ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4293/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4293/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanții O.P.D. și O.Ș. în

contradictoriu cu pârâții C.C.S.D., și A.N.R.P., D.A.D.N., au solicitat

ocligarea pârâților la trimiterea dosarului la un evaluator și soluționarea Dosarului

nr. 21006/ CC pentru care s-a emis Dispoziția din 16 ianuarie 2006 de către

Primăria Mun. Cluj-Napoca prin emiterea Titlului de Despăgubire pentru imobilul

teren în suprafață de 665 mp. situat în Cluj-Napoca Jud. Cluj, în termen de cel

mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii sub sancțiunea

aplicării în sarcina conducătorului pârâtei a unei amenzi de 20% din salariul

minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat în esență că deși Dosarul de

despăgubiri este înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 21006/ CC încă

din anul 2006, nu a fost soluționat nici până la acest moment, această

tergiversare pentru diverse argumente nejustificate aducând atingere

drepturilor lor.

Prin întâmpinare, C.C.S.D.

a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției din 2006 emisă de Primarul Mun.

Cluj – Napoca. În motivare, a arătat că dosarul aferent dispoziției din 16

ianuarie 2006 a fost transmis de Primăria Mun. Cluj-Napoca în calitate de

entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 21006/ CC, pe fondul cauzei, solicitând respingerea

cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată,

De asemenea, pârâta C.C.S.D.

a formulat cerere de chemare în garanție a Primăriei Mun. Cluj – Napoca, în

situația în care va cădea în pretenții, motivate de faptul că această entitate

a soluționat notificarea și a propus acordarea de despăgubiri, apoi dosarul a

fost analizat sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură, moment în care s-au solicitat înscrisuri suplimentare.

Prin întâmpinare,

Primăria Mun. Cluj-Napoca a solicitat respingerea cererii de chemare în

garanție, în principal pe cale de excepție, și, în subsidiar, ca fiind

neîntemeiată.

Pârâta A.N.R.P., prin

întâmpinare, a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale

pasive, motivând pe scurt această excepție raportat la faptul că numai Comisia

centrală dispune numirea unui evaluator și emiterea deciziei conținând titlul

de despăgubire.

de apel

Prin sentința nr. 521

din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj a hotărât:

- a respins ca

inadmisibilă cererea de sesizare a instanței competente să soluționeze excepția

de nelegalitate a Dispoziției din 2006.

- a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., respingând acțiunea formulată în

contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calității sale procesuale pasive.

- a admis în parte

cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții O.P.D. și O.Ș., în

contradictoriu cu C.C.S.D. și a obligate pârâta să emită decizia reprezentând

titlul de despăgubire pentru imobilul cu suprafața de 665 mp, situat în Cluj –

Napoca, Jud. Cluj, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a

prezentei hotărâri.

- a admis excepția

lipsei capacității de folosință a Primăriei Mun. Cluj – Napoca și a respins

cererea de chemare în garanție ca fiind formulată împotriva unei persoane fără

capacitate de folosință, respingând totodată, ca neîntemeiată și cererea

reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Dispoziția

Primarului Mun. Cluj – Napoca din 16 ianuarie 2006, printre altele, s-a propus

acordarea de despăgubiri în favoarea numiților O.Ș. și O.I.P. pentru diferența

de teren revendicat și nerestituit în natură cu suprafața de 665 mp, situat în

Cluj – Napoca, Jud. Cluj.

Referitor la excepția

de nelegalitate, prima instanță a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite

condițiile de admisibilitate a excepției, întrucât dispoziția a cărei

nelegalitate s-a invocat nu este un act administrativ unilateral supus

jurisdicției instanțelor de contencios administrativ pe cale directă, și, prin

urmare, nici pe calea excepției de nelegalitate.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., s-a constatat că

aceasta este fondată, având în vedere că emiterea deciziei reprezentând titlul

de despăgubire, cu toate etapele prealabile pe care aceasta le presupune, este

o atribuție pe care art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005

o conferă numai C.C.S.D.

Pe fondul cauzei,

Curtea de apel a constatat că de la data emiterii dispoziției de propunere a

acordării de despăgubiri a trecut o perioadă de 5 ani în care procedura

administrativă a stagnat, fiind astfel evidentă intenția pârâtei de

tergiversare a soluționării dosarului de despăgubiri prin trimiterea la

evaluator și, apoi, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

iar perioada de 5 ani este, în mod evident, nerezonabilă raportat la cerințele

unui proces echitabil și nu respectă nici principiul operativității specifice

oricărei activități a autorităților administrative.

