ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 812/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 812/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistră la data de 03 iulie 2012

pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta O.A., în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P.

– C.C.S.D. și Președintele A.N.R.P. – C.C.S.D. – G.B., a solicitat instanței

pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună aplicarea conducătorului

pârâtei, persoană juridică, a amenzii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, pentru neexecutarea în termen a sentinței civile nr. 40 din 20

ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1731/33/2011 al Curții de Apel Cluj.

Pârâta C.C.S.D. a

formulat întâmpinare arătând că atribuțiile de emitere a deciziei conținând

titlu de despăgubire revine A.N.R.P., astfel încât se impune a fi precizată

acțiunea introductivă.

Referitor la fondul

cauzei, pârâta a susținut că nu sunt îndeplinite cerințele legale de aplicare a

amenzii.

A fost invocată

excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui C.C.S.D. motivat de

faptul că deciziile referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparțin

C.C.S.D., care este un organ colegial, alcătuit din 9 membri cu drepturi egale.

În finalul

întâmpinării, pârâtul a ridicat și excepția prematurității raportat la

prevederile O.U.G. nr. 4/2012.

Pârâtul Președintele

C.C.S.D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității

sale procesuale pasive, arătând că președintele comisiei doar asigură

conducerea lucrărilor comisiei având un vot egal cu al celorlalți membri.

instanței de fond

Prin sentința nr. 710

din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj a fost admisă cererea precizată

formulată de reclamanta O.A., în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. București –

C.C.S.D. și Președintele A.N.R.P. București – C.C.S.D. – G.B.

Instanța a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui C.C.S.D. București,

invocată de acesta și a aplicat o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie, pe zi de întârziere, conducătorului autorității publice C.C.S.D., dl

G.B., începând cu cea de a 30 a zi de la data numirii sale în funcție, 29 mai 2012

și până la executarea sentinței nr. 42/2012, pronunțată în Dosarul nr. 1731/33/2011

al Curții de Apel Cluj.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că prin sentința nr. 42 din 20 ianuarie 2011,

pronunțată în Dosarul nr. 1731/33/2011 al Curții de Apel Cluj, a fost admisă

acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta O.A. împotriva

pârâtei C.C.S.D. și, în consecință, a fost obligată pârâta să analizeze Dosarul

nr. 22105/FFCC/2010 având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile

Legii nr. 247/2005, pentru cota de 1/2 din imobilul înscris în C.F. în

suprafață de 595 m.p., respectiv 2142 m.p. conform hotărârii nr. 10 din 05

februarie 2010.

A fost obligată

pârâta ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să

înainteze evaluatorului Dosarul nr. 22105/FFCC/2010 pentru întocmirea

raportului de evaluare și să emită, subsecvent, decizia reprezentând titlu de

despăgubire pentru cota de 1/2 din imobilul înscris în C.F. în suprafață de 595

m.p., respectiv 2142 m.p. conform hotărârii nr. 10 din 05 februarie 2010.

Această sentință a

rămas irevocabilă prin nerecurare la data de 06 martie 2012.

A reținut instanța de

fond că potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârile

judecătorești emise în materia contenciosului-administrativ trebuie puse în

executare într-un interval de 30 de zile de la rămânerea lor irevocabilă, cu

excepția situației în care nu s-a stabilit un alt termen pentru executare.

Prin titlu executor

menționat s-a stabilit obligația pârâtei de a analiza Dosarul nr. 22105/FFCC/2010

și de a înainta evaluatorului dosarul menționat anterior.

Potrivit art. 13 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, atribuția de emitere a deciziilor referitoare

la acordarea titlurilor de despăgubiri revine comisiei centrale.

A reținut instanța de

primă jurisdicție că pârâtul G.B. are calitatea de președinte al acestei

comisii, având obligația de organizare a activității acesteia de așa natură

încât să asigure respectarea unor dispoziții irevocabile dintr-o hotărâre

judecătorească, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a

Președintelui Comisiei a fost respinsă de instanță.

Referitor la fondul

cererii introductive, Curtea a constatat că hotărârea judecătorească menționată

anterior, deși a rămas irevocabilă, nu a fost pusă încă în executare.

Invocarea

dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012 de către pârât nu a fost reținută în prezenta

cauză de instanța de judecată, întrucât executarea hotărârii judecătorești prin

care autoritatea publică a fost obligată să numească evaluator și să emită

titlul de despăgubire trebuie făcută în termen de 30 zile de la rămânerea ei

irevocabilă.

Suspendarea

procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire și a procedurilor de evaluare

a imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, intervenită în 15 martie 2012,

a apreciat instanța că nu poate fi reținută drept temei care să justifice

nerespectarea unei hotărâri judecătorești intrată anterior în autoritate de

lucru judecat.

Astfel, Curtea nu a

reținut incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012, motivat de faptul

că acest act normativ se referă doar la suspendarea procedurii de emitere a

titlurilor de despăgubiri pe cale administrativă și nu de suspendare a

efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile intrată în puterea lucrului

judecat.

Pentru determinarea

datei de la care se stabilește obligația de plată, Curtea a avut în vedere data

numirii în funcție a pârâtului, precum și împrejurarea că în mod evident doar

la un anumit interval de timp noul conducător al instituției publice a putut

lua la cunoștință de atribuțiile specifice funcției, reaua-credință în

exercitarea acesteia neputând fi prezumată.

declarate de C.C.S.D. și de Președintele C.C.S.D. – G.B.

Prin motivele de

recurs formulate de C.C.S.D. a fost criticată soluția instanței de fond ca

netemeinică și nelegală.

