ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1975/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

721 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență ivit

între Tribunalul Cluj și Judecătoria Cluj-Napoca, a stabilit competența de soluționare

a contestației formulate de O.V., în contradictoriu cu Primăria Iclod și C.J.P.

Cluj, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că pricina supusă

judecății nu se încadrează în categoria celor la care face referire art. 1 din

Legea nr. 554/2004, deoarece contestatorul O.V. a sesizat Judecătoria

Cluj-Napoca cu o contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi

dispusă într-un dosar execuțional, acțiune care în fapt reprezintă o

contestație la executare.

Astfel, Curtea de

Apel a apreciat că în baza art. 172 alin. (4) C. proc. fisc., raportat la art. 372

alin. (2) și art. 400 alin. 1 C. proc. civ., competența soluționării unei

astfel de contestații aparține instanței de executare, respectiv, Judecătoria Cluj-Napoca.

Împotriva sentinței nr.

721 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, O.V. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea recursului

sunt învederate situații de fapt existente între recurent și intimați.

Examinând cauza și

sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de

recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În cauza de față, contestatorul

a solicitat anularea unui act de executare silită emis în conformitate cu

dispozițiile O.G. nr. 92/2003, respectiv anularea unei popriri înființate de

către creditorul Comuna Iclod asupra veniturilor pe care terțul poprit, Casa

Județeană de Pensii Cluj le datorează debitorului O.V.

Deci, obiectul

cererii de chemare în judecată îl reprezintă o contestație la executare.

Poprirea a fost

înființată în baza art. 149 din O.G. nr. 92/2003, contestația la executare

putând fi introdusă conform art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003 la instanța

judecătorească competentă.

Potrivit

dispozițiilor generale în materie de executare silită, respectiv art. 399

coroborat cu art. 400 C. proc. civ. contestația la executare se introduce la

instanța de executare.

Potrivit art. 172 C. proc. fisc., orice persoană

interesată poate face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat,

cu încălcarea prevederilor legale, de către organele de executare fiscale,

precum și împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare în

condițiile legii.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile alin. (3) al

aceluiași articol: „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului

executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acesta

nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ

jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură

prevăzută de lege".

Contestația se introduce la instanța judecătorească

competentă și se judecă în procedură de urgență, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 172 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit art. 373 alin. 2 C. proc. civ., „Instanța de executare

este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara

cazurilor în care legea dispune altfel".

Din coroborarea textelor de lege suscitate rezultă, fără

putință de tăgadă, că judecătoria în circumscripția căreia se va face

executarea este competentă să judece, atât contestația la executarea

propriu-zisă, cât și contestația la titlu.

O

atare soluție se impune deoarece, în cazul contestării executării silite ce se

realizează de către organele administrativ - fiscale în baza unui titlu

executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil,

material și procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004,

a contenciosului administrativ și, respectiv, în titlul IX C. proc. fisc., care

sunt aplicabile numai la soluționarea acțiunii în anularea sau modificarea

obligației fiscale ce constituie titlu de creanță fiscală.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot

fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o  hotărâre temeinică și legală,

pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu  dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de O.V. împotriva sentinței civile nr. 721 din 6 decembrie 2011 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012.