ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3175/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 43/P din 19

mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu

minori și de familie, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul B.R.

împotriva rezoluției nr. 487/P/2010 din data de 03 ianuarie 2011 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a fost menținută rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat petentul B.R. la plata sumei de 150 lei cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 315/36/2011 pe rolul Curții de

Apel Constanța, petentul B.R. a formulat plângere împotriva rezoluției nr.

487/P/2010 din data de 03 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Constanța prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimata B.J. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen.

și art. 289 C. pen.

În motivarea plângerii s-a susținut că

notarul B.J. a eliberat în anul 2002 un certificat de moștenitor pentru

defunctul B.T., care a fost declarat nul prin hotărâre judecătorească, iar față

de notarul public s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale,

motivat prin eroarea de fapt în care s-a aflat notarul care nu a avut

cunoștință despre existența altor moștenitori.

În anul 2007 notarul public B.J. a

eliberat un al doilea certificat de moștenitor de pe urma defunctului B.T. în

favoarea numitului B.L., văr primar al defunctului.

Petentul a susținut că la eliberarea

celui de-al doilea certificat, notarul public nu a ținut seama că defunctul

B.T. a avut la momentul decesului o soție supraviețuitoare - B.H. și trei copii

- H.B., B.M.V. și B.M., dintre care H.B. a avut ca moștenitori pe B.M.V. și

B.M., iar moștenitoarea lui B.M.V. a fost sora sa, B.M. B.M. a decedat în anul

2000 și a avut drept moștenitor unic testamentar pe B.R.

S-a mai susținut că notarul public nu

a ținut seama că petentul B.R. a formulat la BNP P.C.M. cerere pentru

deschiderea procedurii succesorale privind defunctul B.T., în care s-a emis

certificat de neîncepere a procedurii succesorale și că notarul a făcut

aprecieri de ordin juridic care depășesc atribuțiile sale, în sensul că soția

supraviețuitoare și copii defunctului B.T. nu și-au exprimat opțiunea

succesorală cu privire la acesta, în acest mod încălcând decizia civilă nr.

334/2007 a Curții de Apel Constanța, care a anulat primul certificat.

În aceste condiții, petentul B.R. a

solicitat deschiderea procedurii succesorale privind pe defunctul B.T. prin

cererea nr. 200/2001, obținând certificat de neîncepere a procedurii

succesorale, dar notarul public B.J. a emis certificatul de moștenitor la

cererea numitei B.A.

Totodată, petentul B.R. a notificat

Primăria Constanța, în baza Legii nr. 10/2001, pentru restituirea unor imobile

aparținând defunctului B.T., care se consideră un act de acceptare a

succesiunii pentru bunurile viitoare ale defunctului.

În ceea ce privește pe B.L., socrul

defunctei B.A., văr primar al defunctului B.T., s-a arătat că trebuia să

accepte succesiunea până la data decesului său în anul 1957 pentru a-1 moșteni

pe B.T., dar o asemenea dovadă nu există, iar B.A. nu putea fi moștenitoarea

defunctului B.T., întrucât acesta din urmă a lăsat la data decesului

moștenitori legali.

Astfel, s-a apreciat că notarul a

încălcat dispozițiile art. 685 C. civ. prin emiterea celui de-al doilea

certificat de moștenitor, care cuprinde aspecte nereale privind legătura de

rudenie dintre B.T. și B.A.

S-a susținut, de asemenea, că notarul

a încălcat și dispozițiile legale privind competența teritorială a notarilor,

precum și dispozițiile art. 43 din Legea nr. 36/1995, întrucât cererea de

deschidere a succesiunii a fost făcută de mandatarul lui B.A., în baza unei

procuri care nu făcea referire directă la dezbaterea succesiunii.

Analizând actele și lucrările

dosarului instanța a reținut că prin rezoluția nr. 487/P/2010 din data de 03

ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimata B.J. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.

