ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5173/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5173/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții

G.I. și D.D.S. au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună

obligarea pârâtei ca în termen de maximum 30 de zile de la data pronunțării

hotărârii să procedeze la: numirea unui expert evaluator și transmiterea

dosarului nr. 24027/CC/2006 la evaluatorul acreditat de către A.N.R.P. în

vederea întocmirii rapoartelor de evaluare, lucrare de specialitate ce potrivit

art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 stabilește cuantumul măsurilor

reparatorii pentru imobilul ce face obiectul dosarului de despăgubire menționat

mai sus; la soluționarea dosarului nr. nr. 24027/CC/2006 prin emiterea titlului

de despăgubire în cuantumul stabilit prin raportul de evaluare. Solicită să se

dispună, totodată, amendarea conducătorului pârâtelor pentru tergiversare și

refuzul de a soluționa dosarele de despăgubire menționate mai sus, cu amenda

legala de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de

întârziere, în cazul expirării termenului de 30 de zile de la data rămânerii

definitive a hotărârii ce se va pronunța și până la momentul îndeplinirii

obligațiilor legale ce revin pârâtelor, în conformitate cu prevederile art. 24

alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În

motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pârâtele aveau obligația să

soluționeze dosarul de despăgubire înregistrat la Secretariatul Comisiei

Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor sub nr. 24027/CC încă din anul 2006,

adică de peste 5 ani. Au comunicat pârâtelor solicitări de soluționare a

dosarului, însă fără vreun rezultat concret. Mai mult, prin adresele nr.

24027/CC din 25 iulie 2011 și respectiv 24015/24027 din 27 iulie 2011, adică

după circa 5 ani de pasivitate și tergiversări, pârâta informează cu privire la

lipsa unor documente "necesare" pentru soluționarea dosarului de

despăgubire care fie se aflau deja la dosar de luni de zile, fie nu aveau

legătură cu obiectul dosarului, refuzând în fapt soluționarea dosarului, fapt

pe care îl dovedesc cu actele anexate. Documentele cerute în completare de

către pârâtă nu au fost solicitate doar printr-o singură adresă așa cum ar fi

fost potrivit procedurilor de soluționare a dosarelor ci prin mai multe adrese

succesive, de fiecare dată A.N.R.P a solicitat alte și alte acte tergiversând

în mod evident soluționarea dosarului.

Motivele

invocate de pârâte pentru nesoluționarea dosarului respectiv lipsa unor acte

"necesare" reprezintă doar o tergiversare gravă care încalcă

prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), sens în

care acestea din urmă trebuie aplicate cu prioritate.

La

termenul din 14 octombrie 2011, în ședință publică, reprezentantul

reclamanților a precizat că renunță la capătul de cerere privind amendarea

conducătorului autorității pârâte.

Tot

la acest termen, instanța din oficiu, a pus în discuție excepția lipsei

calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților.

Curtea

de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința civilă nr. 602 din 21 octombrie 2011 a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și

a respins acțiunea formulată de reclamanți față de această pârâtă.

Totodată,

a admis în parte acțiunea reclamanților împotriva pârâtei Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligând-o să numească un evaluator și să

trimită Dosarul nr. 24027/CC/2006 la evaluator în vederea întocmirii raportului

de evaluare.

De

asemenea, a obligat pârâta să soluționeze Dosarul nr. 24027/CC/2006 prin

emiterea titlului de despăgubire în cuantumul stabilit prin raportul de

evaluare și, a respins cererea de amendare a conductorului pârâtei.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

-

În ce privește lipsa calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților, s-a reținut că, singura instituție care are

prerogative în ceea ce privește emiterea titlurilor de despăgubire este Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

-

În ce privește fondul pretențiilor formulate, instanța a reținut că pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația să soluționeze

dosarul de despăgubire înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 24027/CC și, că prin refuzul de a emite

titlul de despăgubire a încălcat dispozițiile art. 1 din Protocolul I al

Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Luând

în considerare intervalul de timp scurs de la emiterea dispoziției primarului

și faptul că reclamanții au fost lipsiți în mod arbitrar de atributele

dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv de Statul român încă

din perioada comunistă, curtea apreciază că cu atât mai mult se impune

necesitatea unei proceduri rapide și eficiente care să permită o reparație

echitabilă.

Curtea

va respinge cererea de amendare a conducătorului pârâtei CCSD pentru

tergiversare și refuzul de a soluționa dosarele de despăgubire, cu amenda de

20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere, în

cazul expirării termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a

hotărârii ce se va pronunța și până la momentul îndeplinirii obligațiilor

legale ce revin pârâtelor, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, această cerere fiind la acest moment prematură.

