ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3175/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 43/P din 19 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul B.R. împotriva rezoluției nr. 487/P/2010 din data de 03 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a fost menținută rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul B.R. la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 315/36/2011 pe rolul Curții de Apel Constanța, petentul B.R.

a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 487/P/2010 din data de 03 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata B.J. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. În motivarea plângerii s-a susținut că notarul B.J. a eliberat în anul 2002 un certificat de moștenitor pentru defunctul B.T., care a fost declarat nul prin hotărâre judecătorească, iar față de notarul public s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale, motivat prin eroarea de fapt în care s-a aflat notarul care nu a avut cunoștință despre existența altor moștenitori. În anul 2007 notarul public B.J.

a eliberat un al doilea certificat de moștenitor de pe urma defunctului B.T. în favoarea numitului B.L., văr primar al defunctului. Petentul a susținut că la eliberarea celui de-al doilea certificat, notarul public nu a ținut seama că defunctul B.T. a avut la momentul decesului o soție supraviețuitoare - B.H. și trei copii - H.B., B.M.V. și B.M., dintre care H.B. a avut ca moștenitori pe B.M.V. și B.M., iar moștenitoarea lui B.M.V. a fost sora sa, B.M. B.M. a decedat în anul 2000 și a avut drept moștenitor unic testamentar pe B.R. S-a mai susținut că notarul public nu a ținut seama că petentul B.R. a formulat la BNP P.C.M. cerere pentru deschiderea procedurii succesorale privind defunctul B.T., în care s-a emis certificat de neîncepere a procedurii succesorale și că notarul a făcut aprecieri de ordin juridic care depășesc atribuțiile sale, în sensul că soția supraviețuitoare și copii defunctului B.T.

nu și-au exprimat opțiunea succesorală cu privire la acesta, în acest mod încălcând decizia civilă nr. 334/2007 a Curții de Apel Constanța, care a anulat primul certificat. În aceste condiții, petentul B.R. a solicitat deschiderea procedurii succesorale privind pe defunctul B.T. prin cererea nr. 200/2001, obținând certificat de neîncepere a procedurii succesorale, dar notarul public B.J. a emis certificatul de moștenitor la cererea numitei B.A. Totodată, petentul B.R. a notificat Primăria Constanța, în baza Legii nr. 10/2001, pentru restituirea unor imobile aparținând defunctului B.T., care se consideră un act de acceptare a succesiunii pentru bunurile viitoare ale defunctului. În ceea ce privește pe B.L., socrul defunctei B.A., văr primar al defunctului B.T., s-a arătat că trebuia să accepte succesiunea până la data decesului său în anul 1957 pentru a-1 moșteni pe B.T., dar o asemenea dovadă nu există, iar B.A.

nu putea fi moștenitoarea defunctului B.T., întrucât acesta din urmă a lăsat la data decesului moștenitori legali. Astfel, s-a apreciat că notarul a încălcat dispozițiile art. 685 C. civ. prin emiterea celui de-al doilea certificat de moștenitor, care cuprinde aspecte nereale privind legătura de rudenie dintre B.T. și B.A. S-a susținut, de asemenea, că notarul a încălcat și dispozițiile legale privind competența teritorială a notarilor, precum și dispozițiile art. 43 din Legea nr. 36/1995, întrucât cererea de deschidere a succesiunii a fost făcută de mandatarul lui B.A., în baza unei procuri care nu făcea referire directă la dezbaterea succesiunii. Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că prin rezoluția nr. 487/P/2010 din data de 03 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata B.J.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. Pentru a se dispune această soluție s-a reținut că notarul public a efectuat verificări la Camera Notarilor Publici București și la Arhiva Succesorală a Judecătoriei Sectorului 2 București, constatând că nu se efectuaseră acte de acceptare a moștenirii lui B.T., astfel că a concluzionat că B.A. era singura moștenitoare legală care își exprima opțiunea succesorală după ce soțul său își exprimase această opțiune înainte de a deceda. S-a constatat că activitatea notarului public J.B. nu se circumscrie în nici un mod conținutului infracțiunilor prev de art. 246 și art. 289 C. pen., în sensul că a fost efectuată cu respectarea normelor legale ce reglementează această activitate, fără a se menționa aspecte nereale în documentul eliberat și fără a se încălca în vreun fel drepturile petentului.

De asemenea, s-a constatat că ne aflăm în prezența unui litigiu civil , care nu poate constitui vreo faptă penală. Prin rezoluția nr. 41/II/2/2011 din data de 18 martie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B.R. împotriva rezoluției nr. 487/P/2010 din data de 03 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Pe baza datelor existente în dosarul succesoral, precum și a celorlalte acte premergătoare efectuate în cauză, s-a constatat că nu rezultă că notarul B.J. și-ar fi exercitat în mod defectuos atribuțiile legale și ar fi făcut mențiuni nereale în certificatul de moștenitor, în sensul să soția supraviețuitoare și copii defunctului B.T.

sunt străini de succesiune, cu toate că erau moștenitori în rang preferabil numitului B.L. Totodată, curtea de apel a constatat că petentul nu a dus argumente suplimentare, exceptând rangul preferabil la succesiune al copiilor defunctului B.T. și dreptul succesoral al soției supraviețuitoare,care să contureze acceptarea succesiunii defunctului B.T. de către copii sau soție, așa încât s-a apreciat că nu sunt elemente care să susțină vinovăția intimatei B.J. în săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. S-a reținut, de asemenea, că în măsura în care petentul consideră că aprecierile notarului nu sunt întemeiate sau poate aduce probe noi pentru a susține că moștenirea defunctului B.T.

a fost acceptată de copiii acestuia, are deschisă acțiune în fața instanței civile prin care să solicite anularea/nulitatea certificatului de moștenitor și dezbaterea succesiunii defunctului B.T. Referirile din cuprinsul certificatului de calitate de moștenitor nr. 53 din 15 octombrie 2007 emis de BNP B.J. la drepturile conferite de Legea nr. 10/2001 au fost apreciate de instanță ca neavând relevanță sub aspect penal, întrucât eventualele drepturi conferite părților de actul normativ menționat se stabilesc numai în condițiile prevăzute de legea specială, indiferent de consemnările notarului. În concluzie, s-a constatat că nu se poate reține în sarcina intimatei B.J. săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen.

și art. 289 C. pen., fiind întemeiată soluția de neîncepere a urmăririi penale. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul B.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. La termenul din data de 21 septembrie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 43/P din 19 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționarul B.R. este inadmisibil pentru următoarele considerente: Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010, „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă". Sentința penală nr. 43/P din 19 mai 2011 a fost pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în calitate de instanță de fond, fiind rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționar. Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării cailor de atac, decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate. Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen., cu consecința obligării recurentului petiționar, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.R. împotriva sentinței penale nr. 43/P din 19 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2011.