ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3771/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Hotărârea primei instanțe Prin Decizia (Sentința) civilă nr. 472 din 21 iunie 2012, Curtea de Apel Cluj - Secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta I.L.I., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Președintele acesteia, prin care solicita să fie obligat conducătorul autorității publice pârâte la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu data de 16 ianuarie 2012 și până Ia executarea efectivă a Sentinței civile nr. 611 din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, și la plata de despăgubiri pentru întârziere în sumă de 1500 lei pe zi, în favoarea reclamantei, începând cu data de 16 ianuarie 2012, până la executarea efectivă a Sentinței nr. 611/2011.

Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Asupra excepției Potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau sa modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni, executarea hotărârii se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, sau în lipsa unui astfel de termen în cel mult 30 zile, aplicându-se în cazul în care termenul nu este respectat, conducătorului autorității publice, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

Acest text stabilește răspunderea în sarcina conducătorului autorității publice, chiar dacă atribuțiile în executarea hotărârilor judecătorești aparțin, în baza unui act normativ sau a unei reglementări interne, unei alte persoane din cadrul acelei autorități publice, excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui A.N.R.P. fiind, deci, neîntemeiată. Asupra fondului litigiului În privința cererii reclamantei de amendare și de aplicare a despăgubirilor, se constat că Sentința civilă nr. 611 din 25 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1306/33/2011 al Curții de Apel Cluj a obligat ANRP prin serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003 la plata despăgubirilor bănești, hotărârea fiind învestită cu formulă executorie și putând fi pusă în executare prin executorii judecătorești.

Ca atare, solicitarea reclamantei nu are acoperire legală, pentru că, fiind stabilite despăgubirile, existând o hotărâre care obligă la virarea despăgubirilor în contul reclamantei, nu mai este necesară amendarea care se poate solicita doar în ipoteza în care ar fi necesar emiterea unui act administrativ sau a unei operațiuni administrative la care pârâta ar refuza să dea curs chiar dacă a fost obligată prin hotărâre judecătorească și care nu ar putea fi pusă în executare prin executor judecătoresc. Cererea de recurs Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta consideră că hotărârea recurată că fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Prin sentința recurată s-a dispus întocmirea documentelor de plată a despăgubirilor bănești datorate reclamantei și plata acestora. Întocmirea documentelor de plată este, în opinia recurentei, o operațiune asimilată celor administrative, despre care face vorbire art. 24 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. În cazul refuzului întocmirii acestora, își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 24 sus menționate. 3. Apărările intimatei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Prin întâmpinare, se solicită respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că întocmirea documentelor pentru plata despăgubirilor bănești este o procedură necesară în cazul plății de bună voie a despăgubirilor și nu poate fi realizată în lipsa fondurilor pentru efectuarea plății.

II. Considerentele Înaltei Curți – instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată 1. Recursul este fondat. Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, dacă în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Conform art. 249 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată se investesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun. Din interpretarea coroborată a textelor sus menționate, rezultă că procedura de executare prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 poate fi urmată numai în cazul în care, în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică a fost obligată să încheie, să înlocuiască, să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative. Per a contrario, toate obligațiile bănești pot fi executate silit, urmându-se procedura comună, cuprinsă în Codul de procedură civilă.

În speță, autoritatea publică a fost obligată, în principal, la efectuarea unor operațiuni administrative, respectiv: întocmirea documentelor de plată, obligație ce se poate executa, în caz de refuz, potrivit art. 24 sus menționat. Prin hotărârea recurată, instanța de fond a avut în vedere și a analizat numai dispoziția privind plata efectivă a despăgubirii bănești, fără să analizeze în totalitate dispozitivul Sentinței civile nr. 611 din 25 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj. 2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1), teza I și alin. (3) C. proc.

civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi admis, hotărârea sentinței de fond va fi casată cu trimitere spre rejudecare, când se vor avea în vedere cele sus menționate în prezenta decizie, cu obligația instanței de rejudecare să analizeze în concret fiecare dispoziție a Sentinței nr. 611/2011 pentru a stabili unde se aplică executarea prevăzută de art. 24 sau executarea de drept comun.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta I.L.I. împotriva Deciziei (Sentinței) civile nr. 472 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.