ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3771/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3771/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Hotărârea primei
instanțe
Prin Decizia
(Sentința) civilă nr. 472 din 21 iunie 2012, Curtea de Apel Cluj - Secția a
Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată
de reclamanta I.L.I., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților și Președintele acesteia, prin care solicita
să fie obligat conducătorul autorității publice pârâte la plata unei amenzi de
20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu data
de 16 ianuarie 2012 și până Ia executarea efectivă a Sentinței civile nr. 611
din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, și la plata de despăgubiri pentru
întârziere în sumă de 1500 lei pe zi, în favoarea reclamantei, începând cu data
de 16 ianuarie 2012, până la executarea efectivă a Sentinței nr. 611/2011.
Prin aceeași sentință
a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui
Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepției
Potrivit art. 24 din
Legea nr. 554/2004, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este
obligată să încheie, să înlocuiască sau sa modifice actul administrativ, să
elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni, executarea
hotărârii se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, sau în lipsa unui
astfel de termen în cel mult 30 zile, aplicându-se în cazul în care termenul nu
este respectat, conducătorului autorității publice, o amendă de 20% din
salariul minim brut pe economie, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri
pentru întârziere.
Acest text stabilește
răspunderea în sarcina conducătorului autorității publice, chiar dacă
atribuțiile în executarea hotărârilor judecătorești aparțin, în baza unui act
normativ sau a unei reglementări interne, unei alte persoane din cadrul acelei
autorități publice, excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui
A.N.R.P. fiind, deci, neîntemeiată.
Asupra fondului
litigiului
În privința cererii
reclamantei de amendare și de aplicare a despăgubirilor, se constat că Sentința
civilă nr. 611 din 25 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1306/33/2011 al
Curții de Apel Cluj a obligat ANRP prin serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003
la plata despăgubirilor bănești, hotărârea fiind învestită cu formulă
executorie și putând fi pusă în executare prin executorii judecătorești.
Ca atare, solicitarea
reclamantei nu are acoperire legală, pentru că, fiind stabilite despăgubirile,
existând o hotărâre care obligă la virarea despăgubirilor în contul
reclamantei, nu mai este necesară amendarea care se poate solicita doar în
ipoteza în care ar fi necesar emiterea unui act administrativ sau a unei
operațiuni administrative la care pârâta ar refuza să dea curs chiar dacă a
fost obligată prin hotărâre judecătorească și care nu ar putea fi pusă în
executare prin executor judecătoresc.
Cererea de recurs
Împotriva acestei
soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta,
pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta consideră
că hotărârea recurată că fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 24 din
Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
Prin sentința
recurată s-a dispus întocmirea documentelor de plată a despăgubirilor bănești
datorate reclamantei și plata acestora.
Întocmirea
documentelor de plată este, în opinia recurentei, o operațiune asimilată celor
administrative, despre care face vorbire art. 24 din Legea nr. 554/2004
modificată și completată.
În cazul refuzului
întocmirii acestora, își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 24 sus
menționate.
Apărările
intimatei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților
Prin întâmpinare, se
solicită respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că întocmirea
documentelor pentru plata despăgubirilor bănești este o procedură necesară în
cazul plății de bună voie a despăgubirilor și nu poate fi realizată în lipsa
fondurilor pentru efectuarea plății.
II. Considerentele
Înaltei Curți – instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată
Recursul este
fondat.
Potrivit art. 24 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, dacă în urma admiterii
acțiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să
modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze
anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și
irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui
astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a
hotărârii.
Conform art. 249 alin.
(2) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, în cazul în care termenul
nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz,
persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi
de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Potrivit art. 22 din
Legea nr. 554/2004, modificată și completată, hotărârile judecătorești
definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit
dispozițiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată se
investesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun.
Din interpretarea
coroborată a textelor sus menționate, rezultă că procedura de executare
prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 poate fi urmată numai în cazul în
care, în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică a fost obligată să
încheie, să înlocuiască, să modifice actul administrativ, să elibereze un alt
înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative.
Per a contrario,
toate obligațiile bănești pot fi executate silit, urmându-se procedura comună,
cuprinsă în Codul de procedură civilă.
În speță, autoritatea
publică a fost obligată, în principal, la efectuarea unor operațiuni
administrative, respectiv: întocmirea documentelor de plată, obligație ce se
poate executa, în caz de refuz, potrivit art. 24 sus menționat.
Prin hotărârea
recurată, instanța de fond a avut în vedere și a analizat numai dispoziția
privind plata efectivă a despăgubirii bănești, fără să analizeze în totalitate
dispozitivul Sentinței civile nr. 611 din 25 octombrie 2011 pronunțată de
Curtea de Apel Cluj.
Față de acestea,
în temeiul art. 312 alin. (1), teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va
fi admis, hotărârea sentinței de fond va fi casată cu trimitere spre
rejudecare, când se vor avea în vedere cele sus menționate în prezenta decizie,
cu obligația instanței de rejudecare să analizeze în concret fiecare dispoziție
a Sentinței nr. 611/2011 pentru a stabili unde se aplică executarea prevăzută
de art. 24 sau executarea de drept comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamanta I.L.I. împotriva Deciziei (Sentinței) civile nr. 472 din
21 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 septembrie 2012.