ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1384/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1384/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Cameră de consiliu
Asupra conflictului negativ
de competență de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei sectorului
1 București, reclamanta SC P.T. SRL a chemat în judecată pârâtul Ministerul Economiei
Comerțului și Mediului de Afaceri pentru ca instanța să dispună obligarea acestuia
din urmă la plata sumei de 45.066 RON reprezentând c/v servicii turistice prestate,
la plata dobânzii legale precum și plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu
prezentul litigiu.
Prin sentința nr. 7685
din 6 iunie 2008 a Judecătoriei sectorului 1 București a fost admisă acțiunea reclamantei
și a obligat pârâtul la plata sumei de 45.066 RON reprezentând c/v facturi neachitate
și plata cheltuielilor de judecată, instanța reținând că în cauză sunt aplicabile
dispozițiile art. 969 și art. 1073 C. civ.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs pârâta, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală.
Prin decizia nr. 689 din
18 martie 2009 a Tribunalului București a fost admis recursul declarat, a fost casată
sentința atacată și trimisă cauza spre soluționare pe fond la Curtea de Apel, secția
contencios administrativ și fiscal, instanța reținând că pârâta este o autoritate
publică, fiind vorba despre un serviciu public prestat în baza unui contract administrativ,
astfel încât, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența
aparține Curții de Apel.
Învestită cu soluționare
cauzei, prin sentința civilă nr. 3075 din 6 octombrie 2009 Curtea de Apel București,
secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența soluționării cauzei
în favoarea Judecătoriei sector 1 București, întrucât a reținut că, în cauza dedusă
judecății, conținutul raportului juridic în virtutea căruia reclamanta a solicitat
plata serviciului turistic prestat nu este de drept administrativ.
Totodată, a constatat
existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să
soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății.
Înalta Curte, constatând
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și 22 din C. proc. civ.,
urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum
și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Conflictul de competență
ivit între Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal
și Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, se va rezolva
în sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta
SC P.T. SRL, în contradictoriu cu și pârâtul Ministerul Economiei Comerțului și
Mediului de Afaceri în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, pentru considerentele
ce urmează.
În cauza dedusă judecății,
pretențiile reclamantei își au izvorul în contractul din data de 20 aprilie 2007
încheiat între reclamantă și Autoritatea Națională pentru Turism având ca obiect
prestarea de servicii turistice necesare desfășurării, în condiții normale, a unei
vizite de documentare în perioada 22-27 aprilie 2007 pentru 210 jurnaliști reprezentanți
ai celor mai importante publicații din Germania.
Astfel fiind, competența
de soluționare a acțiunii aparține instanței de drept comun, determinată în raport
cu valoarea pretențiilor deduse judecății, conform prevederilor art. 1 pct. 1 și
ale art. 2 pct. 1 din C. proc. civ.
Pentru aceste motive,
Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC P.T. SRL și pârâtul Ministerul
Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri în favoarea Judecătoriei sectorului
1 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 martie 2010.