ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3729/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.C.M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat instanței în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004: - amendarea conducătorilor CCSD din cadrul ANRP; - acordarea de despăgubiri pentru neexecutarea Deciziei nr. 3.347 din 09 iunie 2011 pronunțată în dosarul 541/35/2010; - amendarea conducătorilor ANRP-Comisia Centrală; - despăgubiri de 100.000 euro; - daune cominatorii de 1.000 euro/zi de întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a făcut toate demersurile pentru rezolvarea pe cale amiabilă a dispozițiilor cuprinse în Decizia nr. 3.347 din 09 iunie 2011, că după data de 10 iunie 2011 a depus eforturi pentru a le transmite pârâților obligația dispusă de justiția română, dar că au trecut mai mult de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Deciziei nr. 3.347 din 09 iunie 2011 și aceasta nu a fost executată. Intimata A.N.R.P a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de chemare în judecată, astfel încât Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra acestei excepții. Prin Decizia nr. 4.725 din 13 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16 februarie 2012. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 2.121 din 23 martie 2012 Curtea de Apel București a admis în parte cererea formulată de reclamantul C.C.M. și a aplicat conducătorului CCSD-ANRP o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data expirării termenului stabilit prin Decizia nr. 3.347 din 09 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 541/35/2010 și a respins cererea privind despăgubirile, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat existența Deciziei nr. 3.347 din 09 iunie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 541/35/2010, rămasă neexecutată după expirarea termenelor legale prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A reținut instanța că obligația stabilită prin această hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nu a fost executată nici în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și nici până la data judecății prezentei cauze. Curtea a conchis că era în sarcina Comisiei Centrale emiterea în favoarea reclamantului a deciziei reprezentând titlul de despăgubire aferent dosarului său în termen de maxim 6 luni de la pronunțarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, deci conducătorul Comisiei Centrale din cadrul ANRP se face responsabil de neexecutarea acesteia. Recursul Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

În motivarea recursului său, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat în esență următoarele: - Instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală față de ANPR - referitor la competențele acestei autorități în privința emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire. - În ceea ce privește Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se arată că a existat un viciu de procedură în ceea ce privește Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. - Instanța de fond a încălcat dreptul părților la apărare și implicit dreptul părților la un proces echitabil, conducătorul autorității publice nefiind citat în nume personal. - Instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 13 din Legea nr. 247/2005 coroborat cu dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Se arată astfel că potrivit art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 atribuția de emitere a deciziilor privind titlul de despăgubire aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Această Comisie este un organ colegial, cu 9 membrii, fiecare având drepturi legale. Președintele Comisiei Centrale nu are competența de a constrânge pe ceilalți membrii să adopte o anume decizie și nu poate dispune individual emiterea unei decizii. - În ceea ce privește executarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3.347 din 9 iunie 2011 - se arată că trebuie urmată procedura administrativă în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire prevăzut de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 coroborat cu prevederile O.U.G.

nr. 4/2012. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea cererii sale de recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a arătat în esență următoarele: - În mod greșit a soluționat instanța de fond, excepția lipsei calității procesual pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, deoarece în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

- Instanța de fond a interpretat în mod greșit art. 13 din Legea nr. 247/200/2005 coroborat cu prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 întrucât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are atribuția de emitere a deciziei - titlu de despăgubire, iar art. 24 din Legea nr. 554/2004 se referă la sancțiunea amenzii aplicată numai conducătorului autorității publice obligate la una din prestațiile expres prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că sunt fondate pentru următoarele considerente: Recursul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3.347 din 9 iunie 2011 s-a admis recursul reclamantei, a fost modificată în parte sentința atacată, în sensul că a fost obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamantei decizia de despăgubiri. Această decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost pusă în executare de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar reclamanta intimată a introdus cerere de executare în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Este fondat recursul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - întrucât în conformitate cu prevederile art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 atribuția de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlului de despăgubire aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Prin urmare, neavând ca atribuție emiterea acestor decizii, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin conducătorul său nu poate fi chemat în judecată pentru nerespectarea hotărârii judecătorești irevocabile . Procedura de citare a fost legal îndeplinită în conformitate cu art. 85 C. proc. civ. În consecință se va admite recursul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în conformitate cu art. 304 pct. 9 se va modifica sentința civilă atacată în sensul că se va admite excepția calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se va respinge acțiunea în consecință.

Recursul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor Potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004: 1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

(3) Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 RON la 10.000 RON. Potrivit O.U.G. nr. 4 din 5 martie 2012, activitatea de emitere a titlurilor de despăgubire este suspendată pe o perioadă de 6 luni. Apreciază Înalta Curte că incidența acestui din urmă act normativ este evidentă, reclamanta fiind titularul unui drept care este afectat de un termen suspensiv - și nu se poate cere realizarea acestui drept (emiterea titlului - decizia de despăgubire) înainte de împlinirea termenului.

De altfel, perioada de suspendare a fost prelungită prin Legea nr. 117/2012 până în 15 mai 2013 și în acest fel, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor justifică oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor. Perioada în litigiu se suprapune peste perioada de suspendare a activității CCSD de emitere a titlurilor de despăgubire, precum și faptul că în perioada de pasivitate a pârâtei este cuprinsă inclusiv perioada de judecată în cauză, apreciind astfel neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

S-a mai reținut că într-o jurisprudența recentă, Curtea de la Strasbourg a nuanțat obligația statului de punere în executare în orice condiții a unei hotărâri judecătorești, respectiv în cauza Fociac c. României s-a arătat că dreptul de acces la justiție nu poate obliga un stat să dispună executarea fiecărei hotărâri cu caracter civil, indiferent care ar fi circumstanțele (Sanglier împotriva Franței, nr. 50342/99, pct. 39, 27 mai 2003). Atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu fac acest lucru, respectiva inerție angajează răspunderea statului în sfera de aplicare a art. 6 § 1 din convenție. Această răspundere funcționează numai ca sancțiune a stării de inerție, or, în litigiul de față, fiind suspendată prin lege activitatea pârâtului și a autorității publice pe care o reprezintă de emitere a titlurilor de despăgubire, nu se poate reține existența unei atitudini de pasivitate care să fie sancționabilă.

Față de cele arătate mai sus, în raport de caracterul special al procedurii prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va înlătura argumentele reclamanților. Temeiul legal al soluției pronunțate În consecință, se va admite recursul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 304 1 C. proc. civ., se va modifica sentința recurată în sensul că se va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței nr. 2.121 din 23 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și respinge acțiunea în consecință. Respinge cererea formulată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu C.C.S.D. ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2012. Procesat de GGC - AM