ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4293/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanții O.P.D. și O.Ș. în contradictoriu cu pârâții C.C.S.D., și A.N.R.P., D.A.D.N., au solicitat ocligarea pârâților la trimiterea dosarului la un evaluator și soluționarea Dosarului nr. 21006/ CC pentru care s-a emis Dispoziția din 16 ianuarie 2006 de către Primăria Mun. Cluj-Napoca prin emiterea Titlului de Despăgubire pentru imobilul teren în suprafață de 665 mp. situat în Cluj-Napoca Jud. Cluj, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii sub sancțiunea aplicării în sarcina conducătorului pârâtei a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat în esență că deși Dosarul de despăgubiri este înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 21006/ CC încă din anul 2006, nu a fost soluționat nici până la acest moment, această tergiversare pentru diverse argumente nejustificate aducând atingere drepturilor lor. Prin întâmpinare, C.C.S.D. a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției din 2006 emisă de Primarul Mun. Cluj – Napoca. În motivare, a arătat că dosarul aferent dispoziției din 16 ianuarie 2006 a fost transmis de Primăria Mun. Cluj-Napoca în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 21006/ CC, pe fondul cauzei, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, De asemenea, pârâta C.C.S.D.

a formulat cerere de chemare în garanție a Primăriei Mun. Cluj – Napoca, în situația în care va cădea în pretenții, motivate de faptul că această entitate a soluționat notificarea și a propus acordarea de despăgubiri, apoi dosarul a fost analizat sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, moment în care s-au solicitat înscrisuri suplimentare. Prin întâmpinare, Primăria Mun. Cluj-Napoca a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, în principal pe cale de excepție, și, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată. Pârâta A.N.R.P., prin întâmpinare, a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, motivând pe scurt această excepție raportat la faptul că numai Comisia centrală dispune numirea unui evaluator și emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire.

2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 521 din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj a hotărât: - a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a instanței competente să soluționeze excepția de nelegalitate a Dispoziției din 2006. - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calității sale procesuale pasive. - a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții O.P.D. și O.Ș., în contradictoriu cu C.C.S.D. și a obligate pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul cu suprafața de 665 mp, situat în Cluj – Napoca, Jud. Cluj, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.

- a admis excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Mun. Cluj – Napoca și a respins cererea de chemare în garanție ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință, respingând totodată, ca neîntemeiată și cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Dispoziția Primarului Mun. Cluj – Napoca din 16 ianuarie 2006, printre altele, s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea numiților O.Ș. și O.I.P. pentru diferența de teren revendicat și nerestituit în natură cu suprafața de 665 mp, situat în Cluj – Napoca, Jud. Cluj.

Referitor la excepția de nelegalitate, prima instanță a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a excepției, întrucât dispoziția a cărei nelegalitate s-a invocat nu este un act administrativ unilateral supus jurisdicției instanțelor de contencios administrativ pe cale directă, și, prin urmare, nici pe calea excepției de nelegalitate. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., s-a constatat că aceasta este fondată, având în vedere că emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, cu toate etapele prealabile pe care aceasta le presupune, este o atribuție pe care art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 o conferă numai C.C.S.D.

Pe fondul cauzei, Curtea de apel a constatat că de la data emiterii dispoziției de propunere a acordării de despăgubiri a trecut o perioadă de 5 ani în care procedura administrativă a stagnat, fiind astfel evidentă intenția pârâtei de tergiversare a soluționării dosarului de despăgubiri prin trimiterea la evaluator și, apoi, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, iar perioada de 5 ani este, în mod evident, nerezonabilă raportat la cerințele unui proces echitabil și nu respectă nici principiul operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative.

În fine, judecătorul fondului a constatat că cererea de chemare în garanție a Primăriei municipiului Cluj – Napoca este nefondată, întrucât, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001, primăria este însă o simplă structură funcțională alcătuită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Conchizând, prima instanță a respins cererea de amendare a conducătorului pârâtei, precizând că în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, această cerere nu poate fi analizată decât în cadrul unui alt demers judiciar.

3. Recursul pârâtei Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență că instanța de fond în mod greșit a reținut că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din C.E.D.O. De asemenea, recurenta a arătat că în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor, etapa evaluării și etapa emiterii titlului de despăgubire. În cauza dedusă judecății etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, în sensul că Dosarul nr. 21006/CC/2011 a fost completat cu înscrisurile solicitate Primăriei Cluj.

În fine, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a obligat recurenta la emiterea directă a deciziei conținând titlul de despăgubire, fără a lua în considerare că impunerea unei astfel de obligații, cu trecerea peste etapele administrative, în care sunt implicate mai multe entități, nu poate fi soluționată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. h) din legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, numai în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs Intimații – reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ, cu o acțiune vizând refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul teren în suprafață de 665 mp. situat în Cluj-Napoca Jud. Cluj. În cauză, este necontestat că intimații-reclamanți sunt beneficiarii Dispoziției din 16 ianuarie 2006 emisă de către Primăria Mun. Cluj, transmisă, împreună cu dosarul, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Totodată, din actele și lucrările cauzei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reținut în mod corect că autoritatea pârâtă a încălcat dreptul reclamanților la soluționarea cereri într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., în condițiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea reclamantului nu a fost analizată într-un termen rezonabil, iar invocarea lipsei unor documente din cuprinsul dosarului de despăgubire nu poate fi reținută în condițiile în care Dispoziția a intrat în circuitul juridic și beneficiază de prezumția de legalitate și autenticitate.

În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației. Critica privind caracterul nelegal al obligației impuse prin dispozitivul sentinței, de a emite „direct” decizia reprezentând titlul de despăgubire este nefondată. Etapele și operațiunile premergătoare la care se referă recurenta nu au o existență de sine stătătoare ci ele sunt subsumate scopului final: emiterea deciziei.

În ceea ce privește criticile referitoare la intervalul de timp, în sensul că acesta este prea scurt pentru executare, se constată că acestea sunt fondate, având în vedere circumstanțele concrete ale pricinii, astfel că se exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of.

al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”. În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc.

civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește: - Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar; - De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012; - Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției; Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim – echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective; Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare; De altfel, C.E.D.O., a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare; O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către C.E.D.O. în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare. Astfel fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că va fi înlăturat termenul de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței civile, stabilit pentru emiterea deciziei titlului de despăgubire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 521 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată, în sensul înlăturării termenului de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței civile, stabilit pentru emiterea deciziei titlului de despăgubire. Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2012.