Astfel, în primul

motiv de recurs s-a arătat că instanța de fond a admis cererea precizată

formulată de reclamantă în contradictoriu cu A.N.R.P., C.C.S.D., deși instanța

a reținut că reclamanta a arătat că înțelege să se judece cu Statul Român prin

C.C.S.D.

Recurenta a criticat

sentința instanței de fond, sub un al doilea motiv de recurs, arătând că

instanța a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispozițiile art. 13 din Titlul VII al Legii nr.

247/2005, prin raportare la dispozițiile articolului unic al O.U.G. nr. 4/2012,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012.

În cadrul motivului

trei de recurs, recurenta a făcut precizări cu privire la punerea în executare

a sentinței nr. 42 din 20 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

arătând că Dosarul de despăgubire al reclamantei, înregistrat la Secretariatul

C.C.S.D. sub nr. 22105/FFCC a fost introdus în ședința Comisiei din data de 26

mai 2011, în vederea atribuirii unui evaluator în vederea întocmirii raportului

de evaluare.

S-a precizat că

întrucât evaluatorul a depășit termenul de execuție, dosarul de despăgubire al

reclamantei a fost inclus pe lista de propuneri de reevaluare, însă la

ședințele comisiei din datele de 14 decembrie 2011 și 09 martie 2012 nu a fost

întrunit cvorumul cerut de lege.

S-a arătat că etapa

evaluării, în care se află dosarul reclamantei, a fost suspendată până la data

de 15 mai 2013, prin apariția O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012 privind unele

măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării

unor dispoziții din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, situație în care etapele

procedurii administrative prevăzute de lege vor fi demarate ulterior încetării

aplicabilității prevederilor O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012 aprobată prin

Legea nr. 117/2012.

Recurentul G.B. a

criticat sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că

instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005

prin raportare la dispozițiile articolului unic al O.U.G. nr. 4/2012, aprobată

cu modificări prin Legea nr. 117/2012.

Recurentul a arătat

că nu există un refuz de executare din partea autorităților, ci este o măsură

temporară de suspendare a procedurii de executare instituită prin lege, sens în

care s-a pronunțat și Curtea Constituțională atunci când a constatat, prin Decizia

nr. 723 din 5 iulie 2012 că O.U.G. nr. 4/2012 este constituțional în

totalitate.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul, va modifica

sentința atacată și rejudecând cauza pe fond, va respinge acțiunea reclamantei,

pentru considerentele ce urmează:

La data de 13 martie 2012,

a fost adoptată O.U.G. nr. 4/2012 potrivit căreia, se suspendă, pe o perioadă

de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie,

precum și a procedurilor privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă

despăgubiri, prevăzute de Titlul VII „Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente.

Înalta Curte reține

că prin sentința nr. 42 din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj, pronunțată

în Dosarul nr. 1731/33/2011, rămasă irevocabilă prin nerecurare, au fost

stabilite obligații în sarcina autorității pârâte, respectiv -a fost obligată

pârâta să analizeze Dosarul nr. 22105/FFCC/2010 având ca obiect acordarea de

despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, pentru cota de 1/2 din imobilul

înscris în C.F. în suprafață de 595 m.p., respectiv 2142 m.p., conform

hotărârii nr. 10 din 05 februarie 2010; a fost obligată pârâta ca în termenul

de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să înainteze

evaluatorului Dosarul nr. 22105/FFCC/2010 pentru întocmirea raportului de

evaluare și să emită, subsecvent, decizia reprezentând titlu de despăgubire

pentru cota de 1/2 din imobilul înscris în C.F. în suprafață de 595 m.p.,

respectiv 2142 m.p., conform hotărârii nr. 10 din 05 februarie 2010.

La data apariției

O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012, prin care a fost suspendată emiterea

titlurilor de despăgubire pe o perioadă de 6 luni, Înalta Curte reține că

dosarul reclamantei se afla în procedurile administrative prevăzute de lege, în

executarea sentinței nr. 42/2011 a Curții de Apel Cluj.

În conformitate cu

dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Dacă în urma admiterii

acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să

modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze

anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile

se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de

termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”,

iar dispozițiile din alin. (2) prevăd că „în cazul în care termenul nu este

respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz,

persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.

Analiza legislației

aplicabile în materie relevă că se poate aplica conducătorului autorității

publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, în

cazul în care hotărârea nu s-a executat în termenul prevăzut în cuprinsul

acesteia sau în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Textul art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 stabilește cu rigoare și sfera de aplicare a

acestuia, respectiv hotărârile a căror neexecutare atrag acordarea

despăgubirilor și aplicarea sancțiunii amenzii.

Însă întotdeauna

pentru aplicarea sancțiunii reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004,

este necesar a se dovedi că hotărârea nu s-a executat din culpa autorității

administrative.

Înalta Curte reține

că în cauza dedusă judecății Președintele C.C.S.D. G.B., deși a fost parte în

acest dosar, întregul mandat al acestuia s-a derulat după intrarea în vigoare a

O.U.G. nr. 4/2012, situație în care nu poate fi reținută o neexecutare culpabilă

care să atragă răspunderea lui G.B., în calitate de Președinte al C.C.S.D.

Pentru toate aceste

motive, constatând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor legale, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate și va modifica

sentința atacată, în sensul că acțiunea reclamantei va fi respinsă ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

formulate de C.C.S.D. și de Președintele C.C.S.D. G.B. împotriva sentinței nr. 710

din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge cererea reclamantei O.A. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2013.