ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 391/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul H.J.L. prin acțiunea

introdusă pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a

solicitat obligarea pârâtei SC T.A. SRL la plata sumei de 76.042,40 Euro,

reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada august 2005-iunie

2007.

Tribunalul București, secția a VI a comercială,

prin sentința comercială nr. 9809 din 22 iunie 2009, a respins cererea de

acordare a contravalorii facturii fiscale 2005.3 LECS, constatând prescris

dreptul material la acțiune, și s-a respins, cererea formulată de reclamant ca

nefondată, obligând totodată pe reclamant și la plata către pârâtă a sumei de

9.520 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia comercială nr. 184 din

16 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca

nefondat apelul reclamantului H.J.L.

Împotriva acestei decizii

reclamantul H.J.L. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

punctele 8 și 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea în

întregime a deciziei recurate în sensul obligării pârâtei SC T.A. SRL la plata

sumei de 76.042,40 Euro la cursul BNR de la data plății, reprezentând

contravaloarea serviciilor prestate acesteia în perioada august 2005 – iunie

2007 în baza contractului de reprezentant comercial încheiat la 1 iulie 2004 și

la plata dobânzii legale aferente până la data plății efective a sumelor

datorate.

Înalta Curte, conform art. 137 C.

proc. civ., raportat la art. 11 și art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997,

modificată și completată și la dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C.

proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având

în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricăror alte cereri și

excepții, formulate în fața instanțelor de judecată și a reținut :

Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de

acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele

juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul

stabilit de instanță.

Având în vedere criticile formulate în recurs,

raportat la soluția instanței, Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din

Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a stabilit în sarcina

recurentului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de

3682,65 lei și 5 lei timbru judiciar, fiind citat cu această mențiune (fila 16

dosar recurs).

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu

achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează, ca netimbrată.

Constatând că recursul nu a fost

timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare

potrivit mențiunii din citația pentru termenul din 27 ianuarie 2011, când

procedura a fost legal îndeplinită și că în cauză nu operează scutirea legală

de obligația timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficiență dispozițiilor

art. 20, alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5)

din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995

și să dispună anularea recursului reclamantului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de

reclamantul

H.J.L.G. împotriva

deciziei comerciale nr. 184 din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27

ianuarie 2011.