Art.

24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sancționează refuzul autorității de a pune

în executare hotărârea definitivă și irevocabilă în termen de cel mult 30 de

zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia. Trebuie, însă observat că

hotărârea pronunțată nu a rămas irevocabilă și reclamanta nu a invocat

dispozițiile art. 18 alin. (6) din Legea nr 554/2004, respectiv nu a solicitat

stabilirea unui termen de executare a obligației de emitere a titlului de

despăgubire.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta

a susținut că hotărârea de fond este netemeinică și nelegală, întrucât instanța

nu a avut în vedere principiul dreptului la apărare al părților și implicit

dreptul părților la un proces echitabil, consfințit de art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel,

deși a solicitat la primul termen de judecată amânarea judecății pentru

pregătirea apărării, instanța a respins această cerere, apreciind că

supraîncărcarea temporară a instanței nu ar constitui un motiv temeinic de

amânare a cauzei, încălcând astfel și principiul contradictorialității

reglementat de dreptul procesual civil.

Pe

fondul cauzei, s-a susținut că nu au fost încălcate dispozițiile art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dosarul a fost transmis la

evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare astfel că solicitarea

privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să

numească un evaluator și să trimită Dosarul nr. 24027/CC/2006 la evaluator

trebuie să fie respinsă ca fiind rămasă fără obiect.

Referitor

la criteriile ce reies din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

în materie de termen rezonabil, recurenta a susținut că în raport cu

complexitatea cauzei, conduita reclamanților și aceea a autorităților

competente, în mod greșit instanța de fond a apreciat că decizia reprezentând

titlul de despăgubire a fost emisă într-un termen rezonabil.

Recursul

este fondat, urmând să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele

ce urmează:

În

cauză, este de necontestat faptul că intimații-reclamanți sunt beneficiarii

Dispoziției nr. 1687 din 4 mai 2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca

în favoarea autorului lor M.R.C., dispoziție transmisă împreună cu dosarul

autorității publice recurente, în condițiile prevederilor Titlului VII din

Legea nr. 247/2005.

De

asemenea, este necontestat și faptul că autorul intimaților-reclamanți a

notificat autoritatea competentă încă din anul 2001, ceea ce înseamnă că

procedura de acordare a măsurilor reparatorii a fost inițiată încă din cursul

acestui an.

Totodată,

din actele și lucrările cauzei, judecătorul fondului a reținut, în mod corect,

că dosarul privind Dispoziția nr. 1687 din 4 mai 2006 a rămas în nelucrare la

autoritatea recurentă, reclamanții fiind lipsiți,în mod arbitrar de atributele

dreptului de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv de Statul

român încă din perioada comunistă.

În

jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a

Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o

asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire

reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în

acțiunile administrației.

Recursul

formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora:

"(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se

suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a

titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor

pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii

și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr.

653/22.07.2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada

prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de

despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de

despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea

soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în

scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către

persoanele îndreptățite".

În

privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor

norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementată la Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C.

proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată,

din momentul intrării lor în vigoare.

În

ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele

constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai

multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele

argumente pe care instanța de recurs și le însușește:

-

Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și

întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de

garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul

Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în

contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de

dificultăți în menținerea echilibrului bugetar;

-

De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea

titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea

imobilelor pentru care se acordă, despăgubiri, iar personalul din cadrul

A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire,

înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în

aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia

măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire

depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul

delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub

incidența O.U.G. nr. 4/2012;

Soluția

legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până

la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la

valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa

după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit

să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul

excepției;

-

Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile

constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un

scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și

sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în

domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de

către stat prin măsurile respective;

-

Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data

de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie,

precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă

despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri

judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute

în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri

rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și

valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;

-

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858

din 00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza

Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2

ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în

condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității

militare debitoare;

-

O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot

pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria

Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va

reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și

modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a

oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr,

instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza

Maria Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o

marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze

respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate

din țară și pentru punerea lor în aplicare.

În

concluzie, acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de

fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din

Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de

termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea

Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai

sus.

Astfel

fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că

autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în

termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012,

cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva Sentinței nr. 602 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată, în sensul că obligă autoritatea pârâtă să finalizeze

procedura administrativă prin emiterea deciziei-titlu de despăgubire în termen

de 30 zile de la data de 15 mai 2013.

Menține

celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012

Procesat

de GGC - GV