ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8506/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Satu Mare reclamanții S.E.A. și S.N.T., în contradictoriu cu Primăria Municipiului Satu Mare, Ministerul Finanțelor Publice, SC C. SA Satu Mare, N.A. și N.R. au solicitat să se constate că sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. cu nr. top 1416/II și 1417/II, să se dispună rectificarea înscrierilor efectuate în C.F. și să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.333/1996 încheiat între pârâții N.A. și N.R. cu SC C. SA Satu Mare. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost proprietarii imobilului care a fost preluat de Statul Român în baza Decretului 223/1974 cu acordarea de despăgubiri în cuantum de 40.000 lei pentru cota de ½ ce a aparținut lui S.N.T., iar pentru cota de ½ proprietatea lui S.E.A.

trecerea s-a realizat fără plata de despăgubiri. În dosarul nr. 4504/1997 al Judecătoriei Satu Mare reclamanții au atacat decizia Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995, solicitând în principal restituirea în natură a imobilului, litigiu care în prezent s-a suspendat în temeiul art. 47 din Legea 10/2001 prin încheierea din 3 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea în dosarul nr. 2822/2003. În urma suspendării dosarului au solicitat Comisiei pentru aplicarea Legii 10/2001 soluționarea notificării pentru restituirea în natură a imobilului. Prin adresa nr. 15765 din 13 august 2004 Primăria Municipiului Satu Mare comunică reclamanților că imobilul nu se poate restitui în natură pe considerentul că pentru cota de ½ , ce a aparținut lui S.N.T.

s-au acordat despăgubiri și pentru că imobilul a fost înstrăinat foștilor chiriași în baza Legii 112/1995. Tribunalul Satu Mare, prin sentința civilă nr. 89 din 14 martie 2003 a respins acțiunea, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 333/1996. În motivarea sentinței s-a reținut că excepțiile de prematuritate și inadmisibilitate a acțiunii invocate de pârâții Primăria Satu Mare și Ministerul Finanțelor Publice sunt nefondate cât timp a expirat termenul de soluționare a notificării înaintate de reclamanți. Excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții N.A. și N.R.

a fost respinsă întrucât între cererea ce formează obiectul dosarului nr. 4504/1997 și prezenta cauză nu există identitate de părți, obiect și cauză. Excepția care a rămas dedusă judecății este doar cea prevăzută de art. 46 alin. (5) din Legea 10/2001, potrivit căreia indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a legii, termen care ulterior a fost prelungit, ori în speță, deși reclamanții aveau cunoștință de existența contractului de vânzare cumpărare încă din perioada judecării dosarului nr. 4504/1997, nu au solicitat în termen anularea acestuia. Prin admiterea excepției a rămas fără obiect cererea de restituire în natură întrucât nefiind constatată nulitatea contractului de vânzare cumpărare se prezumă că imobilul s-a înstrăinat fostului chiriaș cu respectarea dispozițiilor Legii 112/1995.

Față de soluția pronunțată a rămas fără obiect și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâții N.A. și N.R. Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții învederând că în mod greșit s-a reținut că acțiunea pentru constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare este prescrisă. Au solicitat de la început restituirea în natură a imobilului, iar hotărârea nr. 44/1996 emisă în baza Legii 112/1996 a fost inacceptabilă, stabilind o valoare mică ce nu corespunde celei a unui apartament, astfel că au contestat-o în dosarul nr. 4504/1997 în care au formulat cerere de răscumpărare a cotei de ½ din imobil și de restituire a cotei preluate abuziv, iar la fila 38 au depus o cerere de renunțare la evaluare, solicitând restituirea în natură a imobilului.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 551 A din 8 noiembrie 2005 a respins apelul ca nefondat reținând că din actele dosarului 4504/1997, atașat, rezultă fără dubiu că cererea privind restituirea în natură a fost soluționată irevocabil prin sentința nr. 9709/2001. Potrivit art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 dreptul la acțiune în vederea anulării actelor juridice de înstrăinare se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a legii, termen ce a fost prelungit până la 14 august 2002, iar în speță acțiunea s-a depus la 13 septembrie 2004. Acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. 4504/1997 nu poate întrerupe cursul prescripției, întrucât aceasta privește restituirea în natură a imobilului.

Față de aceste considerente, nefiind posibilă restituirea în natură a imobilului conform art. 18 lit. d) din Legea 10/2001 întrucât a fost înstrăinat în baza Legii 112/1995, în mod corect prima instanță a dispus respingerea cererii. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții S.E. și S.N.T., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel. Recursul este fondat pentru considerentele ce succed. In mod greșit instanța de apel a reținut că cererea de restituire în natură a imobilului a fost soluționată irevocabil prin sentința 9709/2001. Astfel, prin acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. 4504/1997, în care s-a pronunțat sentința menționată, au solicitat anularea hotărârii nr. 44/1996, restituirea în natură a cotei de ½ preluată abuziv și, în subsidiar, să se acorde despăgubiri la valoarea reală a imobilului.

În considerentele acestei sentințe existente la fila 65 a dosarului de fond, s-a reținut că la fila 82 a dosarului 4504/1997 contestatorii au depus o precizare a acțiunii potrivit căreia solicită doar acordarea de despăgubiri la valoarea reală a imobilului. Față de această precizare instanța a respins capetele de cerere privind anularea hotărârii 44/1996 și restituirea în natură a cotei de ½ și a declinat competența de soluționare a capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor în favoarea Tribunalului Satu Mare. În urma regulatorului de competență, acest capăt de cerere a fost soluționat prin sentința civilă nr. 6942/2002 de Tribunalul Satu care a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 250.070.372 lei despăgubiri actualizate.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel și recurs. Recursul formează obiectul dosarului nr. 2822/2003 al Curții de Apel Oradea, suspendat prin încheierea de ședință din 3 noiembrie 2003 până la soluționarea notificării formulate de contestatori la data de 3 august 2001. În consecință, fondul prezentei cauze a fost soluționat pe baza unor probe administrate într-o altă cauză în care instanțele nu s-au pronunțat irevocabil. De asemenea, instanța de apel nu a analizat nici susținerea reclamanților, cuprinsă în motivarea cererii de chemare în judecată, potrivit căreia ar fi luat cunoștință despre existența contractului de vânzare cumpărare nr. 333/1996 abia în cursul anului 2004, după ce le-a fost comunicată adresa nr. 15765 din 13 august 2004 emisă de Primăria Municipiului Satu Mare.

Cu ocazia rejudecării se va avea în vedere și faptul că recurentul S.N.T. a decedat, aspect ce nu a putut fi analizat în recurs întrucât a fost adus la cunoștința Înaltei Curți după pronunțarea prezentei decizii, prin faxul depus la fila nr. 58 a dosarului de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții S.E. și S.N.T. împotriva deciziei civile nr. 551 A din 8 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă, pe care o casează. Admite apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 89 din 14 martie 2005 a Tribunalului Satu Mare pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 octombrie 2006.