În fine, judecătorul fondului a constatat că cererea de chemare în

garanție a Primăriei municipiului Cluj – Napoca este nefondată, întrucât,

potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001, primăria este însă o simplă structură

funcțională alcătuită din primar, viceprimar, secretarul unității

administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, care duce

la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului,

soluționând problemele curente ale colectivității locale.

Conchizând, prima

instanță a respins cererea de amendare a conducătorului pârâtei, precizând că

în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, această cerere nu poate fi

analizată decât în cadrul unui alt demers judiciar.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut,

în esență că instanța de fond în mod greșit a reținut că autoritatea pârâtă a

nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din C.E.D.O.

De asemenea,

recurenta a arătat că în cadrul procedurii administrative reglementate de

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape: etapa

transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor, etapa

evaluării și etapa emiterii titlului de despăgubire.

În cauza dedusă

judecății etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, în

sensul că Dosarul nr. 21006/CC/2011 a fost completat cu înscrisurile solicitate

Primăriei Cluj.

În fine, recurenta a

arătat că în mod greșit instanța de fond a obligat recurenta la emiterea

directă a deciziei conținând titlul de despăgubire, fără a lua în considerare

că impunerea unei astfel de obligații, cu trecerea peste etapele

administrative, în care sunt implicate mai multe entități, nu poate fi

soluționată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. h) din legea

nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului

administrativ.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate

aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este fondat, numai în limitele și pentru considerentele ce vor fi

prezentate în continuare.

motivelor de recurs

Intimații –

reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ, cu o acțiune

vizând refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru

imobilul teren în suprafață de 665 mp. situat în Cluj-Napoca Jud. Cluj.

În cauză, este

necontestat că intimații-reclamanți sunt beneficiarii Dispoziției din 16

ianuarie 2006 emisă de către Primăria Mun. Cluj, transmisă, împreună cu

dosarul, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII

din Legea nr. 247/2005.

Totodată, din actele

și lucrările cauzei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reținut în

mod corect că autoritatea pârâtă a încălcat dreptul reclamanților la

soluționarea cereri într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut

de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., în condițiile în care pârâta nu a depus la

dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective

pentru care cererea reclamantului nu a fost analizată într-un termen rezonabil,

iar invocarea lipsei unor documente din cuprinsul dosarului de despăgubire nu

poate fi reținută în condițiile în care Dispoziția a intrat în circuitul juridic

și beneficiază de prezumția de legalitate și autenticitate.

În jurisprudența sa

constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp

a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a

principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Critica privind caracterul

nelegal al obligației impuse prin dispozitivul sentinței, de a emite „direct”

decizia reprezentând titlul de despăgubire este nefondată.

Etapele și

operațiunile premergătoare la care se referă recurenta nu au o existență de

sine stătătoare ci ele sunt subsumate scopului final: emiterea deciziei.

În ceea ce privește

criticile referitoare la intervalul de timp, în sensul că acesta este prea

scurt pentru executare, se constată că acestea sunt fondate, având în vedere

circumstanțele concrete ale pricinii, astfel că se exclude, în mod obiectiv,

incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, în raport cu prevederile

O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012,

potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de

urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de

despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea

imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv»

din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,

precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr.

653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În

perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și

ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la

aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația

existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de

despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării

dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”.

În privința acestor

dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale

în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc.

civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din

momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește

conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și

convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012,

nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța

de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin

adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea

despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a

dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind,

deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic

actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în

menținerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul

că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de

despăgubire/ conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor

pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi

dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în

vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare

în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către

persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă

executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G. nr.

4/2012;

- Soluția legislativă

adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de

15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la

valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa

după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind

nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține

autorul excepției;

Măsurile stabilite

prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale

referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim –

echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – și sunt

proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul

politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat

prin măsurile respective;

Faptul că, potrivit

ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013,

emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și

procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu

reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în

vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu

executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din

aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea

titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;

De altfel, C.E.D.O.,

a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri

judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv

lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare;

O.U.G. nr. 4/2012 a

fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către C.E.D.O.

în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară

care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu,

și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a

oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța

europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria

Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă

largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea

drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din

țară și pentru punerea lor în aplicare.

Astfel

fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că

va fi înlăturat termenul de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței

civile, stabilit pentru emiterea deciziei titlului de despăgubire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 521 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată, în sensul înlăturării termenului de 30 zile de la rămânerea

irevocabilă a sentinței civile, stabilit pentru emiterea deciziei titlului de

despăgubire.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2012.