ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 812/2013

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistră la data de 03 iulie 2012 pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta O.A., în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. – C.C.S.D. și Președintele A.N.R.P. – C.C.S.D. – G.B., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună aplicarea conducătorului pârâtei, persoană juridică, a amenzii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea în termen a sentinței civile nr. 40 din 20 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1731/33/2011 al Curții de Apel Cluj. Pârâta C.C.S.D. a formulat întâmpinare arătând că atribuțiile de emitere a deciziei conținând titlu de despăgubire revine A.N.R.P., astfel încât se impune a fi precizată acțiunea introductivă.

Referitor la fondul cauzei, pârâta a susținut că nu sunt îndeplinite cerințele legale de aplicare a amenzii. A fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui C.C.S.D. motivat de faptul că deciziile referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparțin C.C.S.D., care este un organ colegial, alcătuit din 9 membri cu drepturi egale. În finalul întâmpinării, pârâtul a ridicat și excepția prematurității raportat la prevederile O.U.G. nr. 4/2012. Pârâtul Președintele C.C.S.D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că președintele comisiei doar asigură conducerea lucrărilor comisiei având un vot egal cu al celorlalți membri.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 710 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj a fost admisă cererea precizată formulată de reclamanta O.A., în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. București – C.C.S.D. și Președintele A.N.R.P. București – C.C.S.D. – G.B. Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui C.C.S.D. București, invocată de acesta și a aplicat o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, conducătorului autorității publice C.C.S.D., dl G.B., începând cu cea de a 30 a zi de la data numirii sale în funcție, 29 mai 2012 și până la executarea sentinței nr. 42/2012, pronunțată în Dosarul nr. 1731/33/2011 al Curții de Apel Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin sentința nr. 42 din 20 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1731/33/2011 al Curții de Apel Cluj, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta O.A. împotriva pârâtei C.C.S.D. și, în consecință, a fost obligată pârâta să analizeze Dosarul nr. 22105/FFCC/2010 având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, pentru cota de 1/2 din imobilul înscris în C.F. în suprafață de 595 m.p., respectiv 2142 m.p. conform hotărârii nr. 10 din 05 februarie 2010. A fost obligată pârâta ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să înainteze evaluatorului Dosarul nr. 22105/FFCC/2010 pentru întocmirea raportului de evaluare și să emită, subsecvent, decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru cota de 1/2 din imobilul înscris în C.F.

în suprafață de 595 m.p., respectiv 2142 m.p. conform hotărârii nr. 10 din 05 februarie 2010. Această sentință a rămas irevocabilă prin nerecurare la data de 06 martie 2012. A reținut instanța de fond că potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătorești emise în materia contenciosului-administrativ trebuie puse în executare într-un interval de 30 de zile de la rămânerea lor irevocabilă, cu excepția situației în care nu s-a stabilit un alt termen pentru executare. Prin titlu executor menționat s-a stabilit obligația pârâtei de a analiza Dosarul nr. 22105/FFCC/2010 și de a înainta evaluatorului dosarul menționat anterior. Potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, atribuția de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubiri revine comisiei centrale.

A reținut instanța de primă jurisdicție că pârâtul G.B. are calitatea de președinte al acestei comisii, având obligația de organizare a activității acesteia de așa natură încât să asigure respectarea unor dispoziții irevocabile dintr-o hotărâre judecătorească, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Comisiei a fost respinsă de instanță. Referitor la fondul cererii introductive, Curtea a constatat că hotărârea judecătorească menționată anterior, deși a rămas irevocabilă, nu a fost pusă încă în executare. Invocarea dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012 de către pârât nu a fost reținută în prezenta cauză de instanța de judecată, întrucât executarea hotărârii judecătorești prin care autoritatea publică a fost obligată să numească evaluator și să emită titlul de despăgubire trebuie făcută în termen de 30 zile de la rămânerea ei irevocabilă.

Suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire și a procedurilor de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, intervenită în 15 martie 2012, a apreciat instanța că nu poate fi reținută drept temei care să justifice nerespectarea unei hotărâri judecătorești intrată anterior în autoritate de lucru judecat. Astfel, Curtea nu a reținut incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012, motivat de faptul că acest act normativ se referă doar la suspendarea procedurii de emitere a titlurilor de despăgubiri pe cale administrativă și nu de suspendare a efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile intrată în puterea lucrului judecat.

