ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 391/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul H.J.L. prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a solicitat obligarea pârâtei SC T.A. SRL la plata sumei de 76.042,40 Euro, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada august 2005-iunie 2007. Tribunalul București, secția a VI a comercială, prin sentința comercială nr. 9809 din 22 iunie 2009, a respins cererea de acordare a contravalorii facturii fiscale 2005.3 LECS, constatând prescris dreptul material la acțiune, și s-a respins, cererea formulată de reclamant ca nefondată, obligând totodată pe reclamant și la plata către pârâtă a sumei de 9.520 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia comercială nr. 184 din 16 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantului H.J.L. Împotriva acestei decizii reclamantul H.J.L. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a deciziei recurate în sensul obligării pârâtei SC T.A. SRL la plata sumei de 76.042,40 Euro la cursul BNR de la data plății, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate acesteia în perioada august 2005 – iunie 2007 în baza contractului de reprezentant comercial încheiat la 1 iulie 2004 și la plata dobânzii legale aferente până la data plății efective a sumelor datorate.

Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricăror alte cereri și excepții, formulate în fața instanțelor de judecată și a reținut : Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

Având în vedere criticile formulate în recurs, raportat la soluția instanței, Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 3682,65 lei și 5 lei timbru judiciar, fiind citat cu această mențiune (fila 16 dosar recurs). Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează, ca netimbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul din 27 ianuarie 2011, când procedura a fost legal îndeplinită și că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20, alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului reclamantului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamantul H.J.L.G. împotriva deciziei comerciale nr. 184 din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 ianuarie 2011.