul

Argeș, a apreciat că deși, în principiu competența teritorială este relativă, în

speță sunt incidente dispozițiile legii speciale (art. 156 din Legea nr. 19/2000),

în cadrul cărora, legiuitorul a prevăzut norme derogatorii, tăcând distincție între

acțiunile introduse împotriva C.N.P.A.S./case teritoriale de pensii și cele formulate

împotriva altor pârâți, în acest ultim caz, competența revenind în mod exclusiv,

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul pârâtul. în consecință,

având în vedere că intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrație

și Internelor își are sediul în municipiul București, Tribunalul Argeș, a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 54686/3/2011

și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 3036 din 30 martie 2012, în sensul

admiterii excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată

din oficiu la termenul de judecată din 9 martie 2012, declinării competenței în

favoarea Tribunalului Argeș, constatării ivirii conflictului negativ de competență

și înaintării cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalului

București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a reținut următoarele:

Art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data sesizării Tribunalului

Argeș, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a

cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale, stabilind competența de soluționare în favoarea instanței

în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului.

Totodată, potrivit art. 156 din același

act normativ, prevederile legale referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale,

se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și cu cele ale Legii nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede

că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării în vigoare

și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs

de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua

să fie judecate de acele instanțe.

Alin. (2) al art. mai sus menționai, statuează

că dispozițiile C. proc. civ. constituie procedura de drept comun în materie civilă,

aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu

cuprind dispoziții potrivnice.

Având în vedere dispozițiile legale precitate,

Tribunalul București, a declinat competența în favoarea Tribunalului Argeș, reținând

că sunt incidente pentru stabilirea competenței teritoriale normele de procedură

în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv legea nouă, Legea nr. 263/2010,

care a intrat în vigoare la data de 23 decembrie 2010 și a modificat norma de competență

reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, pe care a abrogat-o expres.

În raport de dispozițiile art. 20 - 22

C. proc. civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea

dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului

și pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului

din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare

în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța

regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea

Tribunalului Argeș, pentru următoarele considerente:

Decizia de recalculare a cărei anulare

se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, cererea

de anulare fiind îndreptată la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar

la data de 28 ianuarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea

expresă a Legii nr. 19/2000.

Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000

„cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii,

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtului.

La data de 01 ianuarie 2011, conform

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată.

Art. 154 din Legea nr. 263/2010 prevede

că: (1)"Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii

sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor privind deciziile emise

de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale a fost

modificată, revenind instanțelor de la domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea nr. 119/2010 dispune că:

„procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare

a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr.

19/2000, cu modificările și completările ulterioare

Având în vedere că, decizia de pensie ce

se contestă a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010,

contestația împotriva acesteia fiind îndreptată la instanța de la domiciliul reclamantului,

ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogării Legii nr. 19/2000,

se pune problema, în contextul în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea

nr. 19/2000, deja abrogată, dacă o lege abrogată mai poate impune competența teritorială

la domiciliul pârâtului.

Conform art. 725 C. proc. civ., normele

de procedură sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 10/2000 și Legea nr. 119/2010

sunt legi speciale ce cuprind norme de procedură referitoare la competență, astfel

că, atunci când o lege specială (Legea nr. 19/2000), cuprinzând și norme de competență,

este înlocuită de o altă lege (Legea nr. 263/2010) și există și o altă lege specială

(Legea nr. 119/2010), care face trimitere la normele de competență din legea abrogată,

se aplică legea nouă, competența fiind stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Art. 156 din Legea nr. 263/2010 dispune

că: "Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale,

se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 727

din C. proc. civ. prevede: "Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere

la dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va

socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc."

Deși Legea nr. 119/2010 nu face trimitere

la dispozițiile C. proc. civ., acestea constituind norma generală în materie de

procedură civilă, Înalta Curte, apreciază că, prin analogie, în cazul în care o

normă specială trimite la o normă de competență dintr-o lege specială abrogată,

competența fiind o normă de procedură, textul trebuie interpretat ca făcând trimitere

la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de

cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va

stabili competența de soluționare a litigiului dintre contestatorul E.M.G. și intimata

Casa de Pensii Sectorială A Ministerului Administrație și Internelor, având ca obiect

anulare decizie de recalculare pensie, în favoarea Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

2 octombrie 2012.