- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 5 octombrie 2023
- Stat pârât
- HUN
- Articole
- Articolul 3, Articolul 5
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 3
- Încălcare — Articolul 5
O.Q. împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
CAUZUL CU O.Q. v. HUNGARY (Declarația nr. 53528/19) HOTĂRÂREA Strasburg 5 octombrie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul O.Q. v. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca compusă din: Stéphanie Mourou-Vikström , Președintele Lado Chanturia, Mattias Guyomar , judecători și Sophie Piquet, Grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere: cererea (nu.
53528/19) împotriva Ungariei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 5 octombrie 2019 de către un național sirian, O.Q., născut în 1998 și care locuiește în Țările de Jos („reclamantul”), reprezentat de dna B. Pohárnok, un avocat practicant în Budapesta; hotărârea de a anunța cererea către Guvernul maghiar („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dl Z. Tallódi, al Ministerului Justiției; decizia de a nu divulga numele reclamantului; decizia de a indica o măsură intermediară guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, care a fost ulterior ridicată; observațiile părților; După deliberarea în particular la 14 septembrie 2023, pronunța următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Reclamantul a fugit din Siria în martie 2017. El a intrat în zona de tranzit Tompa la granița sârbă-hongară la 19 iulie 2018 pentru a solicita azil.
La 9 august 2018 cererea de azil a fost respinsă ca inadmisibilă de către Oficiul pentru Immigrație și Azil („IAO”) fără examinarea fondurilor. În același timp, el a fost expulsat în Serbia. El a solicitat revizuirea judiciară a deciziei IAO. La 12 martie 2019 el a prezentat o cerere de „protegere legală imediată” (“azonnali jogvédelem iránti kerelem” ) la Curtea Administrativă și de Muncă din Budapesta pentru a-l plasa într-o cazare în afara zonei de tranzit. El se plângea de condițiile asemănătoare închisoarei, de lungimea extremă a detenției (8 luni) și de deteriorarea sănătății mentale. La 3 aprilie 2019 Tribunalul administrativ și de muncă din Budapesta a acordat cererea reclamantului și a ordonat IAO să-i furnizeze imediat cazare în afara zonei de tranzit, subliniind că durata șederii reclamantului în zona de tranzit a depășit limita de patru săptămâni și a fost, prin urmare, ilegală.
IAO a decis să plaseze reclamantul într-un centru de recepție deschis în Balassagyarmat, unde a fost transferat la 5 aprilie 2019. Reclamantul a părăsit centrul la 22 aprilie 2019 pentru o destinație necunoscută. El locuiește în prezent în Țările de Jos. În zona de tranzit Tompa, reclamantul a fost plasat prima dată în sectorul D pentru un singur om. La 9 august 2018 a fost transferat în sectorul polițistului extraterestru (expulsie) timp de aproximativ două săptămâni înainte de a fi plasat înapoi în sectorul reclamanților de azil (Sector C). El a fost găzduit într-un container de 13 metri pătrați, mobilat cu paturi și dulapuri, pe care le-a împărtășit cu alți oameni (numărul exact al căror situație variase de la perioadă la perioadă).
În afară de condițiile materiale generale, el se plângea de căldură, de izolare prelungită și deteriorarea presupusă a sănătății mentale. El a susținut că nu a primit un nivel adecvat de asistență medicală și psihologică. În timpul șederii sale în sectorul poliției extraterestre, între 9 și 11 august și între 14 și 16 august 2018 (pentru un total de șase zile), autoritățile maghiare nu au furnizat niciun aliment. Reclamantul a primit alimente în urma hotărârii Curții din 16 august 2018, prin care a fost acordată cererea de măsuri intermediare a reclamantului în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și guvernul a fost solicitat să furnizeze reclamantului alimente în timpul șederii sale în zona de tranzit (din motive administrative, cererea de măsuri intermediare a fost înregistrată cu cererea nr. 38679/18).
