ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1238/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 102 din 22 septembrie 2009, Curtea de Apel Alba-Iulia, în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul D.M.G., împotriva rezoluției nr.

544/P/2009 din 14 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Alba-Iulia, menținută prin rezoluția nr. 663/II//2/2009 din 04 august 2009 a procurorului general al aceluiași parchet.

Pentru a pronunța

hotărârea, instanța, verificând rezoluția procurorului, a constatat că petentul,

în luna octombrie 2007, a fost implicat într-un incident, astfel că în luna

aprilie 2008, el sa constituit parte vătămată în dosarul nr. 187/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Totodată, în dosarul

nr. 272/P/2008 al aceluiași organ judiciar, D.M.G. a avut calitatea procesuală

de inculpat, instrumentarea ambelor dosare penale menționate fiind realizată de

B.I., procuror criminalist.

La 03 septembrie

2009, prin rechizitoriu, C.S. și C.D. au fost trimiși în judecată pentru

tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 alin. (1) și (2) din același cod și pentru infracțiunea de distrugere

prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. (parte vătămată D.M.G.).

În dosarul nr.

272/P/2008, a fost cercetat și trimis în judecată D.M.G. pentru infracțiunea de

omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la

art. 176 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod, ca situația

de fapt reținându-se că din dorința de a se răzbuna pentru ceea ce i se

întâmplase în octombrie 2007, la data de 17 aprilie 2008, el, împreună cu alte

persoane, s-a deplasat la stâna lui B.I.I., l-a lovit pe acesta cu furca, lopata

și o bâtă și după ce a constatat că a decedat, l-a îngropat într-un morman de

gunoi.

Tribunalul Sibiu, prin sentința penală nr. 41

din 18 martie 2009, l-a condamnat pe inculpatul D.M.G., la 22 de ani închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării unor drepturi, cauza,

ulterior fiind în apel pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia.

Plângerea în care s-a susținut că procurorul

criminalist, efectuând actele de urmărire penală, ar fi săvârșit infracțiunea

de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.

pen., corect a fost respinsă ca nefondată, neexistând vreun indiciu că în

cauzele instrumentate nu s-ar fi respectat cadrul procesual sau că s-ar fi

comis acte de părtinire a vreunei părți.

În altă ordine de

idei, actul de inculpare emis de procuror, legal, este supus controlului

judecătoresc în fond, în apel ori în recurs.

Împotriva sentinței,

petentul, în termenul legal a declarat recurs, el susținând că procurorul B.I.

a abuzat în a-l inculpa sau în a nu stabili corect situația de fapt din dosarul

nr. 272/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Recursul nu este

fondat.

Actele premergătoare,

efectuându-se conform art. 224 C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi

penale, sunt limitate la îndeplinirea scopului lor, acela de a completa

informațiile organului de urmărire penală pentru a le aduce la nivelul unor

constatări care să determine urmărirea penală, de a verifica informațiile

obținute, confirmând sau infirmând concordanța acestora cu realitățile faptice

ale cauzei și, după caz, de a fundamenta convingerea organului de urmărire

penală referitoare la soluția de neurmărire penală, potrivit art. 228 din

același cod.

În raport cu actele

și lucrările dosarului, se constată că rezoluția nr. 544/P/2009 din 14 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia este legală și temeinică.

Infracțiunea de abuz

în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.,

constă în fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor sale de

serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod

defectuos și prin aceasta exercită o vătămare intereselor legale ale persoanei.

Deci, pentru

existența infracțiunii - este necesar ca funcționarul public să-și exercite

abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune - neîndeplinirea unui

act, fir printr-o acțiune - îndeplinire defectuoasă, care să vatăme interesele

persoanei la care se referea acel act.

În cauză, magistratul

procuror a instrumentat dosarele penale în faza urmăririi penale, fază

încheiată cu întocmirea rechizitoriilor, acestea urmând a fi examinate de la cercetarea

judecătorească, intimatul procuror criminalist nemanifestând o atitudine

părtinitoare față de vreuna din părți.

Referitor susținerii

recurentului petent că victima ar fi trăit dacă era spitalizată mai repede, nu

poate constituit decât o apărare în cauza pentru care el a fost trimis în

judecată.

Ca atare, având în

vedere că în cauză lipsesc indiciile ce ar presupune că intimatul a abuzat în

realizarea atribuțiilor sale de serviciu, corect s-a adoptat soluția de

neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. a) C.

proc. pen.

Ca atare, și sentința

primei instanțe fiind legală și temeinică în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca

nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod,

recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petentul D.M.G. împotriva sentinței penale

nr. 102 din 22 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare,

din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30 martie

2010.