ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2429/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2429/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față:

Analizând actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1.2. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Cluj, secția de contencios administrative și fiscal, reclamanții G.I. și D.D.S.

au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.)

și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.),

solicitând obligarea pârâtelor ca în termen de 30 de zile de la data

pronunțării hotărârii să procedeze la:

- numirea unui expert evaluator și trimiterea

dosarului nr. 5581/CC/2005 la un evaluator acreditat de către A.N.R.P. în

vederea întocmirii unui raport de evaluare potrivit art. 16 din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005;

- soluționarea dosarului nr. 5581/CC/2005 prin

emiterea Titlului de Despăgubire în cuantumul stabilit prin raportul de

evaluare.

- amendarea conducătorului pârâtelor pentru

tergiversare și refuzul de a soluționa dosarele de despăgubire, cu amenda

legală de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de

întârziere, în cazul expirării termenului de 30 de zile de la data rămânerii

definitive a hotărârii și până la momentul îndeplinirii obligațiilor ce revin

pârâtelor, conform prev. art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții

au arătat că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, republicată, și ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind

reforma în domeniile proprietății și justiției, Primăria Municipiului

Cluj-Napoca a emis Dispoziția nr. 2856 din 17 noiembrie 2005 în favoarea lui M.R.C.

(în prezent decedat), prin art. 2 al acestei dispoziții propunând acordarea de

despăgubiri pentru terenul situat în Cluj-Napoca.

Urmare a acestui fapt, pârâta avea obligația să

soluționeze dosarul de despăgubiri înregistrat la Secretariatul Comisiei

Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor sub nr. 21006/CC încă din anul 2005,

adică de peste 6 ani.

Reclamanții au comunicat pârâtei mai multe solicitări

de soluționare, însă fără vreun rezultat concret.

Prin întâmpinarea formulată, Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea cererii de chemare în

judecată, ca neîntemeiată.

Autoritatea Națională pentru Stabilirea

Proprietăților a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece

emiterea titlului de despăgubiri este în competența Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

1.2. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința nr. 523 din 4 octombrie 2011, Curtea de

Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților.

A admis în parte, acțiunea formulată de reclamanții G.I.

și D.D.S. împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

în consecință;

- a obligat pârâta ca în termen de 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a sentinței să numească un expert evaluator în vederea

evaluării imobilului ce face obiectul Dispoziției Primarului Municipiului

Cluj-Napoca nr. 2856 din 17 noiembrie 2005 și a dosarului nr. 5581/CC/2005 și

să soluționeze dosarul nr. 5581/CC/2005 prin emiterea Titlului de despăgubire

în cuantumul stabilit prin raportul de evaluare.

A respins capătul de cerere privind amendarea

conducătorului pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut

următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților,

Curtea a reținut că această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă, având în

vedere că obiectul cererii constă în verificarea legalității și temeiniciei

refuzului soluționării dosarului, respectiv a emiterii titlului de despăgubire

iar prevederile Legii nr. 247/2005, Titlul VII dau în competența Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor aceste atribuții.

Pe fondul cererii de chemare în judecată, prima

instanță a constatat că susținerile reclamanților cu privire la nesoluționare

în termen a cererii de numire a evaluatorului și emiterea titlului de

despăgubire sunt întemeiate.

Astfel prin dispoziția Primarului Cluj-Napoca nr. 2856

din 17 noiembrie 2005 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru

terenul situat în Cluj-Napoca, Pășune la „Dealul Gol", înscris inițial în

CF 2615 în favoarea d-lui M.R.C., dom. în Cluj-Napoca. Dosarul de despăgubiri a

fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea

Despăgubirilor sub nr. 5581/CC din anul 2005.

Procedurile administrative pentru acordarea

despăgubirilor sunt reglementate de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Curtea a constatat că de la solicitarea adresată

autorității îndrituite au trecut aproape cinci ani și cererea nu a fost

rezolvată urmare a modului defectuos, a justificărilor nerelevante fundamentate

pe complexitate, din această perspectivă refuzul neputând fi considerat unul

justificat. A reținut prima instanță, că a statua altfel și a admite teza

indusă de pârâtă înseamnă a omite disp. art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului precum și disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la

Convenție.

În consecință, autoritatea pârâtă a încălcat dreptul

la soluționare în termen rezonabil, garanție a unui proces echitabil, care

trebuie să fie prezent nu doar în cazul procedurii de contencios ci și în

procedura prealabilă, întrucât durata procedurii trebuie să includă și

întârzierile imputabile autorităților administrative când, fără intervenția

acestora nu se poate asigura realizarea dreptului recunoscut de lege.

Curtea a respins capătul de cerere privind amendarea

conducătorului unității pârâte, deoarece art. 24 din Legea nr. 554/2004

condiționează aplicarea amenzii de neexecutarea unei hotărâri irevocabile, iar

autoritatea obligată printr-o astfel de hotărâre nu o pune în executare, fapt

ce nu există în speța de față.