Pentru a se dispune această soluție

s-a reținut că notarul public a efectuat verificări la Camera Notarilor Publici

București și la Arhiva Succesorală a Judecătoriei Sectorului 2 București,

constatând că nu se efectuaseră acte de acceptare a moștenirii lui B.T., astfel

că a concluzionat că B.A. era singura moștenitoare legală care își exprima

opțiunea succesorală după ce soțul său își exprimase această opțiune înainte de

a deceda.

S-a constatat că activitatea notarului

public J.B. nu se circumscrie în nici un mod conținutului infracțiunilor prev

de art. 246 și art. 289 C. pen., în sensul că a fost efectuată cu respectarea

normelor legale ce reglementează această activitate, fără a se menționa aspecte

nereale în documentul eliberat și fără a se încălca în vreun fel drepturile petentului.

De asemenea, s-a constatat că ne aflăm în prezența unui litigiu civil , care nu

poate constitui vreo faptă penală.

Prin rezoluția nr. 41/II/2/2011 din

data de 18 martie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Constanța a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de

petentul B.R. împotriva rezoluției nr. 487/P/2010 din data de 03 ianuarie 2011 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Pe baza datelor existente în dosarul

succesoral, precum și a celorlalte acte premergătoare efectuate în cauză, s-a

constatat că nu rezultă că notarul B.J. și-ar fi exercitat în mod defectuos

atribuțiile legale și ar fi făcut mențiuni nereale în certificatul de

moștenitor, în sensul să soția supraviețuitoare și copii defunctului B.T. sunt

străini de succesiune, cu toate că erau moștenitori în rang preferabil

numitului B.L.

Totodată, curtea de apel a constatat

că petentul nu a dus argumente suplimentare, exceptând rangul preferabil la

succesiune al copiilor defunctului B.T. și dreptul succesoral al soției

supraviețuitoare,care să contureze acceptarea succesiunii defunctului B.T. de

către copii sau soție, așa încât s-a apreciat că nu sunt elemente care să

susțină vinovăția intimatei B.J. în săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246

C. pen. și art. 289 C. pen.

S-a reținut, de asemenea, că în măsura

în care petentul consideră că aprecierile notarului nu sunt întemeiate sau

poate aduce probe noi pentru a susține că moștenirea defunctului B.T. a fost

acceptată de copiii acestuia, are deschisă acțiune în fața instanței civile

prin care să solicite anularea/nulitatea certificatului de moștenitor și

dezbaterea succesiunii defunctului B.T.

Referirile din cuprinsul

certificatului de calitate de moștenitor nr. 53 din 15 octombrie 2007 emis de

BNP B.J. la drepturile conferite de Legea nr. 10/2001 au fost apreciate de

instanță ca neavând relevanță sub aspect penal, întrucât eventualele drepturi

conferite părților de actul normativ menționat se stabilesc numai în condițiile

prevăzute de legea specială, indiferent de consemnările notarului.

În concluzie, s-a constatat că nu se

poate reține în sarcina intimatei B.J. săvârșirea infracțiunilor prev. de art.

246 C. pen. și art. 289 C. pen., fiind întemeiată soluția de neîncepere a

urmăririi penale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs petiționarul B.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul din data de 21 septembrie

2011, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților inadmisibilitatea

recursului declarat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 43/P din 19

mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu

minori și de familie.

Examinând cauza, Înalta Curte constată

că recursul declarat de petiționarul B.R. este inadmisibil pentru următoarele

considerente:

Astfel, în conformitate cu prevederile

art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010,

„Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".

Sentința penală nr. 43/P din 19 mai

2011 a fost pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, în calitate de instanță de fond, fiind

rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce

atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de

petiționar.

Această sancțiune procesuală este

incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării cailor de

atac, decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate.

Pentru considerentele anterior arătate

recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecința obligării

recurentului petiționar, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata

sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționarul B.R. împotriva sentinței penale nr. 43/P din 19 mai

2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

septembrie 2011.