ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1975/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 721 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Cluj și Judecătoria Cluj-Napoca, a stabilit competența de soluționare a contestației formulate de O.V., în contradictoriu cu Primăria Iclod și C.J.P. Cluj, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că pricina supusă judecății nu se încadrează în categoria celor la care face referire art. 1 din Legea nr. 554/2004, deoarece contestatorul O.V. a sesizat Judecătoria Cluj-Napoca cu o contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi dispusă într-un dosar execuțional, acțiune care în fapt reprezintă o contestație la executare.

Astfel, Curtea de Apel a apreciat că în baza art. 172 alin. (4) C. proc. fisc., raportat la art. 372 alin. (2) și art. 400 alin. 1 C. proc. civ., competența soluționării unei astfel de contestații aparține instanței de executare, respectiv, Judecătoria Cluj-Napoca. Împotriva sentinței nr. 721 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, O.V. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului sunt învederate situații de fapt existente între recurent și intimați. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În cauza de față, contestatorul a solicitat anularea unui act de executare silită emis în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 92/2003, respectiv anularea unei popriri înființate de către creditorul Comuna Iclod asupra veniturilor pe care terțul poprit, Casa Județeană de Pensii Cluj le datorează debitorului O.V. Deci, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă o contestație la executare. Poprirea a fost înființată în baza art. 149 din O.G. nr. 92/2003, contestația la executare putând fi introdusă conform art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003 la instanța judecătorească competentă. Potrivit dispozițiilor generale în materie de executare silită, respectiv art. 399 coroborat cu art. 400 C. proc.

civ. contestația la executare se introduce la instanța de executare. Potrivit art. 172 C. proc. fisc., orice persoană interesată poate face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat, cu încălcarea prevederilor legale, de către organele de executare fiscale, precum și împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare în condițiile legii. Totodată, în conformitate cu dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol: „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege". Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență, astfel cum prevăd dispozițiile art. 172 alin. (4) C. proc.

civ. Potrivit art. 373 alin. 2 C. proc. civ., „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". Din coroborarea textelor de lege suscitate rezultă, fără putință de tăgadă, că judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea este competentă să judece, atât contestația la executarea propriu-zisă, cât și contestația la titlu. O atare soluție se impune deoarece, în cazul contestării executării silite ce se realizează de către organele administrativ - fiscale în baza unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material și procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ și, respectiv, în titlul IX C. proc.

fisc., care sunt aplicabile numai la soluționarea acțiunii în anularea sau modificarea obligației fiscale ce constituie titlu de creanță fiscală. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.V. împotriva sentinței civile nr. 721 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012.