ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 962/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată, reclamanții A.T. și A.M. în contradictoriu cu D.D. (conducătoarea

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) au solicitat aplicarea unei

amenzi de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere, conducătoarei

autorității pârâte D.D. de la data expirării termenului de 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 493 din 17 decembrie 2010,

respectiv data de 20 noiembrie 2011 și până la emiterea titlului de despăgubire

cu privire la măsurile reparatorii stabilite în favoarea reclamanților cu

privire la imobilul naționalizat situat în Lugoj str. Comuna Paris, jud. Timiș

înscris în CF, compus din casă și teren, având suprafața de 629 mp.; obligarea

pârâtei la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală

din suma cuvenită reclamanților cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilul

de mai sus, dobânda calculată de la data de 20 noiembrie 2011 și până la

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamanților.

D.D. în calitate de

președinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților prin

întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a

Președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu

privire la cererea formulată de către reclamanți. În susținerea acestei

excepții se arată că deși deține funcția de președinte a A.N.R.P. nu a fost

numită prin decizie a Prim Ministrului României și în funcția de Președinte al

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin sentința civilă nr.

752 din 15 decembrie 2011 Curtea de Apel Cluj - secția de contencios

administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

conducătorului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor – D.D., a

admis acțiunea formulată de reclamanții A.T. și A.M. în contradictoriu pârâta D.D.

- în calitate de conducător al Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor București și în consecință, a dispus aplicarea unei amenzi de 20

% din salariul brut pe economie, pe zi de întârziere, conducătoarei autorității

publice - Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, de la data

expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței

civile nr. 493 din 17 decembrie 2010, respectiv data de 20 noiembrie 2011 și

până la emiterea titlului de despăgubire cu privire la măsurile reparatorii

stabilite în favoarea reclamanților cu privire la imobilul naționalizat situat

în Lugoj str. Comuna Paris, jud. Timiș, înscris în CF, compus din casă și

teren, în suprafață de 629 mp a obligat pârâta la plata despăgubirilor pentru

întârziere, constând în dobânda legală din suma cuvenită reclamanților cu titlu

de măsuri reparatorii pentru imobilul mai sus amintit, calculată de la data de

20 noiembrie 2011 și până la emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubire, a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 1000 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această soluție instanța de fond a reținut că calitatea acesteia de

conducător al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor rezidă din

însăși dispozițiile legale cuprinse în art. 13 și respectiv 14 din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005. Este indiscutabil faptul că aceasta are calitatea de

președinte a C.C.S.D. de la data numirii în funcția de președinte al

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Prin urmare pârâta a

devenind de drept președintele Comisiei Centrale odată cu numirea în funcția de

președinte a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și anume

la data de 05 octombrie 2011. Emiterea deciziei Primului Ministru are doar

efect declarativ cu privire la numirea președintei Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților în funcția de președinte al Comisiei centrale de

vreme ce această calitate derivă din lege.

Pretențiile

reclamanților vizând obligarea la plata despăgubirilor pentru întârziere

începând cu 20 noiembrie 2011 și până la executarea efectivă a deciziei nr. 493/2010

a Curții de Apel Cluj au fost justificate prin cuantificarea acestora la

nivelul dobânzii legale, prejudiciul presupus încercat de reclamanți fiind

dovedit având în vedere că sumele solicitate sunt lichide și exigibile,

cuprinse într-un titlu executoriu astfel că sub acest aspect cererea apare ca

fiind fondată și urmează a fi admisă, dobânda legală fiind datorată de la 30 de

zile de la rămânerea irevocabilă a deciziei civile nr. 493/2010, respectiv data

de 20 octombrie 2011 și până la emiterea titlului de plată, ceea ce echivalează

cu executarea obligației.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs D.D., în calitate de Președinte al Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, susținând că hotărârea atacată este nelegală

și netemeinică, având în vedere că numirea sa în funcție s-a făcut abia la data

de 9 decembrie 2011, prin Decizia nr. 132 din 9 decembrie 2011 a Primului

Ministru, iar președintele comisiei nu are prerogativa de a-i constrânge pe

membrii comisiei să adopte o asemenea decizie.

În drept recurenta

și-a încadrat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, în

prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele

considerente:

Într-adevăr, instanța

de fond, în mod greșit a dispus obligarea doamnei D.D. la plata unei amenzi de

20% din salariul minim brut pe economie începând cu data de 20 noiembrie 2011,

deoarece la data respectivă aceasta nu avea calitatea de conducător al

autorității administrative pârâte (calitate cerută de art. 24 din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ).

Prin urmare,

aplicarea amenzii prevăzute de lege față de pârâta D.D. se putea face numai

începând cu data de 9 decembrie 2011, când aceasta a fost numită în funcția de

Președinte a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Nu poate fi însă

primit motivul de recurs potrivit căruia președintele comisiei nu ar putea fi

sancționat în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004, deoarece nu îi poate

constrânge pe membrii comisiei să se întrunească în ședință și să adopte o

anumită decizie. În acest sens, legea nu distinge în funcție de raporturile

existente între conducătorul autorității administrative și subordonați, ci doar

conferă posibilitatea exercitării acțiunii în regres împotriva celor vinovați

de neexecutarea hotărârii. Astfel, potrivit art. 26 din Legea nr. 554/2004,

„Conducătorul autorității publice se poate îndrepta cu acțiune împotriva celor

vinovați de neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care

cei vinovați sunt demnitari sau funcționari publici, se aplică reglementările

speciale”.

Referitor la

obligarea pârâtei la despăgubiri, acest capăt de cerere a fost, în mod greșit,

soluționat de instanța de fond, cu neobservarea lipsei calității procesuale

pasive a conducătorului autorității administrative. Astfel, dispozițiile art. 24

din Legea nr. 554/2004 prevăd expres calitatea procesuală pasivă a

conducătorului autorității doar în cazul aplicării amenzii, iar nu și în cazul

despăgubirilor pentru întârziere, această din urmă cerere soluționându-se în

contradictoriu cu autoritatea publică prevăzută la alin. (1) al art. 24.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ.,

recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea în parte a sentinței

atacate, în sensul că amenda dispusă va fi aplicată începând cu data de 9

decembrie 2011, iar nu cu data de 20 noiembrie 2011, iar cererea de despăgubiri

pentru întârziere va fi respinsă, pentru lipsa calității procesuale pasive a

Președintelui Comisiei Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de D.D. în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 752 din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj - secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată în sensul că aplică amenda începând cu data de 9 decembrie 2011.

Respinge capătul de

cerere referitor la plata de despăgubiri pentru lipsa calității procesuale

pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 februarie 2012.