Reclamantul a susținut că condițiile de izolare în zona de tranzit Tompa au fost incompatibile cu articolele 3 și 8 din convenție. În conformitate cu art. 13 coroborat cu articolele 3 și 8 din Convenția, el s-a plâns că nu a existat niciun remediu eficace pentru a se plânge de aceste condiții. În plus, el s-a plâns că a fost reținut în zona de tranzit în încălcarea art. 5§§ 1 și 4 din Convenție. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului (a) din Convenție sau inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 11. Principiile generale referitoare la conținutul și condițiile de viață ale reclamanților de azil au fost rezumate în Khlaifia și alții c. Italia ([GC], nr. 16483/12, §§ 158-69, 15 decembrie 2016). 12. Ilias și Ahmed v. Ungaria (nr. 47287/15, §§ 186-94, 21 noiembrie 2019) și R.R.
și alții v. Ungaria (nr. 36037/17, § 52, 2 martie 2021), Curtea a efectuat o evaluare aprofundată a condițiilor generale de tranzit în una dintre zonele de tranzit. În acest caz, a constatat, de asemenea, o încălcare a articolului 3 în ceea ce privește tatăl reclamant care nu a fost furnizat cu alimente de către autoritățile (ibid., § 57). În mod similar, în W.O. și alții c. Ungaria ([Comitetul], nr. 36896/18, § 13, 25 august 2022), Curtea a constatat o încălcare a articolului 3 din cauza privației de alimente timp de șase zile. 13. În ceea ce privește circumstanțele reclamantului, Curtea constată că nu i s-a acordat nici un aliment de către autoritățile maghiare în total șase zile, în timp ce el a fost în secțiune de deportare.
Consideră că, refuzând să-i dea alimente, autoritățile nu au avut în mod corespunzător seama de starea de dependență în care a trăit în această perioadă (a se vedea R.R. și alții, citat mai sus, § 57 și W.O. și alții c. Ungaria c. [Comitet], citat mai sus, § 13), și supus tratamentului care depășește pragul de severitate necesar pentru angajarea articolului 3 din Convenție (R.R. și altele) Având în vedere acest lucru, Curtea consideră că nu este necesară examinarea celorlalte plângeri ale reclamantului (cum ar fi expunerea la căldură, izolarea prelungită a acesteia și deteriorarea presupusă a sănătății psihice) care ar putea fi, de asemenea, relevantă pentru evaluarea în temeiul articolului 3. 14. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 5 §§ § 1 ȘI 4 AL CONVENȚIEII 15. Prezenta plângere a reclamantului că a fost limitat la zona de tranzit în încălcarea articolului 5 §§ § 1 și 4 din Convenție este similară cu cea examinată în cazul R.R.
și alții , în cazul în care Curtea a constatat că șederea reclamanților de aproape patru luni în zona de tranzit a constituit un de facto privarea de libertate (citată mai sus, §§ 74-83). Reclamantul în acest caz a fost limitat în zona de tranzit pentru o perioadă de opt luni. Prin urmare, art. 5 este aplicabil (comparatul W.O. și alții c. Ungaria [Comitetul], nr. 36896/18, §§4 și 15, 25 august 2022). Această parte a cererii, care nu este evident nefondată în sensul articolului 35 § (a) din Convenție, nici inadmisibilă din alte motive, trebuie, prin urmare, să fie declarată admisibilă. 16. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că plângerile de mai sus dezvăluie o încălcare a art. 5 §§ 1 și 4 din Convenție, având în vedere concluziile sale din R.R.
și altele (citate mai sus, §§ 92 și 97-99). ALTE COMPLAINTE 17. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 8 și al articolului 13 citit coroborat cu articolele 3 și 8 din Convenție. Având în vedere faptele cauzei, argumentele părților și concluziile sale de mai sus, Curtea consideră că a abordat principalele întrebări juridice formulate de acest caz și că nu este necesar să examineze restul plângerilor (a se vedea Centrul pentru Resurse Juridice în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 156, CEDO 2014). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 18. Reclamantul a solicitat 9.000 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale și 4.200 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții.
