ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5903/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 278/D din 12 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția civilă, a fost admisă, în parte, cererea precizată, formulată de reclamanții H.I. și H.M., în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Satu Mare, Primăria municipiului Satu Mare, SC C. SA Satu Mare, S.L.G. și S.A., a fost constatat dreptul reclamanților la acordarea de despăgubiri bănești pentru apartamentul nr. 11, situat în Satu Mare, înscris în C.F. indiv. nr. 23084, nr. top 472/4, C.F. colectiv nr. 22658 Satu Mare, conform procedurii prevăzute în Capitolul V, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, au fost respinse celelalte capete de cerere, cele de întrerupere a termenului de prescripție și de repunere în termen, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 256/1997, încheiat între SC C. S.A.

Satu Mare și pârâții S.L.G. și S.A. și au fost obligați reclamanții să le plătească ultimilor doi pârâți suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că apartamentul ce formează obiectul litigiului a fost proprietatea reclamanților și a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, iar ulterior a fost înstrăinat foștilor chiriași în temeiul Legii nr. 112/1995, iar termenul de prescripție prevăzut în art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, referitor la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare a expirat. Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 16 A din 4 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și susținând, în esență, că potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, se acordă prioritate restituirii în natură a imobilelor preluate de stat; că Decretul nr. 223/1974 nu constituie un titlu valabil; că nu a fost înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al pârâților cumpărători situație în care nu au cunoscut existența contractului de vânzare-cumpărare, deci termenul de prescripție pentru a solicita constatarea nulității acestuia nu expirase și se impunea repunerea în termen și că au solicitat inițial acordarea de despăgubiri, deoarece fuseseră informați evaziv că apartamentul fusese înstrăinat foștilor chiriași.

Recursul este nefondat. C onstatând că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de despăgubiri bănești, instanțele au reținut că trecerea apartamentului în proprietatea statului, prin Decretul nr. 223/1974 a avut caracter abuziv. Este adevărat că potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001 este instituită precăderea restituirii imobilelor în natură, dar numai pentru situațiile în care, o atare măsură este posibilă, or, în prezenta cauză restituirea în natură nu este posibilă deoarece apartamentul a fost înstrăinat foștilor chiriași în baza Legii nr. 112/1995.

In ceea ce privește aplicarea prevederilor Decretului nr. 167/1958, referitoare la momentul în care începe să curgă termenul de prescripție extinctivă pentru a se formula acțiune în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și la posibilitatea repunerii în termen se constată că, în conformitate cu art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii, termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și 145/2001, cu câte 3 luni, și anume până la data de 14 august 2002. Or, reclamanții au solicitat prin precizarea acțiunii depusă la dosar la data de 13 octombrie 2006 (filele 43 - 44 din dosarul tribunalului), introducerea în cauză a cumpărătorilor și constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, cu mult după expirarea termenului menționat.

Este irelevantă și critica referitoare la neînscrierea dreptului de proprietate al cumpărătorilor în cartea funciară, deoarece, conform art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, prin derogare de la dreptul comun, acest termen de prescripție curge de la data intrării în vigoare a legii. De altfel, prin cererea adresată de reclamanți Prefecturii județului Satu-Mare, datată 16 noiembrie 2001 (fila 6 din dosarul tribunalului), reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri, cu motivarea că restituirea în natură nu mai este posibilă, deoarece apartamentul fusese vândut foștilor chiriași. In consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții H.I. și H.M. împotriva deciziei nr. 16/A din 04 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2010.