Pentru determinarea datei de la care se stabilește obligația de plată, Curtea a avut în vedere data numirii în funcție a pârâtului, precum și împrejurarea că în mod evident doar la un anumit interval de timp noul conducător al instituției publice a putut lua la cunoștință de atribuțiile specifice funcției, reaua-credință în exercitarea acesteia neputând fi prezumată. 3. Recursurile declarate de C.C.S.D. și de Președintele C.C.S.D. – G.B. Prin motivele de recurs formulate de C.C.S.D. a fost criticată soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. Astfel, în primul motiv de recurs s-a arătat că instanța de fond a admis cererea precizată formulată de reclamantă în contradictoriu cu A.N.R.P., C.C.S.D., deși instanța a reținut că reclamanta a arătat că înțelege să se judece cu Statul Român prin C.C.S.D.

Recurenta a criticat sentința instanței de fond, sub un al doilea motiv de recurs, arătând că instanța a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispozițiile art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin raportare la dispozițiile articolului unic al O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. În cadrul motivului trei de recurs, recurenta a făcut precizări cu privire la punerea în executare a sentinței nr. 42 din 20 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, arătând că Dosarul de despăgubire al reclamantei, înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 22105/FFCC a fost introdus în ședința Comisiei din data de 26 mai 2011, în vederea atribuirii unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.

S-a precizat că întrucât evaluatorul a depășit termenul de execuție, dosarul de despăgubire al reclamantei a fost inclus pe lista de propuneri de reevaluare, însă la ședințele comisiei din datele de 14 decembrie 2011 și 09 martie 2012 nu a fost întrunit cvorumul cerut de lege. S-a arătat că etapa evaluării, în care se află dosarul reclamantei, a fost suspendată până la data de 15 mai 2013, prin apariția O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, situație în care etapele procedurii administrative prevăzute de lege vor fi demarate ulterior încetării aplicabilității prevederilor O.U.G.

nr. 4 din 13 martie 2012 aprobată prin Legea nr. 117/2012. Recurentul G.B. a criticat sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prin raportare la dispozițiile articolului unic al O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. Recurentul a arătat că nu există un refuz de executare din partea autorităților, ci este o măsură temporară de suspendare a procedurii de executare instituită prin lege, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională atunci când a constatat, prin Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012 că O.U.G.

nr. 4/2012 este constituțional în totalitate. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul, va modifica sentința atacată și rejudecând cauza pe fond, va respinge acțiunea reclamantei, pentru considerentele ce urmează: La data de 13 martie 2012, a fost adoptată O.U.G. nr. 4/2012 potrivit căreia, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și a procedurilor privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Înalta Curte reține că prin sentința nr. 42 din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 1731/33/2011, rămasă irevocabilă prin nerecurare, au fost stabilite obligații în sarcina autorității pârâte, respectiv -a fost obligată pârâta să analizeze Dosarul nr. 22105/FFCC/2010 având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, pentru cota de 1/2 din imobilul înscris în C.F. în suprafață de 595 m.p., respectiv 2142 m.p., conform hotărârii nr. 10 din 05 februarie 2010; a fost obligată pârâta ca în termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să înainteze evaluatorului Dosarul nr. 22105/FFCC/2010 pentru întocmirea raportului de evaluare și să emită, subsecvent, decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru cota de 1/2 din imobilul înscris în C.F.

în suprafață de 595 m.p., respectiv 2142 m.p., conform hotărârii nr. 10 din 05 februarie 2010. La data apariției O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012, prin care a fost suspendată emiterea titlurilor de despăgubire pe o perioadă de 6 luni, Înalta Curte reține că dosarul reclamantei se afla în procedurile administrative prevăzute de lege, în executarea sentinței nr. 42/2011 a Curții de Apel Cluj.

În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”, iar dispozițiile din alin. (2) prevăd că „în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.

Analiza legislației aplicabile în materie relevă că se poate aplica conducătorului autorității publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, în cazul în care hotărârea nu s-a executat în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia sau în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Textul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește cu rigoare și sfera de aplicare a acestuia, respectiv hotărârile a căror neexecutare atrag acordarea despăgubirilor și aplicarea sancțiunii amenzii. Însă întotdeauna pentru aplicarea sancțiunii reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004, este necesar a se dovedi că hotărârea nu s-a executat din culpa autorității administrative.

Înalta Curte reține că în cauza dedusă judecății Președintele C.C.S.D. G.B., deși a fost parte în acest dosar, întregul mandat al acestuia s-a derulat după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, situație în care nu poate fi reținută o neexecutare culpabilă care să atragă răspunderea lui G.B., în calitate de Președinte al C.C.S.D. Pentru toate aceste motive, constatând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate și va modifica sentința atacată, în sensul că acțiunea reclamantei va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile formulate de C.C.S.D. și de Președintele C.C.S.D. G.B. împotriva sentinței nr. 710 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea reclamantei O.A. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2013.