I.3. Recursul declarat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Recurenta a susținut în esență că în mod netemeinic

și nelegal prima instanță a obligata pârâta să emită titlul de despăgubire în

termen de 30 de zile de la data întocmirii raportului de evaluare, dat fiind că

prin H.G. nr. 527/2006 prin care a fost aprobat contractul cadru și onorariile

maximale acordate evaluatorilor autorizați, persoane fizice sau juridice, în

vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform Titlului VII din

Legea nr. 247/2005 este stabilit un termen de executare a evaluării de 20 zile

de la data primirii dosarului, ulterior raportul de evaluare fiind comunicat

persoanelor îndreptățite, care pot formula obiecțiuni, cu răspuns la obiecțiuni

din partea evaluatorului, astfel că termenul de 30 de zile nu poate fi

respectat.

Pe fondul cererii de chemare în judecată, recurenta

pârâtă a arătat că a fost respectată procedura administrativă prevăzută de

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, art. 16, care prevede mai multe etape, în

speță fiind parcursă etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapa

analizării dosarului, urmând a se atribui un evaluator pentru efectuarea

evaluării, în următoarea ședință a Comisiei Centrale.

Recurenta pârâtă a mai susținut că în mod netemeinic

și nelegal prima instanță a reținut că nu a fost respectat termenul rezonabil,

având în vedere că Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în

materie de termen rezonabil ține cont de complexitatea cauzei, conduita

reclamantului și cea a autorităților competente.

II. Considerentele înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Prin dispoziția Primarului Municipiului Cluj-Napoca nr.

2856 din 17 noiembrie 2005 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul

situat în Cluj-Napoca, înscris inițial în CF 2615. Dosarul a fost înregistrat

la Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor sub nr. 21006/CC

din anul 2005.

Legea nr. 247/2005 stabilește procedura

administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea

emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005

deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele

conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea

notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca

despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului

obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv

orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana

îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe,

conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile autorităților

administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul

prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând

avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în termen

de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central

va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către

Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către

titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie

acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației juridice a imobilului pentru care

s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează

la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării

legalității respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei

Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2),

în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după

care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori

desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea

de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi

raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va

conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de

despăgubire.

Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura

care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act

normativ se menționează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va

proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la

trimiterea dosarului spre reevaluare.

În alin. (8) se arată că dispozițiile alin. (1) - (2)

și (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică

în mod corespunzător și deciziilor/ ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4)

și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca

despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei

reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate /propuse, actualizate cu indicele

de inflație.

În cauză s-a efectuat verificarea legalității măsurii

de respingere a cererii de restituire în natură.

Recurenta a invocat în apărarea sa împrejurarea că

soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea

declanșării procedurii de soluționare prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

avându-se în vedere ordinea de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a statuat

în decizia nr. 2815/2008 emisă de Comisia Centrală, însă aceasta avea obligația

de a trimite dosarul unui evaluator sau societății de evaluare desemnate.

Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în

interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă din procedura administrativă

pentru acordarea despăgubirilor statuată de Legea nr. 247/2005 nu poate conduce

la ideea ca autoritatea publică să determine ea însăși acest interval de timp

printr-un criteriu aleatoriu.

Soluționarea unei cauze într-un termen rezonabil

reprezintă o garanție instituită de art. 6 din C.E.D.O., garanție ce privește,

în cauzele de natură civilă, nu numai desfășurarea procedurii în fața instanței

de judecată, dar și procedura preliminară de natură administrativă atunci când

sesizarea unei jurisdicții este condiționată în prealabil de parcurgerea

acestei proceduri.

Doctrina europeană a arătat că noțiunea de „termen

rezonabil" este o noțiune relativă, care nu poate fi definită după

criterii stricte. Dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil"

trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global și în mod concret.

Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele

două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei

proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil. Aprecierea se

face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate

fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate

rezonabile.

Astfel, în materie «civilă», începe să curgă de la

data sesizării jurisdicției competente, dar el include și durata procedurii

administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de

un recurs prealabil, obligatoriu.

În opinia Curții de la Strasbourg, caracterul

rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele

cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special, în funcție

de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și cel al autorităților

competente.

Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele

competente din interiorul său în așa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor

înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a

tergiversa soluționarea cererilor reclamantului de emitere a titlurilor de

despăgubire se aduc grave prejudicii reclamantului.

Înalta Curte retine că nu sunt întemeiate nici

criticile referitoare la termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii, întrucât în acest termen autoritatea pârâtă a fost obligată doar să

numească un evaluator în vederea evaluării imobilului.

Astfel fiind, înalta Curte constată că instanța de fond

a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

În consecință, pentru considerentele arătate și în

conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. înalta Curte va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 523 din 4 octombrie 2011 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2012.