ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2084/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2084/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin
adresa nr. 1391/VI 11/1/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
s-a dispus trimiterea sesizării formulate de petentul A.I., spre competentă
soluționare la D.N.A. -Serviciul Teritorial Timișoara, încunoștințându-se
petentul despre această soluție.
Prin
plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 74/59 din 20
ianuarie 2012, petentul A.I. a contestat adresa nr. 1391/VIII/1/2011 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, susținând că în mod eronat
plângerea lui a fost transmisă D.N.A.- Serviciul Teritorial Timișoara
refuzându-se cercetarea legală a plângerii sale formulată în termenul legal.
Prin
sentința penală nr. 29/P.I. din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A.I..
În
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON.
Pentru
a hotărî astfel, instanța a reținut că:
Potrivit
dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., procedura plângerii în fața
instanței poate avea ca obiect numai actele procurorului prin care s-a dispus
neînceperea urmăririi penale, clasarea, scoaterea de sub urmărire penală sau
încetarea urmăririi penale. O asemenea procedură nu este aplicabilă în situația
trimiterii spre competentă soluționare a unei plângeri de la un parchet la o
altă structură din cadrul Ministerului Public ce este competentă a se pronunța,
raportat la calitatea persoanei; acest act nefiind menționat între rezoluțiile
și ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată supuse dispozițiilor
art. 278
1
C. proc. pen.
Împotriva
acestei din urme sentințe petentul A.I. a formulat recursul de față.
Recursul
este inadmisibil.
Potrivit
art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost
modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă),
împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate
exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții
este definitivă de la data pronunțării.
Așa
fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385
15
alin.
(1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat
de petiționarul A.I..
În
temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E:
Respinge,
ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul A.I. împotriva sentinței penale
nr. 29/P.I. din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă
recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 13 iunie 2012.