19. Guvernul a susținut că creanțele sunt excesive. 20. Având în vedere circumstanțele prezentei cauze și evaluările sale pe o bază echitabilă, Curtea atribuie reclamantului 4 500 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi taxabil. 21. Având în vedere documentele deținute în posesia sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului 1 500 EUR pentru acțiunea dinaintea Curții, plus orice impozit care poate fi perceput în fața sa. 22. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară plângerile referitoare la art. 3 și la art. 5 §§ 1 și 4 din convenție admisibile; că a existat o încălcare a art. 3 din Convenție; declară că a existat o încălcare a art. 5 §§ 1 și 4 din Convenție; depune că nu este necesară examinarea admisibilității și a meritelor celorlalte plângeri; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 4,500 EUR (4 mii cinci sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 1,500 EUR (o mie de cinci sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de incumprire plus trei puncte procentuale; Retrage restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 5 octombrie 2023, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Sophie Piquet Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al Registrului interimar
FIFTH SECTION
CASE OF O.Q. v. HUNGARY (Application no. 53528/19) JUDGMENT STRASBOURG 5 October 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of O.Q.
v. Hungary, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Stéphanie Mourou-Vikström , President , Lado Chanturia, Mattias Guyomar , judges , and Sophie Piquet, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 53528/19) against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 5 October 2019 by a Syrian national, O.Q., born in 1998 and living in the Netherlands (“the applicant”) who was represented by Ms B. Pohárnok, a lawyer practising in Budapest; the decision to give notice of the application to the Hungarian Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr Z. Tallódi, of the Ministry of Justice; the decision not to have the applicant’s name disclosed; the decision to indicate an interim measure to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court, which was subsequently lifted; the parties’ observations; Having deliberated in private on 14 September 2023, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:
SUBJECT MATTER OF THE CASE
1. The applicant fled Syria in March 2017. He entered the Tompa transit zone at the Serbian-Hungarian border on 19 July 2018 to seek asylum.
On 9 August 2018 his asylum application was rejected as inadmissible by the Office for Immigration and Asylum (“the IAO”) without the examination of the merits. At the same time he was expelled to Serbia. He requested the judicial review of the IAO’s decision.
On 12 March 2019 he submitted a request for “immediate legal protection” (“ azonnali jogvédelem iránti kérelem” ) to the Budapest Administrative and Labour Court to place him in an accommodation outside of the transit zone. He complained about the prison-like conditions, the extreme length of his detention (8 months) and his deteriorating mental health.
On 3 April 2019 the Budapest Administrative and Labour Court granted the applicant’s request and instructed the IAO to immediately provide him with accommodation outside the transit zone, noting that the duration of the applicant’s stay in the transit zone had exceeded the limit of four weeks and was thus unlawful.
The IAO had decided to place the applicant in an open reception centre in Balassagyarmat to where he was transferred on 5 April 2019. The applicant left the centre on 22 April 2019 for an unknown destination. He currently resides in the Netherlands.
In the Tompa transit zone the applicant was first placed in Sector D for single men. On 9 August 2018 he was transferred to the alien policing (expulsion) sector for about two weeks before being placed back in the sector for asylum seekers (Sector C).
He was accommodated in a container of 13 square metres, furnished with beds and lockers, which he shared with other people (the exact number of which varied from period to period). Besides the general material conditions, he also complained about the heat, his prolonged isolation and the alleged deterioration of his mental health. He submitted that he did not receive adequate level of medical and psychological assistance.
During his stay in the alien policing sector, between 9 and 11 August and between 14 and 16 August 2018 (for a total of six days), the applicant was not provided with any food by the Hungarian authorities. The applicant received food following the Court’s decision of 16 August 2018, by which the applicant’s request for interim measure under Rule 39 of the Rules of the Court had been granted and the Government had been asked to provide the applicant with food during his stay in the transit zone (for administrative reasons, the interim measure request was registered with application no. 38679/18).
The applicant submitted that the conditions of his confinement in the Tompa transit zone had been incompatible with Articles 3 and 8 of the Convention. Under Article 13 in conjunction with Articles 3 and 8 of the Convention he complained that there had been no effective remedy to complain about those conditions. Moreover, he complained that he had been detained in the transit zone in violation of Article 5§§ 1 and 4 of the Convention.
