ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4336/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 306 din 29 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanta G.M.M. în contradictoriu cu pârâții Statul Român - prin C.C.S.D. și C.N.D. - Președintele C.C.S.D., și, în consecință, a obligat pârâții să transmită dosarul evaluatorului sau societății de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței și să emită titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la definitivarea evaluării.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei G.M.M. a fost înregistrat la C.C.S.D. imediat după data de 23 iunie 2010, termenul maxim fiind de 30 de zile de la soluționarea conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, așa încât la data sesizării instanței (10 iunie 2011) trecuse aproape un an fără ca în acest dosar să se realizeze vreun demers în vederea stabilirii despăgubirilor și emiterii titlului de despăgubire. Curtea a apreciat că, neefectuând timp de aproape 1 an nici un fel de act în vederea soluționării cererii de emitere a unui titlu de despăgubire, intimata a nesocotit dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cererea reclamantei vizând aplicarea de penalități conducătorului instituției a fost respinsă, cu motivarea că această solicitare poate fi făcută, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, doar după expirarea termenului de 30 de zile pe care instanța l-a acordat pentru transmiterea dosarului la evaluator, respectiv pentru emiterea titlului de despăgubire și doar în condițiile în care conducătorul entității în discuție nu respectă termenul acordat. Calea de atac exercitată Împotriva acestei soluții au declarat recurs C.C.S.D. și C.N.D. - Președintele C.C.S.D., solicitând modificarea sentinței nr. 306 din 29 septembrie 2011 în sensul respingerii în întregime a cererii reclamantei ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă C.C.S.D. a susținut, în esență, că instanța de fond a apreciat în mod netemeinic că în speță ar fi fost încălcat dreptul intimatei-reclamante la soluționarea cererii în termen de 30 de zile, dispunând obligarea sa la emiterea titlului de despăgubire, fără a ține cont de aspectele obiective și procedura complexă privind soluționarea dosarului de despăgubire al reclamantei, cu ignorarea etapelor administrative. Recurenta-pârâtă C.N.D. - Președintele C.C.S.D. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că, pe de o parte, atribuția de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparține C.C.S.D., care decide cu majoritatea voturilor celeor prezenți, Președintele acesteia neavând vreun instrument legal pentru a determina votul celorlalți membri ai comisiei, iar, pe de altă parte, recurenta a fost eliberată din funcția de Președinte al A.N.R.P.

la data de 04 octombrie 2011. Soluția instanței de recurs. Recursurile formulate sunt întemeiate pentru motivele și în limitele care vor fi prezentate în continuare. În cauză, este necontestat că intimata-reclamantă este beneficiara dispoziției Primarului Municipiului Botoșani nr. D1. din 23 iunie 2010 privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat în mod abuziv, respectiv teren în suprafață de 2791 mp. situat în municipiul Botoșani, str. Ș.L., dispoziție transmisă împreună cu dosarul, în noiembrie 2010, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul fiind înregistrat sub nr. 48132/CC. Judecătorul fondului a reținut în mod corect că dosarul privind dispoziția nr. D1.

din 23 iunie 2010 emisă de Primarul Municipiului Botoșani a rămas în nelucrare la autoritatea recurentă pentru o perioadă de 1 an. Se mai reține că dispoziția ce face obiectul Dosarului nr. 48132/ CC a fost emisă ca urmare a formulării notificării în anul 2001. În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de despăgubire, respectiv emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației. Recursul pârâtei C.C.S.D. este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G.

nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/ 2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”. În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 din C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește: - Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar; - De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012; - Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției; - Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective; - Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare. În concluzie, acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus. De asemenea, recursul pârâtei C.N.D. - Președintele C.C.S.D. este întemeiat sub aspectul lipsei calității procesuale pasive a acesteia. Potrivit legii speciale, respectiv art. 13 din Legea nr. 247/2005, atribuția de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparține C.C.S.D.

Această comisie funcționează în subordinea Cancelariei Primului Ministru și este un organism colegial alcătuit din 9 membri, fiecare având drepturi egale în cadrul comisiei. Președintele A.N.R.P. asigură conducerea lucrărilor Comisiei centrale, însă votul acestuia este egal cu cel al celorlalți membri. Din examinarea conținutului art. 13 din Titlul VII - Legea nr. 247/2005, se constată că în cadrul Comisiei, membrii acesteia nu au raporturi de subordonare față de Președintele A.N.R.P. Astfel din comisie fac parte reprezentanții Ministerului Justiției, ai Ministerului Finanțelor, ai Secretariatului General al Guvernului, fiecare dintre aceștia neavând vreun raport de subordonare față de Președintele A.N.R.P.

Potrivit art. 14 alin. (2) din Titlul VII - Legea nr. 247/2005, Comisia Centrală decide cu majoritatea de voturi a celor prezenți. În această situație votul aparține fiecărui membru al Comisiei, Președintele neavând un instrument legal de a determina votul celorlalți membri ai comisiei. Având în vedere atribuțiile reglementate prin lege în sarcina C.C.S.D., precum și considerentele anterior menționate, se constată că răspunderea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire aparține Comisiei în întregul său și nu Președintelui. Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I din C. proc. civ. și al art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în parte, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit prin O.U.G.

nr. 4/2012, cu modificările și completările ulterioare, iar acțiunea reclamantei față de pârâta C.N.D. - Președintele C.C.S.D. va fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile formulate de pârâții Statul Român prin C.C.S.D. și C.N.D. împotriva sentinței civile nr. 306 din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că obligă autoritatea pârâtă să finalizeze procedura administrativă prin emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de zile de la 15 mai 2013. Respinge acțiunea față de C.N.D. pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2012.