THE COURT’S ASSESSMENT
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION
10. The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.
The general principles concerning the confinement and living conditions of asylum-seekers have been summarised in Khlaifia and Others v. Italy ([GC], no. 16483/12, §§ 158-69, 15 December 2016).
In Ilias and Ahmed v. Hungary ([GC], no. 47287/15, §§ 186-94, 21 November 2019) and R.R. and Others v. Hungary (no. 36037/17, § 52, 2 March 2021) the Court made a thorough assessment of the general living conditions in one of the transit zones. In the latter case it also found a violation of Article 3 with respect to the applicant father who had not been provided with food by the authorities (ibid., § 57). Similarly, in W.O. and Others v. Hungary ([Committee], no. 36896/18, § 13, 25 August 2022) the Court found a violation of Article 3 on account of food deprivation for six days.
As to the applicant’s circumstances, the Court notes that he was given no food by the Hungarian authorities during six days in total while he was in the deportation section. It considers that by refusing to give him food, the authorities failed to have due regard to the state of dependency in which he lived during this period (see R.R. and Others , cited above, § 57, and W.O. and Others v. Hungary [Committee], cited above, § 13), and subjected him to treatment exceeding the threshold of severity required to engage Article 3 of the Convention ( R.R. and Others , cited above, §§ 57 and 65). In light of this, the Court considers that there is no need to examine the applicant’s other complaints (such as the exposure to heat, his prolonged isolation and the alleged deterioration of his mental health) which might also be relevant for the assessment under Article 3.
There has accordingly been a violation of Article 3 of the Convention. ALLEGED VIOLATION of Article 5 §§ 1 AND 4 OF THE CONVENTION
The applicant’s complaint that he had been confined to the transit zone in violation of Article 5 §§ 1 and 4 of the Convention is similar to the one examined in the case R.R. and Others , where the Court found that the applicants’ stay of almost four months in the transit zone amounted to a d e facto deprivation of liberty (cited above, §§ 74-83). The applicant in the present case was confined in the transit zone for a period of eight month. Article 5 is therefore applicable (compare W.O. and Others v. Hungary [Committee], no. 36896/18, §§ 4 and 15, 25 August 2022). This part of the application, which is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor inadmissible on any other grounds, must therefore be declared admissible.
Having examined all the material before it, the Court concludes that the above complaints disclose a violation of Article 5 §§ 1 and 4 of the Convention in the light of its findings in R.R. and Others (cited above, §§ 87 ‑ 92 and 97-99).
OTHER COMPLAINTS
17. The applicant also complained under Article 8 and Article 13 read in conjunction with Articles 3 and 8 of the Convention. Having regard to the facts of the case, the submissions of the parties, and its findings above, the Court considers that it has dealt with the main legal questions raised by the case and that there is no need to examine the remaining complaints (see Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania [GC], no. 47848/08, § 156, ECHR 2014).
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
18. The applicant claimed 9,000 euros (EUR) in respect of non-pecuniary damage and EUR 4,200 in respect of costs and expenses incurred before the Court.
The Government argued that the claims were excessive.
Having regard to the circumstances of the present case, and making its assessment on an equitable basis, the Court awards the applicant EUR 4,500 in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable.
Having regard to the documents in its possession, the Court considers it reasonable to award the applicant EUR 1,500 for the proceedings before the Court, plus any tax that may be chargeable to him.
The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the complaints concerning Article 3 and Article 5 §§ 1 and 4 of the Convention admissible; Holds that there has been a violation of Article 3 of the Convention; Holds that there has been a violation of Article 5 §§ 1 and 4 of the Convention; Holds that there is no need to examine the admissibility and merits of the remaining complaints; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement: (i) EUR 4,500 (four thousand five hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage; (ii) EUR 1,500 (one thousand five hundred euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 5 October 2023, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Sophie Piquet Stéphanie Mourou-Vikström Acting Deputy Registrar President